Criza bate Poezia?

Bruxelles poxa buna

Secvență de la dezbaterea „Criză și Poezie”, Casa Internațională de Literatură Passa Porta, Bruxelles

De Ziua Mondială a Poeziei, aș vrea să vă povestesc despre o întâlnire cu poeți din Vestul, Estul, Nordul și Sudul Europei. Întâlnirea s-a produs la Casa Internațională de Literatură „Passa Porta” din Bruxelles care a găzduit o dezbatere pe tema „Criză și Poezie”, în cadrul festivalului Transpoesie, organizat de EUNIC (Uniunea Europeană a Institutelor Culturale Naționale).

Am participat la eveniment datorită invitației Institutului Cultural Român, în capitala Belgiei am avut parte și de susținerea echipei ICR Bruxelles, condus de Robert Adam. Prețuiesc de asemenea prezența lui Igor Zaharciuc de la Ambasada Republicii Moldova în Belgia, care mi-a fost un însoțitor atent în zilele sejurului la Bruxelles.

Dar să revin la întrunirea din sediul Passa Porta, unde am fost întâmpinați de coordonatorul de programe Piet Joostens. Când i-am văzut pe poeții și literații veniți care din Paris, care din Berlin, care din Roma, care din Istanbul, care din Antwerpen, care din Chișinău, mi-am zis: „A tunat și ne-a adunat”. Eram atât de diferiți, fizionomii antagoniste, priviri curioase, dar parcă de la poluri opuse, tipare antropologice aparent de neconciliat. Totuși, când am început să discutăm despre criză și raportul acesteia cu poezia, dezbaterea fiind moderată cu pasiune și delicatețe de jurnalista Gudrun De Geyter, distanțele s-au topit, diferențele s-au micșorat, aproape că au dispărut.

Poeta Cristina Alziati din Italia, bunăoară, a spus că poezia e un amestec de oroare și frumusețe, și am fost de acord cu ea. A mai accentuat că poezia nu poate schimba lumea, că doar politicul poate influența o societate, dar, din păcate, nu în bine, ci în rău. Nu am contrazis-o atunci, nu o contrazic nici acum.

Peter Ghyssaert din Belgia a afirmat că însăși nașterea e o criză, pe parcursul vieții tot încercăm să o depășim. Cât despre utilitatea poeziei, el remarcă: „În școala primară, copiii învață să cânte, să citească rime și poeme. Pare să le placă. Dar entuziasmul se pierde cumva odată cu vârsta. La cursurile de literatură, poezia rămâne a fi „un fel supliment de mâncare” – este acolo, dar poate doar pentru o degustare reticentă sau pentru entuziasmul deschis al unei singure persoane”.
Mehmet Yașin din Turcia a evocat experiențe traumatizante, poetul turc fiind de origine din Cipru: „Nu doar oamenii, ci și poezia au de suferit când în țară e război”. Mehmet a citit și o poezie care se numește „Război”. Pe de altă parte, el consideră că atunci când se instaurează stabilitatea și aceasta se transformă în stagnare, din nou survine Criza.

Bruxelles foto final

Stéphane Bouquet din Franța a pomenit de criza societății de consum, de expansiunea băncilor, a companiilor internaționale ce exploatează forța de muncă ieftină, de prăpastia dintre cei care posedă exagerat de multe bunuri și cei pauperizați. Poezia lui Stéphane este ironică, radicală, are o libertate spectaculoasă, iar poetul nu-și face iluzii în legătură cu soarta poeziei în lumea modernă: „În Franța aproape că nu există cititori de poezie. Se vând cel mult 100 de exemplare dintr-o carte de poezie, dar cel mai adesea – câte 20 de exemplare. Așadar, în Franța nimeni nu are nevoie de poezie”.

Ce să mai vorbim de Moldova? La Passa Porta am ales să amintesc de criza personală provocată de plecarea din viață a unor oameni dragi. Intenționat, am evitat să mă axez pe situația de Criză totală din R. Moldova. Nu m-am referit la criza politică, financiară, socială de acasă, dându-mi seama că, oricât și-ar critica guvernele, concernele monstruoase, neregulile din țările lor, poeții din Belgia, Italia, Turcia, Franța etc. nu au cum să-și imagineze dimensiunea grotescă a problemelor societății moldovenești. La recepția de după eveniment am fost întrebată, inevitabil: „Unde-i miliardul?”. E o întrebare care m-a blocat atunci. Mă blochează și acum.

The following two tabs change content below.