Crime ale ostaşilor sovietici „eliberatori” (2)

poza centralAu împușcat zece oameni bătrâni și cinci dobitoace, au incendiat peste 40 de case, au maltratat și au furat averea sătenilor… Pedeapsa: zece ani de închisoare cu suspendare

JURNAL a publicat în numărul 24 (1331) din 1 aprilie curent scrisoarea lui Leonty Beria către Iosif Stalin sub parafa „strict-secret”, în care se denunța teroarea și ororile ostașilor sovietici împotriva populației civile din satele basarabene Șestaci și Cușmirca (raionul Șoldănești), în vara anului 1944. Între timp, am depistat alte documente din aceeaşi perioadă, care denotă cu claritate că ostașii sovietici nu pot fi numiți altfel decât ocupanți. Aceste documente declasificate recent din Arhiva de Stat a Federației Ruse vizează cazuri similare celor de la Șestaci și Cușmirca. Le publicăm în continuare, cu unele prescurtări, adaptând stilul originalului. Adițional, publicăm un facsimil al sentinței ce le-a fost aplicată „eliberatorilor” pentru atrocitățile comise.

Din raportul procurorului militar Barkov, 25 noiembrie 1944

„La 21.10.1944, în satul Krivenki, regiunea Ternopol [Ucraina] a sosit un grup de 15 ostași NKVD pentru a deporta rudele combatanților Organizaţiei ucrainenilor naţionalişti și Armatei de gherilă ucrainene, însă au fost atacați de către combatanţii antisovietici care au omorât trei soldaţi.

În dimineața următoare, pentru a lichida banda din sat, au fost trimiși șaizeci de ostași din trupele NKVD, în frunte cu maiorul Poleanski și reprezentantul Direcției raionale NKVD, locotenentul inferior Moldovanov, care însă nu i-au mai găsit pe bandiți. În schimb, Poleanski și Moldovanov, turmentați de alcool, au împușcat zece oameni nevinovați în vârstă de 60–80 de ani și au incendiat 45 de case cu acareturi și mari cantități de pâine…”

În continuare, procurorul militar din regiunea Ternopol, relatează seria de „fapte eroice” ale ostașilor sovietici, nominalizându-i pe cei care se fac vinovați de teroarea semănată în rândul populației civile din satul menţionat mai sus. Raportul a fost prezentat Comitetului regional Ternopol al Partidului Comunist (bolșevic) din Ucraina, care a decis să-i difere justiției pe cei vinovați. Ucigașii cu steluțe roșii au fost aduşi în faţa judecătorilor însă numai pentru faptul că, printre cei omorâți și batjocoriți în satul Krivenki, se aflau și multe rude ale ostașilor sovietici aflați momentan pe front.

După ce omorau oameni, „eliberatorii” preferau să le mănânce gâștele…

În februarie 1945, Tribunalul militar Ternopol a stabilit vinovăția fiecărui ostaș sovietic, care a semănat groaza printre populația pașnică din Krivenki. În textul sentinței anunțate criminalilor roșii, găsim descrierea celor mai sinistre atrocități.

„La 22 octombrie 1944, ostași din detașamentul NKVD, după ce au împușcat zece persoane nevinovate cu vârste între 60 și 80 de ani, majoritatea dintre cei care erau rude ale unor plecați pe front, au mai incendiat 42 de case și au ars rezervele de pâine în 63 de gospodării, au omorât patru bovine și un cal. În urma incendiilor, au suferit 39 de familii ale ostașilor plecați la front.

Poleanski, în calitate de conducător al acţiunii și în stare avansată de ebrietate, i-a ordonat ostașului Hasanov să-i împuște pe doi săteni bătrâni. Hasanov a executat ordinul, aruncând cadavrul unuia dintre cei împușcați în flăcările unui stog de paie arzânde. Poleanski personal l-a maltratat pe cetățeanul Kilvara pentru că l-a suspectat de relații cu banderoviștii, deși acesta nu avea nicio legătură cu combatanţii ucraineni.

Ostașii Beleaev, Hasanov, Nosov, sergenții Konovalțev, Kopîtuhin ş.a. își însușeau din casele ce urmau a fi incendiate votca și produsele alimentare, mai luând cu sine păsările, în special gâștele gospodarilor. Și ofițerul operativ Moldovanov, la fel de beat, împreună cu camarazii săi, a prins a împușca gâște din pistoale TT. Moldovanov i-a ordonat lui Smirnov, ofițer de investigații pe regiunea Probijneansk, să-l împuște pe un locuitor al satului Krivenki, fapt îndeplinit de către acesta.

Ceva mai înainte de data cu pricina, adică la 20 octombrie 1944, Moldovanov, aflându-se într-o misiune în raionul Probijneansk, a insultat-o obscen pe comsomolista Karmalit Vera, a lovit-o cu pumnii în față pe Cernovik Ana în timpul unei interogări și i-a împușcat câinele cetățeanului Breus.”

Copia sentinței aplicate „eliberatorilor” Poleanski, Moldovanov și Litveak

Copia sentinței aplicate „eliberatorilor” Poleanski, Moldovanov și Litveak

În notele oficiale, atrocitățile sovietice se intitulau „lupta cu inamicul”

Statul sovietic se mândrea cu „eroii” săi gen Poleanski și Moldovanov. Le înmâna ordine și medalii, îi dădea drept exemplu de „luptători neînfricați cu dușmanul”. Dacă crimele „eliberatoare” din satul Krivenki n-ar fi fost condamnate, până la urmă, în statisticile sovietice ar mai fi încăput încă „zece dușmani nimiciți în lupta eroică și distruse 42 de obiective militare ale lor”. Anume astfel comandantul Poleanski a formulat teroarea împotriva locuitorilor pașnici, în raportul expediat prin telegraf superiorilor săi.

Adăugăm că, în „opera de nimicire a dușmanului în sătucul Krivenki”, a mai participat, manifestându-şi toată ferocitatea și ofițerul Litveac, un alt „erou” al imperiului sovietic. După cum se afirmă în aceeași sentință, „Litveac confisca în interes personal votca și gâștele, incendia case, apoi i-a executat personal, din arma sa automată, pe un bătrân și o bătrână, mai împușcându-le și calul”.

Justiție sovietică: ucigașii au fost grațiați și trimiși pe front

Faptul că atrocitățile ostașilor sovietici au ajuns subiect de examinare în tribunalul militar încă nu înseamnă că s-a căutat instaurarea dreptății. După cum se poate citi în facsimilul alăturat acestui articol, au fost judecați doar unii autori ai măcelului: trei persoane dintr-un detașament de șaizeci de enkavediști.

Pentru masacrul din satul ucrainean, aceștia însă n-au fost recunoscuți drept pasibili de pedeapsa cu moartea. Astfel, Poleanski, Moldovanov și Litveak, împreună vinovați de asasinarea celor zece oameni pașnici din Krivenki, de incendierea câtorva zeci de case, de împușcarea dobitoacelor, de furtul produselor alimentare și păsărilor, precum şi pentru maltratarea celorlalţi cetățeni, au fost judecați la zece ani privațiune de libertate cu suspendare.

Drept consecință, „eroii eliberatori” au fost mutați de pe frontul împotriva insurgenților pe frontul primar, unde au putut să-și continue cu succes opera de „eliberare” a Europei, exact ca în sătucul ucrainean Krivenki.

Putem să adăugăm doar că asemenea teroare împotriva populației pașnice, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, armata roșie a semănat la fiecare metru de pământ „eliberat”.

Originalul materialelor de arhivă discutate în prezentul articol este reprodus pe blogul.

http://allin777.livejournal.com/171723.html

Gheorghe MÂRZENCU, cercetător-istoric

The following two tabs change content below.