Cu încredere, vom avea totul

PUM // Încredere în sine. Încredere reciprocă. Încredere în ţară

Au rămas mai puţin de trei săptămâni până la alegeri. Societatea este dezbinată, dezamăgită, deprimată şi fără încredere în viitor. Suntem martorii haosului, iresponsabilităţii, economiei distruse, lipsei de încredere în ziua de mâine.

Oamenii sunt debusolaţi. Nu se simt în siguranţă, nu aşteaptă nimic bun în viitor. „Acum este dificil, dar poate fi şi mai greu. Chiar dacă te baţi cu capul de pereţi, nimic nu se schimbă”, este cel mai frecvent mesaj al moldovenilor. Oamenii nu cred în viitorul copiilor şi nepoţilor, aici, în Moldova, şi pleacă în străinătate în căutarea unei vieţi mai bune.

În societate persistă senzaţia de destrămare a statului şi pierderea identităţii naţionale. Astăzi, nimeni nu poate spune ce se va întâmpla peste jumătate de an, cu atât mai mult nu este clar care va fi soarta ţării peste cinci ani, peste cincizeci de ani.

În august 2011, statul nostru va marca 20 de ani de independenţă. Această aniversare provoacă întrebarea cum s-a întâmplat că societatea, poporul, ţara au irosit acest preţios timp şi n-au reuşit să creeze un stat de drept? Este foarte posibil că discuţiile asupra acestui subiect se vor transfera în campania electorală următoare. Nu-i exclus ca aceasta să fie anunţată în anul care vine pentru că nu se ştie dacă politicienii vor ajunge la un numitor comun.

Welcome to hell

În 2001, comuniştii au avut condiţii ideale pentru a consolida statalitatea, a servi interesele RM. Însă liderul comunist a preferat să instaureze un regim autoritar, a dezlănţuit o campanie de teroare împotriva „duşmanilor” săi, a minţit permanent atât propriul popor, cât şi comunitatea internaţională.

Rezultatul celor opt ani de guvernare este instaurarea capitalismului oligarhic, distrugerea simbolurilor statalităţii – Parlament, Preşedinţie, Declaraţia de Independenţă. La acestea se adaugă puterea mafiei, sărăcie, sute de mii de noi emigranţi şi familii distruse. Comuniştii pot să dea vina pe oricine. Adevărul este că Voronin a lăsat în urma sa criză, sărăcie şi incertitudine.

În Partidul Comuniştilor sunt forţe sănătoase, dar această formaţiune politică are o boală cronică care se numeşte Voronin. Acest personaj politic este absolut incapabil de a negocia. El tinde doar spre putere personală absolută şi, prin toate metodele, îi distruge pe cei care nu i se supun. Astăzi, Voronin este obsedat de dorinţe revanşarde şi de răzbunare. Întoarcerea lui Voronin la putere nu va aduce nimic bun Moldovei, criza se va agrava, mafia roşie va acapara businessul care a mai rămas în afara acesteia. Exodul populaţiei apte de muncă va fi şi mai masiv. Speranţa de stabilizare a situaţiei va muri în faşă. Haosul şi declinul nu vor mai putea fi stopate. Dacă o atare perspectivă este atractivă pentru cineva, să voteze pentru Voronin. Welcome to hell.

Unde dai şi unde crapă

În 2009, alegătorii au optat pentru liberali-democraţi în speranţa că lucrurile vor merge mai bine, dar s-au pomenit că locul fărădelegilor şi minciunii regimului Voronin a fost ocupat de haosul şi minciuna Alianţei pentru Integrare Europeană.

Liderii AIE nu au justificat aşteptările oamenilor. În final, nu am înţeles dacă au fost sau nu falsificate alegerile din 5 aprilie 2009. Nu am aflat adevărul despre evenimentele din 7 aprilie. Promisiunea „Moldova fără Voronin. Moldova fără comunişti” a rămas o frază goală. Mafia lui Voronin se simte bine mersi până astăzi.

Cultivând mitul integrări europene, liderii AIE nu au putut depăşi criza politică şi constituţională, nu au creat condiţii adecvate pentru business şi dezvoltare economică, nu au reuşit să îmbunătăţească starea materială a oamenilor. Au reuşit doar să acumuleze datorii externe de milioane de dolari şi au încetăţenit imaginea Moldovei de ţară condusă de clanuri mafiote.

Sub pretextul „eurointegrării” se promovează direcţia de unire a Moldovei cu România, fapt care a scindat şi mai mult societatea, iar rusofobia a înflorit ca o floare. Prin acţiunile sale, AIE contribuie la reîntoarcerea lui Voronin la putere.

Liderii AIE se aliază împotriva lui Voronin, dar sunt duşmani de moarte când rămân faţă în faţă. Lipsă de principii demonstrează Partidul Democrat al lui Plahotniuc-Lupu. Lupu a promis oprirea războiului politic, dar a devenit între timp participant activ al acestui război. La început, Lupu a fost alături de Voronin, însă după ce acesta a refuzat să-l facă preşedinte de ţară, s-a alipit Alianţei, dirijorul căreia este Mihai Ghimpu. Acum, Lupu se pare că este supărat pe partenerii din Alianţă şi nu este împotrivă să se întoarcă înapoi în braţele lui Voronin. Un personaj straniu, cu ambiţii bolnăvicioase şi reputaţie de lider formal al unei grupări politice organizate pe nume „PDM”, conduse, de facto, de controversatul om de afaceri Plahotniuc.

„Stat înseamnă participarea poporului la scrierea istoriei”

Preocupaţi de războiul politic atât guvernarea, cât şi opoziţia nu fac niciun efort ca să pună în discuţie problemele cu adevărat importante ce ţin de viitorul statului Republica Moldova.
Moldova are nevoie acută de o forţă politică nouă care nu are legături nici cu comuniştii, nici cu sateliţii acestora şi nici cu liberal-democraţii. Prezenţa unei astfel de forţe în parlament este absolut necesară. Vocea edificatoare a acestei forţe trebuie să fie prezentă în parlament. Altfel, în noul legislativ va continua reglarea de conturi, iar RM nu va mai ieşi din criză niciodată.

Sunt foarte mulţi cetăţeni cărora le sunt antipatici „liderii” atât comunişti, cât şi cei liberal-democraţi, însă aceştia nu văd o alternativă oportună. Partidul Umanist propune să creăm împreună această alternativă. Să creăm această forţă politică nouă care va deveni catalizator, va provoca o reacţie de asanare a vieţii politice din R. Moldova, forţa care va scoate ţara din criza interminabilă şi va crea o perspectivă de dezvoltare calitativă.

Comparativ cu alţi participanţi la procesul electoral, s-ar părea că propunerile Partidului Umanist sunt idealiste deoarece nu pot fi calculate precum pensiile, salariile sau coşul minim de consum, însă noi propunem o abordare mult mai importantă şi necesară pentru Moldova zilei de azi. Propunem un model al Moldovei de mâine şi direcţia de mişcare spre un viitor mai bun pentru noi şi copiii noştri.

Reintegrarea în spaţiul estic

Majoritatea partidelor politice şi-au stabilit obiectivul de integrare a Moldovei în UE.

Partidul Umanist este un partid al euroscepticilor. De fapt, nu suntem împotriva integrării în UE, dar împotriva declaraţiilor cu iz populist despre integrare „începând de mâine”. Integrarea europeană este un obiectiv spre care trebuie să tindem, dacă ne referim la libera circulaţie, relaţii comerciale, relaţii umane şi culturale, preluarea experienţei de participare a poporului la guvernarea statului, inclusiv prin referendum, atingerea standardelor înalte în sfera socială. Trebuie să tindem spre toate aceste obiective, dar să spunem clar că integrarea imediată este imposibilă.

Europa a obosit de extindere şi nu doreşte să primească noi membri din fostele republici sovietice. Acest lucru a fost recent confirmat de ex-cancelarul Germaniei, Gerhard Schröder, iar ministrul Afacerilor Externe al României, Adrian Cioroianu, a declarat că ţara sa a mizat greşit pe integrarea Moldovei în UE pentru că aceasta nu are astfel de perspective.

Tot ce poate propune UE Moldovei sunt programele din cadrul Parteneriatului Estic. Europa, desigur, va ajuta vecinilor, dar nu le va deschide larg uşa. Foarte inteligent s-a exprimat în acest sens preşedintele Ucrainei, Victor Ianukovici: „Noi suntem pregătiţi să ne integrăm în Europa atât de profund pe cât Europa este pregătită pentru această integrare”.

Moldova nu poate aştepta mană cerească încă 30 de ani, aspirând la momentul în care, probabil, va fi acceptată în UE, existând între timp doar din contul creditelor şi granturilor, fără nicio şansă de a scăpa de stigmatul celei mai sărace ţări din Europa.

Reieşind din situaţia creată în economie, din unitatea spirituală cu fostele popoare exsovietice, tradiţiile stabilite de decenii ce nu au putut fi distruse nici după 20 de ani de la destrămarea URSS, Partidul Umanist optează pentru reintegrarea Moldovei în spaţiul estic.

Ce ne va oferi aceasta? Iată doar un exemplu din viaţa reală. În 26 de localităţi există câte o fabrică de vin. Aproape toate sunt falite. Aceste întreprinderi au acumulat aproximativ 40 mii de tone de vin care nu pot fi realizate deoarece, datorită lui Voronin, Rusia (2005) a aplicat embargo vinului moldovenesc. Aceste rezerve de vin sunt estimate la peste 200 milioane de lei. Pe de altă parte, aceste întreprinderi au contractat credite, au cumpărat strugurii de la agricultori în valoare de cca 100 milioane de lei, iar acum acest vin nu poate fi vândut. În consecinţă, nu pot fi rambursate creditele, nu poate fi plătită materia primă achiziţionată de la ţărani, nu se achită salariile. Astăzi, vinificatorilor din Găgăuzia li se spune: „Încercaţi să vindeţi vinurile în Europa”. Lucru imposibil de realizat deoarece Europa are vinul său pe care nu reuşeşte să-l realizeze, iar în Franţa sunt scoase viile. Vinurile moldoveneşti trebuie să fie vândute în Rusia. În cazul aderării Moldovei la Uniunea Vamală, vom putea exporta vinurile în Rusia fără taxe, în baza unui certificat de calitate unic.

Reintegrarea în Est înseamnă restabilirea economiei, pieţe de desfacere, investiţii, întreprinderi noi, locuri de muncă, salarii mari, întoarcerea acasă a gastarbaiterilor.

Aceasta înseamnă reducerea tarifelor la gaze şi energie electrică, creşterea pensiilor şi bătrâneţe decentă. Aceasta înseamnă soluţionarea conflictului transnistrean şi reintegrarea ţării.

Ordine deşteaptă

Partidul Umanist optează pentru instaurarea în Moldova a ordinii deştepte. Ordinea deşteaptă nu presupune nici „ordinea” care a existat în perioada lui Voronin, dar nici haosul guvernării Alianţei.
Ordine deşteaptă înseamnă ordinea bazată pe lege şi disciplină, responsabilitate şi respect, echitate, bunăstare şi încredere în viitor.

Partidul Umanist propune distribuirea clară a obligaţiilor între şeful statului şi primul ministru.

Şeful statului, în calitate de garant al securităţii naţionale şi comandant suprem, trebuie să coordoneze activitatea ministerelor de forţă şi a Ministerului Afacerilor Externe. De asemenea, preşedintele Republicii Moldova trebuie să coordoneze activitatea de combatere a corupţiei în structurile de stat.

Şeful cabinetului de miniştri trebuie să coordoneze politicile economice ale statului şi de protecţie socială a populaţiei, să asigure dezvoltarea şi buna funcţionare a infrastructurii, promovarea învăţământului, ştiinţei, culturii.
Trebuie să punem capăt practicii vicioase de înlocuire a angajaţilor aparatului ministerului până la femeile de serviciu cu reprezentanţii partidului politic căruia i-a revenit conducerea ministerului în urma partajării portofoliilor.

Umaniştii creştini propun efectuarea în regim de urgenţă a reformei aparatului puterii centrale în vederea eficientizării acestuia. Fiecare ministru va avea dreptul să aducă cu el şi să angajeze în minister de la cinci până la zece experţi în funcţie de numărul ramurilor de subordonare ce revin ministerului. Aceşti experţi vor ocupa funcţiile de consilieri politici ai ministrului. Întruchipând realizarea principiului responsabilităţii politice în activitatea ministerului, aceştia vor părăsi activitatea în aparat odată cu plecarea ministrului.

Atât guvernarea comunistă, cât şi cea a AIE au mimat combaterea corupţiei. În timpul celor opt ani de guvernare a PRCM, nimeni din cei afiliaţi guvernării n-a fost tras la răspundere. Locul grupărilor criminale din primul deceniu de independenţă a fost, prin concursul direct al demnitarilor statului, ocupat de scheme frauduloase de spălare a banilor, de contrabandă şi evaziuni fiscale în proporţii deosebit de mari.

Pentru a schimba radical situaţia în acest domeniu de importanţă vitală pentru securitatea naţională PUM propune: lichidarea CCCEC; crearea Poliţiei Fiscale şi a Serviciului de Investigaţii Financiare cu încadrarea în statele acestora a unei părţi din colaboratorii CCCEC; încadrarea colaboratorilor CCCEC, rămaşi în statele Serviciului de Informaţii şi Securitate, cu concretizarea concomitentă a împuternicirilor SIS în domeniul respectiv; crearea pe lângă preşedintele Republicii Moldova a unui consiliu coordonator anticorupţie.

Putere apolitică

Pentru depăşirea crizei actuale, Partidul Umanist propune formarea, imediat după alegeri, a unei guvernări apolitice. Preşedintele RM, preşedintele parlamentului, prim-ministrul, membrii guvernului – toţi trebuie să renunţe la interesele înguste de partid, ambiţii şi să-şi suspende calitatea de membru de partid.

Şeful statului trebuie să fie o personalitate apolitică, care se bucură de autoritate şi respectul populaţiei ţării, care are capacităţi necesare pentru a consolida societatea.

Vorbim despre o coaliţie largă care nu va avea la bază principii de partid, o coaliţie de salvare naţională. O astfel de guvernare va reuşi să restabilească încrederea care lipseşte acum. Încredere în sine. Încredere reciprocă. Încredere în ţară. Cu încredere vom avea totul.

Dumitru Ciubaşenco