Cristina Pintilie, crizantema noastră de aur

TALENTE // „Încerc să cânt, să simt, să cunosc „sângele” poporului care m-a creat şi născut, interpretând cântece populare”

Deşi lucrează în prezent la primul său album, care se va lansa în câteva luni pe piaţa muzicală din Republica Moldova, Cristina Pintilie este un nume bine cunoscut printre colegii de breaslă. Vocea ei inconfundabilă nu o poţi uita după ce o auzi interpretând fie folclor, fie muzică uşoară, romanţe sau jazz, genuri ce-i sunt aproape şi o reprezintă, după cum ne-a spus soprana. Are 26 de ani, dar a reuşit să adune în palmaresul său mai multe premii mari la concursurile la care a luat parte în republică şi peste hotare, primul fiind la doar şase ani, la Concursul „Tamara Ciobanu” din Chişinău. Solicitată de JURNAL de Chişinău să spună cum a reuşit să ia doar premii mari, Cristina a răspuns: „La orice concurs trebuie să mergi cu inima deschisă”. Ea este basarabeanca ce a luat Marele Premiu şi la concursul „Crizantema de Aur”, la Târgovişte, unde nu se mai acordase Marele premiu timp de cinci ani şi unde a fost invitată în fiecare an pentru a cânta în recital.

Cristina a început să cânte din fragedă copilărie. „De mic copil, cei care mă înconjurau vedeau în mine o fire artistică şi mă încurajau în acest sens. Când abia împlinisem cinci ani, folcloristul Andrei Tamazlâcaru le-a sugerat părinţilor mei să frecventez un cor. După ce am fost înscrisă la cor, am făcut cunoştinţă cu interpreta de muzică populară Maria Iliuţ, care avea pe atunci un ansamblu pentru copii. Aici am participat la diverse festivaluri ca solistă, obţinând şi marele premiu la concursul „Tamara Ciobanu”, la vârsta de şase ani. În casa noastră răsunau mereu cântecele interpretate de Irina Loghin, Maria Ciobanu, Maria Lătăreţu, Maria Tănase. Părinţii aveau o colecţie vastă a marilor maeştri.

„Moceriţă cu trifoi/ M-o peţit la maica doi…”

Cristina ne spune că un cântec care-i aminteşte în special de atmosfera de acasă din anii copilăriei este o doină din Bucovina, „Iernatul oilor”, din repertoriul Mariei Iliuţ, cea care a fost mai târziu prima ei profesoară. „Studiez piese noi, dar cele vechi ocupă un loc special în inima mea. Cum ar fi irepetabila piesa „Moceriţă cu trifoi” din repertoriul popular românesc. .

Cristina şi-a făcut studiile la Liceul Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu”, la vioară. „Am fost ajutată, susţinută şi încurajată de profesorii instrumentişti Chiril Paraschiv, Tamara Caftanat, Ludmila Buldumea, Gheorghe Banariuc, profesoara de canto Ludmila Mişov, cu care am lucrat la genul de muzică uşoară şi romanţă. „Alături de mine au crescut şi mulţi alţi instrumentişti care azi sunt bine cunoscuţi de toată lumea: fraţii Advahov, Sandu Rotaru, fraţii Cazanoi şi alţii.

„Departe te-am lăsat, sătucul meu”

Era mică atunci când a început să cânte romanţe, acest gen era mai aproape de sufletul ei, ni s-a confesat Cristina, dar nu putea să le cânte pe scenă pentru că mereu i s-a reproşat că e prea tânără şi că acest gen poate fi cântat doar de cineva cu o experienţă mai mare. „Ani la rând, mergeam la concursul „Crizantema de Argint” în calitate de spectator, aşteptând vârsta majoratului. Am participat la concurs chiar de ziua mea, 21 februarie, când am împlinit 18 ani. Am luat marele premiu cu romanţele „Se lasă răceala, iubite” de Constantin Rusnac şi una nouă pe care am interpretat-o în premieră atunci, „Departe te-am lăsat, sătucul meu” din repertoriul Irinei Loghin.

În toamna aceluiaşi an, Cristina a mers la un alt concurs – „Crizantema de Aur” de la Târgovişte, România, deşi apropiaţii şi colegii de breaslă îi spuneau că nu are rost, pentru că este prea tânără şi că acolo vine lume pregătită chiar şi în calitate de spectator. „Sigur că a fost un concurs complicat, dar am mers cu inima deschisă. Şi acolo am convins juriul prin interpretarea romanţei „Vioara” de Mia Braia. Vreau să menţionez şi faptul că timp de cinci ani la „Crizantema de Aur” nu s-a mai acordat marele premiu şi pentru asta basarabeanca noastră era invitată în fiecare an la Târgovişte pentru a cânta în recital. În afară de aceste concursuri a fost la concursul cântecului francez, 1997, organizat de Alianţa Franceză din RM unde a luat Premiul mare – un sejur la Paris.

Valori şi rădăcini

A cântat şi cu Orchestra fraţilor Advahov şi cu cea a maestrului Nicolae Botgros, cu care a avut nişte experienţe productive. „Cânt orice gen de muzică – folclorică, uşoară, jazz, care mă face să fiu înţeleasă şi în afara ţării, dar romanţele sunt mai aproape de sufletul meu, ele mă fac să simt totul la o intensitate maximă. Muzica populară vine din copilărie, cu ea am început şi nu pot să rup acest gen din viaţa mea, pentru că asta ne determină pe noi toţi. Este bine să încerci să cânţi, să simţi, să cunoşti „sângele” poporului care te-a creat şi născut”, se confesează Cristina.

Niciodată nu este mulţumită de nivelul la care a ajuns, mereu este în căutarea unor noi lucruri pe care le descoperă studiind şi exersând tot ce ţine de muzică. „Am înregistrat cu fraţii Ştefăneţ două piese din repertoriul Mariei Tănase cu un nou aranjament, făcut tot de ei – „Mărie şi Mărioară” şi „Mărioară de la Gorj”. Acum lucrăm la un CD de muzică populară, care sper să fie gata în câteva luni. Acesta este primul meu album. Unele piese din el sunt populare, unele sunt de compozitorul Gheorghe Banariuc, care mi-a încredinţat primele lucrări cu care am ieşit în scena mare”, spune interpreta.

Nu am flori, de aceea îţi dau acest inel”

Pe tot parcursul studiilor la Academie, a fost membră a Orchestrei Municipale de Cameră „Amadeos” din Chişinău.  „Toţi membrii acestei orchestre erau tineri, studenţi, entuziaşti, plini de forţă. Împreună cu ei am mers în turnee prin toată Europa. În trupă eram în calitate de violonistă şi solistă vocală. În acest turneu am avut parte de o surpriză  extraordinară în Austria, unde am cântat şi romanţa „Vioara”, desigur în limba română. Era şi firesc ca spectatorii să nu înţeleagă despre ce cântam, dar o spectatoare a început a plânge şi la sfârşitul interpretării s-a apropiat de mine dăruindu-mi un inel, pe care l-a scos de pe deget. A spus ceva în germană, ceva de felul că nu are flori, de aceea îmi dă acest inel. Am rămas plăcut impresionată de acest gest, pentru că lumea spune că poparele nordice sunt mai rezervate şi că  ajungi mai greu la sufletul lor”, ni s-a confesat Cristina, care păstrează şi acum acest inel.

Cristina Pintilie predă la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău în calitate de lector la Catedra de muzică uşoară şi jazz. Anul acesta a realizat mai multe lucruri frumoase pe plan profesional în cadrul proiectului „Fabrica de staruri”. Soprana zice că acest proiect televizat a mobilizat-o  să lucreze mai intens şi se bucură de rezultatele obţinute. Este magistru în canto-jazz, iar acum se pregăteşte şi pentru doctorantură. Recent, a format o familie cu Ionuţ Romanenco, psiholog de profesie. Destinele şi le-au unit la sfârşitul lunii noiembrie cu o nuntă bine regizată în unul din localurile capitalei, unde invitaţii muzicieni au interpretat pe rând cântecele lor. Să le dorim şi noi casă de piatră.

Victoria POPA