Corjeuţi, satul contrastelor

REPORTAJ // Localnicii se laudă că localitatea lor ar fi patria cartofului, îndeletnicire pe care au moştenit-o din generaţie în generaţie

O combinaţie izbitoare de sărăcie şi lux, case de milioane înconjurate de magherniţe, drumuri degradate traversate de maşini scumpe, localnici cu iniţiativă şi zileri aduşi din sud care îşi câştigă aici cu greu existenţa. O călătorie de o oră pe întortocheatele cărări ale Corjeuţiului, localitatea cu cei mai mulţi milionari din nordul Moldovei, în compania primarului Victor Andronic, pune în evidenţă mai multe surprize şi contraste ale vieţii localnicilor în încercarea lor de a se adapta la timpuri confuze şi neliniştite.

De zece ori mai bogaţi ca în colhoz!

La câteva zeci de km de Corjeuţi, locul păpuşoiştilor este luat de lanuri imense de cartofi, oaze de flori alb-roz care flanchează drumul naţional şi apoi pe cele locale. Dacă ar fi să-i credem pe corjeuţeni, localitatea lor ar fi patria cartofului, îndeletnicire pe care au moştenit-o din generaţie în generaţie. S-au specializat atât de bine, încât recent ar fi recoltat cartofi de dimensiunea dovleceilor, ce-i drept, aceştia n-au mai ajuns în alimentaţie. O cauză ar fi că li s-ar fi turnat prea multe îngrăşăminte ori că seminţele ar fi fost aduse din zona de la Cernobîl, spun aceştia.

„Pe drumurile noastre trec mii de tone de cartofi”, se laudă primarul. „Avem în jur de 3000 de gospodării ţărăneşti. Dacă pe timpul colhozurilor satul avea 92 de tractoare, acum avem 630 de tractoare şi peste 300 de maşini de mare tonaj! Unele gospodării au câte 2 – 3 maşini”, ni se laudă el.

Primul sat cu pază de stat

Case luxoase şi elegante, cele mai multe din ele îşi găzduiesc stăpânii aflaţi la munci peste hotare doar în perioada vacanţelor. Curţi interioare decorate cu petunii multicolore, împrejmuite de garduri nu prea înalte, şi porţi elegante din fier forjat. Nu au probleme cu hoţii decât uneori în perioada muncilor sezoniere, când în sat sunt aduşi peste 3000 de muncitori din sudul Moldovei. „Cu ai noştri nu avem probleme. Avem opt confesiuni religioase. Corjeuţenii sunt oameni credincioşi. Dar cu străinii se mai întâmplă să avem neplăceri. Toamna, sunt aduşi la strânsul roadei în jur de 3500 de muncitori din raioanele din sudul Moldovei”, ne spune Andronic. În curând, primarul se va întâlni cu reprezentanţii instituţiei de pază din Briceni. La solicitarea localnicilor care stau cea mai mare parte a anului peste hotare, Corjeuţi va fi primul sat care în timpul apropiat va beneficia de un serviciu specializat de pază, la care vor fi conectate casele particularilor.

Din Moldova pleacă jumări, din Franţa vin parfumuri

În centrul satului trecem pe lângă o frumuseţe de staţie din fier forjat, meşterită de Vasile Groza, un tânăr fierar de prin părţile locului, căruia i s-a dus faima tocmai la Paris. De aici din staţie săptămânal pornesc câteva rute Paris – Corjeuţi, încărcate cu oameni sau pachete. „De aici ducem brânză şi jumări. De acolo vin parfumuri”, îi scapă domnului primar.

Atât la Paris, cât şi în împrejurimile capitalei franceze lucrează peste 2000 de corjeuţeni. Unii deja şi-au deschis propriile afaceri şi prosperă. „Şi-au deschis firme de construcţii şi menaj. Avem case la Corjeuţi, preţul cărora depăşeşte jumătate de milion de euro. Din 1999, nu mai avem în rezerva primăriei loturi de teren pentru construcţii. Un lot de 15 ari acum a ajuns să coste peste 7000 de euro”, ne mai spune primarul. Corjeuţiul probabil înregistrează şi cea mai mare natalitate din Moldova, anual aici se nasc peste 120 de copii.

În faţa unui cogeamite palat, ne întâlnim cu dna Zinaida, o femeie în vârstă de 62 de ani. Este casa unuia dintre cei şapte copii ai săi şi fiecare dintre ei au câte o gospodărie similară. Nu toţi corjeuţenii prosperă, muncind peste hotare, ne spune femeia. Băieţii săi lucrează pământul aici, dar şi în satul vecin. Au sute de ha de cartofi, grâu şi alte culturi. „Ne-am iubit copiii, precum am iubit pământul şi i-am deprins cu munca. Toţi sunt în sat. N-am vrut să plece, să se înstrăineze. Mă bucur că sunt sănătoşi în primul rând şi oameni la locul lor”, ne spune pe un ton modest femeia.

Fierarul cu clienţi parizieni

În spatele unei porţi impozante din fier forjat, Vasile Groza, fierarul în vârstă de 30 de ani, ne invită în imensul său atelier care depăşeşte de două ori casa din aceeaşi curte a bunicii sale. „Mama are 88 de ani. Anul acesta a semănat mălai în grădină. Singură merge la prăşit”, ne-o prezintă tatăl lui Vasile, care e şi el Vasile. Podeaua din atelier e compusă din bucăţi de gresie, care îţi fură privirea printr-un luminos mozaic multicolor. Tânărul meştereşte porţi şi garduri din fier forjat.

Cele mai multe lucrări sunt executate la comanda clienţilor din Franţa. „Recent, am avut în vizită un grup de francezi, care a venit să ne vadă atelierul. De aici, trimitem porţile, prin prieteni, în Franţa”, ne spune Vasile. Tot ce a câştigat în ultimii doi ani a investit în utilaj. „ Mă bucur că mi-am găsit un rost acasă şi nu sunt nevoit să plec. Mi-am făcut prieteni francezi care ne vizitează în timpul vacanţelor”, ne mai spune Vasile, care e şi tată a doi copii. La despărţire, întrebaţi ce posibilităţi au de a-şi petrece timpul liber, corjeuţenii ne spun că mai că nu au timp pentru aceasta: „Suntem ocupaţi permanent, muncim din zori până la miezul nopţii”, ne spun aceştia.

Spre deosebire de alte sate din Moldova, la Corjeuţi activează cu succes o pizzerie, aflăm aici o casă de schimb valutar, unde, într-o singură zi, conform localnicilor, se fac operaţiuni valutare cât într-o săptămână la Briceni.

Svetlana COROBCEANU

The following two tabs change content below.