„Criza literaturii” şi moda vestimentară

MIRCEA-V.-CIOBANUDupă „amurgul zeilor”, „sfârşitul istoriei” şi alte semne dramatice ale unui „Fin de siècle” (în sensul lui „fin du monde”), era de aşteptat să se audă şi voci alarmante recitând din poemul apocaliptic „Sfârşitul literaturii”. Cum ar fi: un sfârşit al lumii, pe bucăţi. Să fie chiar aşa? În secolul XIX, literatura (cărţi sau romane tipărite în foileton) era fabrica de iluzii la îndemână. În secolul XX, romanele au fost dislocuite masiv de cinematografie, apoi de televiziune.

Ce-i drept, cinematografia ţărilor socialiste era modestă, iar televiziunea nu se compara cu industria vizuală americană sau vest-europeană. Şi atunci oamenilor le rămânea doar această formă a iluziilor, pe care occidentalii au exploatat-o masiv în secolul anterior: literatura. Acum, potenţialul consumator de literatură le are pe toate. Are acces la orice operă, din orice ţară, din orice limbă. Dar libertatea scoate pe piaţă şi surogate, aici contează capacitatea cititorului de a alege. L-ar putea ajuta experţii: teoreticieni, critici. Numai că unii dintre ei nu au sesizat că literatura e mult mai variată decât schemele pe care le cunoşteau şi le aplicau. Literatura depozitată de ei în debara cu etichetele „decadent”, „obscen”, „vulgar” etc. azi se dovedeşte a fi una de calitate, doar că de altă factură. Odată cu deschiderea spre toată literatura lumii, consumatorul a obţinut acces şi la alte ispite: cinematografia mondială e la dispoziţia lui, în toate formele posibile: sală de cinema, televizor, videoplayer, calculator ş.a. Televizorul său are zeci de posturi pe care le poate accesa (şi nu ajunge cu telecomanda nici măcar la descoperirile geografice: îl mănâncă pe drum sfinţii de la ştiri, sport, muzică, divertisment). În fine, calculatorul le bate pe toate… Cum să-i mai rămână timp şi pentru cărţi? Îl salvează, adesea, chiar calculatorul, informându-l despre noile ediţii şi propunându-i-le online sau pe tablete.

Oricum, în comparaţie cu zecile de mii de consumatori de artă care vor să privească opera la Viena şi New York ori să asculte un concert de muzică clasică la Berlin şi Londra; cu sutele de mii care umplu sălile de spectacole în America Latină sau Japonia; cu milioanele care stau la rând ca să viziteze Luvrul, Galeria Uffizi şi Ermitajul, există sute de milioane de oameni care citesc cărţi. Din toate artele, numai cinematografia are mai mulţi abonaţi. De ce ne-am alarma? Sigur că distingem produsul artistic autentic de literatura/ cinematografia de consum. Astea din urmă se alătură altor forme ale fabricii de iluzii: televizorul, jocurile de calculator, comunicarea virtuală etc. Ele fac obiectul studiului sociologilor, nu al criticilor literari sau al teoreticienilor literaturii. Cum facem separarea? În niciun fel. Facem distincţia necesară, atât.

Un exemplu, ca să fie limpede. Multă lume se vrea îmbrăcată frumos. Dar asta nu înseamnă că toată vestimentaţia lumii este obiectul de studiu al designerilor de modă. Moda ca artă îi interesează doar pe cei preocupaţi de vestimentaţia haute couture: creatorii de modă înaltă şi vizitatorii saloanelor respective. Beneficiază toată lumea? Într-un anume sens, da. Se inspiră cumva designerii din vestimentaţia cotidiană? Bineînţeles! Uneori, chiar din rebuturile vestimentare. Lejeritatea nepretenţioasă poate să devină un stil. Îmbinarea materialelor şi culorilor nepotrivite poate şi ea să devină un stil. Modernitatea se impune şocând, uimind. Dar asta ţine deja de secretele meseriei, de iscusinţa de a converti rebutul în artă.

Asta se întâmplă şi cu literatura: producţia literară haute couture este doar pentru un public select. Dar, în ultimă instanţă, beneficiază toţi. Nu disperaţi! Important e ca acest fenomen dinamic să fie studiat atent şi fără prejudecăţi. Cu deschiderile necesare. Criza – dacă există – este una a instrumentelor de studiu, care s-au cam perimat şi nu reuşesc să prindă schimbările. E nevoie de modernizarea lor. Şi de studierea fenomenului în context. Nu numai interdisciplinar, ci şi transdisciplinar.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu