Corjova înaintează în istorie // REPORTAJ

Unul dintre cele mai vechi sate ale Moldovei sărbătoreşte 650 de ani de atestare documentară

Corjova, 7 octombrie, duminică. Aer mult, zări întinse, desfăşurându-se până hăt dincolo de Nistru. Lumina încă generoasă a soarelui se filtrează prin frunzişul tot mai rărit al nucarilor, arătând chipuri de oameni, de femei, de fete, de copii. Mulţi sunt îmbrăcaţi în costume populare, ceilalţi şi-au pus hainele pe care le poartă doar de sărbători. O duminică parcă anume lăsată de Cel de sus ca sătenii să se poată aduna şi petrece în voie, împreună. Corjova, unul dintre cele mai vechi sate ale Moldovei, sărbătoreşte 650 de ani de atestare documentară şi, totodată, Ziua vinului.

 

Aer mult, zări întinse

 

Capul satului, Gheorghe Ojog, şi lucrătorii săi de la primărie îşi întâmpină oaspeţii, sosiţi fie din satele vecine, fie de la raion, din Criuleni, fie din capitală. Vezi printre ei şi corjoveni celebri, cunoscuţi în întreaga republică, precum juristul Mihai Poalelungi, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, inginerul Dumitru Ciubotaru, director al întreprinderii „Hidrotehnica” între anii 1996-2006, cântăreţul, compozitorul şi pictorul Vitalie Cireş, dar şi feţe de politicieni sau de înalţi funcţionari din Guvern – pe ex-preşedintele interimar Mihai Ghimpu, pe deputaţii Ion Hadârcă, Elena Frumosu, Valeriu Nemerenco, Oleg Bodrug, pe ministrul apărării Vitalie Marinuţa, pe viceministrul agriculturii…

 

Ca întotdeauna în asemenea ocazii, se fac bilanţuri şi se rostesc cuvântări, uşor gonflate, în care, pe lângă faptele adevărate, dorinţele oratorilor sunt date drept realităţi deja înfăptuite. Dar, mă rog, aceasta e stilistica genului: politicienii din capitală vânează voturi, pe când oamenii locului trebuie să rezolve probleme de neamânat, extrem de dure în concreteţea lor. Se fac şi cadouri: Mihai Ghimpu, de pildă, dăruieşte corjovenilor trei calculatoare şi un lot de carte.

 

Dincolo de mărgioară, specii diferite

 

Cobor, între timp, pe uliţele satului în jos, către Nistru. Efectele secetei sunt vizibile: pe la porţi, grămezi de ciocleji piperniciţi, cu ştiuleţi mici, nişte gâgâlici. Deci, orătănii pe lângă casă vor fi mai puţine, iar oamenii se gândesc de pe acum cum să-şi scoată animalele din iarnă. Orice creangă, orice vreasc este tocat şi pus la dos: electricitatea şi gazele sunt scumpe. Totuşi satul respiră un aer de calm, casele oamenilor, biserica, şcoala, căminul cultural, grădiniţa sunt îngrijite, corjovenii îşi dau bineţe cu feţe senine.

 

Se văd şi efectele proiectelor înfăptuite de acest exemplar primar Gheorghe Ojog (e la al patrulea mandat consecutiv!): satul e gazificat integral, în prezent se execută lucrări de aducţiune a apei potabile în fiece gospodărie. În vale, încerc un sentiment de tensiune. Am ajuns la o limită, la o margine. Dincolo e Transnistria. O mare problemă. Chiar dacă şi dincolo există o Corjovă, şi oameni purtând aceleaşi nume, de acelaşi sânge, lucrurile sunt totuşi diferite. Aflarea prea îndelungată în robie degradează. De parcă am fi specii diferite! (Exemplul unui individ ca Vladimir Nicolaevici este aici cât se poate de grăitor!). Iar această curgere de apă, dacă e s-o asculţi, pare să şoptească, să sugereze multe soluţii, chiar şi la problemele cele mai încâlcite.

 

Pâine mai mică, nădejde mai multă

 

Întors sus, mă desfăt împreună cu întreaga adunare ascultând cântecele tinerilor corjoveni, dar şi pe cele ale artiştilor veniţi din Dubăsarii Vechi, Bălăbăneşti, Bălţata. Ascult o minunată doină de Tiberiu Brediceanu, interpretată de Vitalie Cireş împreună cu orchestra „Folclor” condusă de maestrul Petre Neamţu. Acest bas, Vitalie Cireş, pare să fie, în acest moment, o voce reprezentativă, o figură de rezistenţă a Operei noastre.

 

Soarele scapătă, oaspeţii pleacă. Corjovenii rămân cu grijile lor. Ei ştiu că mâine vremea se va strica. Ştiu că au înainte o iarnă, că în acest an pâinea va fi mai mică, iar paharul de vin plin doar pe jumătate. Au însă chipuri distinse, răspândind nădejde multă.

 

În cei 650 de ani ai săi, Corjova a trecut prin ani şi mai şi. Satul însă există! Corjova înaintează în istorie. La mulţi ani, Corjova!

 

 

Igor Nagacevschi,

8 octombrie 2012

 

LEGENDĂ POZĂ: Ştefan cel Mare, la microfon, consiliază elita politică a republicii noastre încă parlamentare

 

Foto: Gheorghe Paţanov