Cu ce gânduri vă apropiați de 1 decembrie 2018?

La această întrebare ne răspund oameni de cultură de pe ambele maluri ale Prutului.

Irina Nechit întreabă: Cu ce gânduri vă apropiați de 1 Decembrie 2018? În imagine, o stradă cu tricoloruri, la Sibiu.

 

Vitalie Ciobanu, Chișinău:

„Ziua de 1 Decembrie îmi dă sentimente amestecate. Mă bucur că putem vorbi liber despre Centenarul Marii Uniri în Basarabia și sunt trist că această dată remarcabilă ne găsește pe noi, românii de o parte și alta a Prutului, pe noi, românii din Țară și cei din Diaspora, dezbinați, învrăjbiți – nu unii în raport cu ceilalți, ci dezbinați și învrăjbiți în raport cu noi înșine. Criza noastră internă este poate proiecția bulversării în care a intrat Europa și lumea întreagă de câțiva ani, tot mai vizibilă, tot mai stupefiantă după anexarea Crimeii în martie 2014. Dar mai sunt și demonii interiori, mai puternici ca niciodată, dornici de revanșă și distrugere. Încheiem un an, în România și în Republica Moldova, în care am asistat la un asalt nemaivăzut împotriva democrației și a statului de drept, ceea ce înseamnă automat și un asalt împotriva Re-Unirii visate. Pentru că acest deziderat național nu poate fi imaginat în afara valorilor europene, în afara drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Unii, în Republica Moldova, și-au făcut speranțe deșarte (când nu a fost vorba de un discurs diversionist calculat) că oligarhia „pro-europeană” de la Chișinău va face Unirea. Ei bine, oligarhia se pregătește să guverneze după 24 februarie 2019 alături de pro-rușii lui Dodon, în caz contrar nu ar fi subminat proiectele strategice de apropiere a celor două maluri ale Prutului, nu ar fi folosit justiția ca armă de anihilare a Opoziției pro-europene, nu ar fi folosit propaganda pentru a semăna confuzie, neîncredere și dezgust în rândurile electoratului.

Centenarul Marii Uniri ne-a adus o salutară împrospătare a memoriei asupra evenimentelor de-acum un secol, ne-a reamintit sacrificiile soldaților noștri pe câmpurile de luptă și deciziile curajoase pe care le-au luat oamenii politici români în anii 1916-1918, inclusiv elita basarabeană, în împrejurări, așadar, infinit mai grele decât cele de azi. Însă, privit din perspectiva provocărilor actuale, Centenarul Marii Uniri este doar o etapă în lungul drum al regăsirii și însănătoșirii morale a națiunii române. Războiul nostru nu s-a încheiat. Istoria continuă și va trebui să alegem ce vrem să fim: actanții ei lucizi și responsabili sau… rumeguș necuvântător, materie primă pentru valțurile ei nemiloase.

Călina Trifan, Chișinău:

„Cu mult respect pentru adevăr. Mândrie pentru Ţară şi recunoştinţă pentru predecesorii care au înfăptuit Unirea acum 100 de ani. Percepţia evenimentului în inima mea nu poate să aibă decât răsunetul care i se cuvine unei atare zile. Binecuvântate fie numele înaintaşilor şi mai ales ideile pe care ni le-au lăsat moştenire! Să răsfoim, să citim cărţile făuritorilor Unirii, cele peste 100 de cărţi apărute în Anul Centenar, meditând asupra tecutului, dar mai ales asupra viitorului. 1 Decembrie rămâne a fi ziua istorică în care românii au fost creatori de destin politic propriu. Să nu pierdem năzuinţa. Avem de ce şi pentru cine! La mulţi ani, România!”

Doru Mareș, București:

„Mă apropii de 1 decembrie cu gândul că e o comemorare, un parastas al unei ființe care a trăit 22 de ani (aproape; trist, nu?). Entitate pentru care s-a purtat un război stupid, în care s-a murit în disperare (nu doar pe front!!), dar care a avut final norocos (prost să fii…). Cu atât mai norocos cu cât bunicul meu s-a întors viu, nu în palton de scânduri, dovadă că eu pot scrie acum rândurile astea. Norocos și peste 22 de ani, dovadă că tatăl meu s-a întors viu de pe frontul de est al lui World Warr II, în fine, cu ceva bucăți din el lipsă, dovadă că eu etc., etc. Bucăți lipsă și din el și din chestia pentru care lăsase sânge cu șrapnelul, nu cu lanțeta. Deci, cu gândul și cu hotărârea de a nu face și eu ca ei (vezi o melodie a lui Joan Baez, ceva gen: domnule președinte, dacă declari război, eu dezertez… – aici o să zică unii că sunt comunist, cum am mai văzut zicându-se despre The Wall al celor de la Pink Floyd… nume greu de comentator într-ale politicalelor… asta mi-ar mai lipsi să fiu!). Deși, probabil că pentru Regatul României o fi meritat. De-aia ziua țării ăsteia pentru mine e (și da, o serbez) pe 10 Mai!!! În concluzie, de 1 decembrie mă apropii cu gândul că tot mai bine e la gura sobei.

 

Doina Vieru, Quito, Ecuador:

„Întrebarea asta are un răspuns foarte laconic: unire. Dar cel mai corect e de răspuns cu o altă întrebare: de ce nu s-a făcut până acum?”

 

Maia Morgenstern, București:

„Pe 1 decembrie 1993 a avut loc premiera spectacolului „Astă seară: Lola Blau” de Georg Kreisler. Se împlinesc 25 de ani de când joc spectacolul Lola Blau”.

 

Doru Ciocanu, Toronto:

„Nu putem vorbi despre o nouă Unire atâta timp, cât mâna păroasă și cu unghii murdare a Moscovei va face cu noi ce vrea. Puteți să mă considerați paranoic, dacă doriți, dar dacă vom analiza desfășurarea evenimentelor din ultimele decenii, iar mai ales pe cele din ultimii ani, vom accepta ideea aceasta, precum și eu o accept, cu durere în suflet. Nimic în Europa, ba chiar și în întreaga lume, nu se face fără știrea și participarea Kremlinului. Prin intermediul celei mai perfide unelte inventate vreodată de omenire – KGB-ul – imperiul rus modelează politica mondială după bunul plac. Dispunând de sumele colosale, luate de la gura propriului popor, această structură diabolică s-a infiltrat în afacerile interne ale tuturor țărilor care prezintă interes pentru ea. Moldova este doar un ciot în calea de restabilire a vechilor frontiere „socialiste” ale imperiului rus. Utilizând cozile de topor din rândurile noastre, rușii ne-au cucerit fără prea mari eforturi. Noi, basarabenii, suntem o populație plină de contradicții, care nu este în stare să-și definească nici măcar limba, ca să nu vorbim de decizii unioniste. Ofensiva acestor șori și dodoni este în deplină desfășurare, iar mâna păroasă a Moscovei face „ordine” și în rândurile unioniștilor – ne dezbină cu succes și ne ațâță unul împotriva altuia. Și acest proces este nestăvilit. Dar noutatea bună știți care e? Ca orice imperiu, și Rusia are un sfârșit. Un sfârșit care deja a început – agonizant, dramatic și sângeros, precum îi este caracterul. Va mai vărsa încă foarte mult sânge, până își va da duhul. Iar, odată cu zdohnirea acestui „Imperiu al Răului”, lumea va răsufla mai liber și „își va croi altă soartă”. Inclusiv noi, românii”.

 

Rodica Mandache, București:

„Acum fac un spectacol frumos cu studenții la Muzeul Național al Literaturii Române. E un strigăt de dragoste de țară! Spectacolul se numește „Alternativă la un manual de istorie”. Pe 1 decembrie, seara, o să joc la Teatrul Odeon „Republica Melania”!

Ion Sapdaru, Iași:

„Unirea se va produce când ambele părți vor dori asta . Se pare că cei mai reticenți sunt deocamdată românii . Cred, evident, în Unire și sunt sigur că aceasta se va întâmpla . Cât de curând? Greu de spus. Ar putea să se întâmple mâine sau peste 10 ani , nu știu. Mișcarea unionistă e cu de toate: avânt , entuziasm , îndârjire, dar și multă confizie , momente hilare etc.”

 

Mircea V. Ciobanu, Chișinău:

„Mă gândesc că avem una dintre cele mai frumoase sărbători naţionale: nu victoria în vreo revoluţie fratricidă sau în vreun război sângeros comemorăm, ci Ziua Unităţii Naţionale.

Mă gândesc că noi, de vreun sfert de secol, tot aşteptăm Centenarul – în speranţa reiterării Evenimentului -, în loc să construim, zi de zi, premise pentru ca acesta să se producă.

Mă gândesc că unitatea naţională există şi că ea trebuie valorificată la turaţii maxime, dacă vrem să avem şi o unitate (geo) politică.

Mă gândesc, cu tristeţe, că Basarabia, cea care a declanşat, acum un secol, mecanismul Marii Uniri, azi e în afara hotarelor.

Şi mă mai gândesc – cu aceeaşi tristeţe (explicativă!) – că avem azi atâta lume ce ar vrea să profite de Unire (nu îi mai pun la socoteală pe cei care vor să speculeze Idealul)… şi atât de puţini care sunt gata să-şi pună osul la bătaie pentru ea”.

Sondaj realizat de Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit