Coşmaruri colorate  

Mircea V. Ciobanu

 

 

Am impresia că visez. Coşmaruri colorate. À la Kusturica. À la Bregović.

Pavel Filip a acordat, la Bruxelles,  un interviu pentru „The Guardian”. Premierul a asigurat că drumul european al RM este fără întoarcere: „La sfârșitul mandatului meu vom vedea că acest curs european nu va mai fi discutabil, ci ireversibil”. Concomitent însă, pe falezele de la Soci, Igor Dodon semna acordul de ţară-observator (citeşte: membru asociat) în Uniunea Vamală (Euroasiatică). O sciziune egală cu explozia din „Capul nuclear al unui înger” de Dali. Schizofrenie geopolitică, întinsă de la Irlanda la Insulele Kurile.

În aceleaşi zile, Moldova decidea că la Râbniţa şi Tighina vor fi eliberate plăcuţe de înregistrare a automobilelor transnistrene, cu dreptul de a circula în Europa, ca toată lumea. Plăcuţe „neutre”, fără însemnele vreunui stat (cosmopolite, deci), certificatele de înregistrare fiind perfectate… doar în engleză! Refuzul administraţiei transnistrene de a accepta limba statului în care vor fi înregistrate maşinile a condus la această stupidă, în esenţă, decizie. Tocmai când Brexitul a (auto)marginalizat limba britanicilor, ea rămânând reprezentată în UE doar de Irlanda. Tiraspoliceşte vorbind, certificatele transnistrenilor vor fi perfectate în „irlandeză”.

Din interviul premierului televiziunile holdingului guvernamental au citat: „partidele pro-europene vor câştiga scrutinul parlamentar”; „Moldova va îndeplini toate condiţionalităţile (sic!) pentru a primi împrumuturile şi granturile oferite de Uniunea Europeană…”; „vom fi alături de România, în Uniunea Europeană”. Au uitat însă să citeze că noi (RM!) am fi „o insulă de stabilitate”, atacată din toate părţile de forţe care vor s-o dezbine. „Noi ne confruntăm cu ţări care pompează sentimente naţionaliste şi întăresc această diviziune”, a spus P.F., menţionând că aceşti căpcăuni sunt Rusia şi România (sic!) şi adăugând solemn: „Noi nu vrem să fim prinşi în acest joc.”

Egalarea rolului României cu al Rusiei, în raport cu noi e mai mult decât aiureală, e ticăloşie. Tocmai România, care a ajutat financiar guvernarea PD, gata să alunece în incapacitate de plată; România care ne-a susţinut în instanţele internaţionale, care a făcut donaţii şi investiţii, readucând această guvernare pe linia de plutire! Şi iarăşi, nicio reacţie din partea partidelor unioniste, care, în loc să pună la respect guvernarea ipocrită, se pălmuiesc reciproc în public, vânând două-trei voturi în plus în vanitoasa bătălie pentru primăria Chişinăului. Casă de nebuni, nu alta!

Structural dilematici, starea (funciară) de lehamite ne prinde ca pe măgarul lui Buridan, indecişi şi murind de foame între căpiţele de fân. Iar când ne hotărâm – căpiţe fiind mai multe – alegem între o schizofrenie orientală şi o altă nebunie, occidentală.

Iar fiindcă pe acest fundal Râbniţa începe să devină centru al circulaţiei cosmopolite, cineva a găsit că e potrivit să trimitem la Eurovision pe cineva de acolo, chiar dacă aceşti cineva pozaseră anterior cu steagul separatist. Ce s-o fi gândit decidenţii: transnistreni „moldoveni”, îmbrăcaţi – de data asta – în albastru-galben-roşu şi antrenaţi de Kirkorov, în speranţa de a fi votaţi de ruşi, ucraineni, români, bulgari… Doar că acest ecumenism mecanic a fost (şi el) o expresie a scindării noastre. Europa nu-i doar cu mai multe viteze, ci şi cu mai multe piste de circulaţie (a neuronilor). Forţând uşa Eurovisionului, am nimerit mai curând din cehovianul Salon nr. 6, în cuibul de cuci al lui Forman.

Scena de final a acestui coşmar multicolor o văd ca pe un fel de „unitate (stilistică) prin diversitate” (prin pulverizare!), ca o nuntă din Kusturica, ca o sârbă de Bregović. Un potpuriu, cu „Hora din Moldova” (ca intrare), apoi SunStroke Project, cu “Hey, Mamma!” – ca motiv de bază (dar şi cu „tricolorii” din Râbniţa, în contrapunct) şi cu bunica, cea care bate doba, împreună cu Zdubii, ca refren.

Iar deasupra tuturora tronând imperturbabil luptătoarea gender Netta, câştigătoarea din acest an a Eurovisionului. Ca apoteoză. Cu îndemnul din Hagada: La anul, la Ierusalim!

 

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)