Cornel Ciurea // De ce moțiunile de cenzură au dreptul la existență

ciureaDupă ce a căzut prima moțiune de cenzură legată de Banca de Economii și concesionarea Aeroportului, comuniștii se lansează cu cea de-a doua ce vizează subiectul transnistrean și punctele de control al migrației. Premierul Iurie Leancă deplînge această iresponsabilitate a comuniștilor, spunînd că Transnistria nu trebuie să servească drept motiv de sciziune în interiorul clasei politice, recunoscînd, totuși, că în cazul primei moțiuni existau anumite temeiuri ca societatea să fie nemulțumită. Igor Dodon se situează din nou de partea comuniștilor și dorește rostogolirea unui guvern al „oligarhilor”. În același timp, sîntem ca niciodată aproape de ratificarea Acordului de Asociere la Vilnius, iar Ucraina se pare că îl va și semna.

Luptă acerbă prin intermediul moțiunilor de cenzură

Comuniștii sînt criticați pentru iresponsabilitate și intenții sinistre prin urmărirea de a arunca în hău Republica Moldova în ajunul summitului de la Vilnius ce ar rezulta din depunerea repetată a moțiunilor de cenzură. Unii comentatori politici reiau acest refren și înfierează opoziția. Cu toate acestea, nu prea este clar ce au în vedere acești critici. Opoziția e minoritară în Parlament și nu este în stare să răstoarne Guvernul. În același timp, subiectele pe care le ridică sînt extrem de importante și necesită dezbateri serioase și luări de atitudine tranșante, fapt care corespunde întru totul principiilor jocului democratic. În plus, guvernarea a comis în repetate rînduri gafe serioase și nu poate pretinde societății să fie lăsată în pace sub pretextul apropierii summitului de la Vilnius. În aceste condiții, este normal ca drumul spre Vilnius să fie marcat de o serie de moțiuni de cenzură. Important e ca alianța aflată la guvernare să dea dovadă cel puțin în ceasul al doisprezecelea de seriozitate și să mențină majoritatea din Parlament. În mod normal, acest lucru nu este greu de obținut.

Că lucrurile nu sînt atît de grave ne demonstrează exemplul Bulgariei. În această toamnă au căzut deja două moțiuni de cenzură înaintate de opoziția condusă de fostul premier Boiko Borisov împotriva guvernului lui Plamen Oreșarski. Cu toate acestea, Borisov nu se potolește și promite o a treia moțiune pe un alt subiect, considerînd că Guvernul a eșuat pe toată linia. Această avalanșă de moțiuni de cenzură nu face, însă, ca Bulgaria să fie privită cu alți ochi și este acceptată de UE ca o manifestare de concurență în politică.

Exemplul Bulgariei servește drept replică și declarațiilor lui Vlad Filat care a anunțat recent intenția liberal-democraților de a schimba legislația pentru a nu permite depunerea frecventă a moțiunilor de cenzură. Astfel, coaliția prodemocratică continuă să reacționeze nedemocratic la fiecare lovitură a opoziției, ea modifică legislația pentru a bloca căile ei de atac.

Sînt oare temele moțiunilor de cenzură inacceptabile?

Iurie Leancă consideră că subiectul transnistrean nu trebuie să servească drept motiv de ruptură între liderii politici de la Chișinău. În opinia premierului, discuția de azi asupra moțiunii de cenzură ar putea genera reacții negative.

Sîntem de acord că subiectul transnistrean este unul sensibil și că ar trebui să existe un consens în această privință împărtășit atît de guvernare, cît și de opoziție. În același timp, constatăm deseori că tolerarea continuă a pseudoconsensului în subiectul transnistrean generează o stare nejustificată de autocomplacere și nepăsare față de această chestiune. În particular, n-am înțeles deloc cum a fost votată legea cu privire la instalarea punctelor migraționale de control. Legea a fost susținută de deputați, iar mecanismul prin care se va face distincția între cetățenii străini cu și fără viză de reședință în Transnistria a fost lăsat la cheremul Guvernului. Guvern care deja de doi ani încearcă fără succes să identifice un asemenea mecanism. Mă așteptam să se întîmple invers – la început trebuia identificat mecanismul, și doar ulterior votată legea.

Comuniștii pot fi, desigur, acuzați de populism, dar trebuie să recunoaștem că, prin moțiunea de cenzură înaintată, ei vor pune în discuție un subiect de interes național – tragem sau nu tragem o frontieră pe Nistru și cum tratăm în continuare transnistrenii fără pașaport moldovenesc. Opiniile pot fi diferite, dar prezentarea argumentelor nu a fost făcută pînă astăzi deoarece Guvernul a preferat să muşamalizeze această discuție. Din această cauză, nu putem decît saluta moțiunea de cenzură, chiar dacă sperăm că ea nu va trece. Vrem să auzim argumentele ambelor părți și să înțelegem ce urmărește Guvernul pe direcția Transnistriei.

Un Guvern strîns în chingi

Situația Guvernului Leancă nu este de invidiat. Din cauza obsesiilor politice ale fostului premier și fostului prim-vicepreședinte al Parlamentului, reforme nu s-au prea făcut (cu excepția, retehnologizării pe bani europeni). De multe ori, acest guvern este nevoit să reacționeze de o manieră nedemocratică pentru a bloca ofensiva comunistă – cum ar fi, de exemplu, sistarea transmisiunilor on-line ale ședințelor Guvernului sau, eventual, interzicerea depunerii moțiunilor de cenzură. Ne așteptăm, de asemenea, la o tentativă de a introduce formula sistemului uninominal pentru maximizarea șanselor electorale, chiar dacă ea nu este agreată de europeni. Cu alte cuvinte, avem un Guvern dezagreabil care arată prost deoarece este moștenitorul unei confruntări de cîțiva ani dintre Filat și Plahotniuc (nici măcar alura simpatică a lui Leancă nu salvează aparențele).

Și, totuși, nu avem deocamdată o altă soluție decît să-l răbdăm. Singura explicație, necesară și suficientă, e summitul de la Vilnius. Semnarea Acordurilor de Asociere reprezintă un proiect regional și el urmează să fie finalizat indiferent de conjuncturile politice interne. Din această cauză, Yanukovici este nevoit să-și calce pe inimă și s-o elibereze pe Timoșenko. Din aceeași cauză, noi răbdăm un Guvern care deja a cam pierdut contactul cu oamenii. Înțelegem că Guvernul profită acum de această situație și încearcă să-și relanseze imaginea prin contracararea moțiunilor de cenzură care, pur și simplu, n-au cum să treacă. Astăzi Guvernul ne spune – vedeți, comuniștii eşuează, prin urmare noi avem dreptate.

Nu aveți dreptate, dar sîntem dispuși să vă mai răbdăm.