Copile „binecuvântate” să facă avort

Anual, circa 3000 de minore din R. Moldova îşi întrerup sarcina

Decizia unei minore de a face avort este mai uşoară odată ce se găsesc medici care nu insistă asupra acordului părinţilor fetei însărcinate, odată ce aşa-numitul tată al copilului fuge de toate responsabilităţile, inclusiv de răspunderea penală pentru abuz sexual faţă de un minor, odată ce în legislaţia R. Moldova nu este expres prevăzut ce riscă persoanele care favorizează avorturile în rândul minorelor, iar un proiect de lege în acest sens nu a mai ajuns să fie aprobat. Irina avea 16 ani când l-a întâlnit pe Alexandru de 24 de ani. Povestea lor de dragoste s-a terminat în momentul când fata i-a spus: „Sunt însărcinată”.

„Când i-am spus că sunt însărcinată, m-a lăsat”, astfel s-a început drama vieţii și s-a terminat povestea de dragoste a Irinei. Era pe atunci studentă la Colegiul de Management, avea doar 16 ani. Venise la Chișinău dintr-un sat din raionul Fălești. Totul îi părea nou și frumos. În primul an de studii la colegiu, l-a întâlnit pe Alexandru. Tânărul era din Chișinău şi la 24 de ani ai săi ştia cum să sucească minţile unei copile. După o perioadă cu flori, promisiuni și cadouri, fata s-a lăsat cucerită cu desăvârșire. „Eram o copilă. Nu înțelegeam că băiatul a profitat de naivitatea mea. Când l-am anunţat că sunt însărcinată, mi-a spus că nu are nevoie de copil și nici de mine. Vrea să fie liber”, îşi aminteşte Irina ultimele cuvinte de rămas „bun” de la iubitul ei.

Alexandru s-ar fi putut pomeni privat de libertatea atât de râvnită de el dacă adolescenta s-ar fi adresat la poliţie cu o plângere. Pentru că a întreţinut relaţii sexuale cu o minoră tânărul risca ani grei de puşcărie.

Abuz sexual sub masca unei iubiri adevărate

„Orice contact sexual cu un copil până la 18 ani reprezintă un abuz sexual şi abuzatorul urmează să fie tras la răspundere penală”, notează Daniela Sâmboteanu, psiholog și directoarea Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC). Potrivit specialistei, fenomenul avortului la minore ar putea fi diminuat dacă în şcoli ar fi introdusă o disciplină precum „Deprinderi de viață”.

La mai bine de două decenii de la destrămarea Uniunii Sovietice, în care se spunea că „sex nu există”, în majoritatea familiilor discuţiile pe tema relaţiilor sexuale este un subiect tabu. Părinţii transferă responsabilitatea educaţiei sexuale pe umerii profesorilor, iar cadrele didactice recunosc că nu sunt pregătite să discute deschis cu elevii aceste subiecte.

Amintim că la noi s-a încercat introducerea unei discipline gen „educaţia sexuală”, însă mai multe organizaţii creştine au protestat acuzând autorii acestor manuale pentru că promovează perversiunea. Pe de altă parte, biserica condamnă avorturile. Se pare că este un cerc închis, cert însă este că sute de tinere adolescente îşi pun viaţa în pericol atunci când se adresează la medic pentru a avorta copilul pe care-l poartă sub inimă.

Prima sarcină, primul avort, sterilitate

„Sănătatea minorei care a recurs la o asemenea intervenție ginecologică este grav perturbată psiho-fiziologic. Avortul este cea mai mare greșeală a unei femei și îndeosebi dacă e vorba de prima sarcină, deoarece sunt consecințe grave, care nu se arată imediat după procedură și apar peste ani. Cea mai gravă consecință este sterilitatea. Viața sexuală cere răspundere și maturitate. Un copil nu poate să înțeleagă că o relație intimă poate duce la o sarcina timpurie. Iată și cauza din care se fac avorturi, mai ales cele care pornesc și din iresponsabilitatea și neprofesionalismul unor medici”, subliniază Aurelia Grosu, obstetrician-ginecolog la Centrul Mamei şi Copilului.

Irina nu ştia unde să se adreseze, ce să facă. Nu putea să se întoarcă la părinţi acasă şi să le spună că e însărcinată. O prietenă i-a recomandat să facă avort. Împreună au mers la cel mai apropiat centru medical. „Medicii m-au abordat de parcă era ceva normal. Nu au insistat să le spun de ce o fac și nici nu s-au mirat ce vârstă am. Singurul lucru care era important e că dacă aveam suma necesară de bani: 400 de lei. Aveam termenul mic, cinci săptămâni, dar la spital era o fată mai mică cu un an decât mine. Ea purta un bebeluș de 19 săptămâni și-și aștepta intervenţia”, îşi aminteşte Irina.

Proiect de lege prea „delicat” pentru a fi avizat

Potrivit datelor Centrului Naţional de Management în Sănătate, în 2012, au fost făcute peste 13 mii de avorturi, într-o pătrime de cazuri, pacientele au fost minore.

„Din păcate, legislația R. Moldova nu prevede interzicerea avorturilor în rândul minorelor. Însă există legea drepturilor pacienților, care interzice orice intervenție medicală la copii fără acordul părinților. Inevitabil, voi aduce spre discuție adoptarea unei legi cu privire la avortul printre minore”, a declarat pentru JURNAL Tamara Plămădeală, avocată parlamentară pentru protecția drepturilor copilului.

O încercare în acest sens a făcut şi un grup de deputaţi încă în februarie 2012. Proiectul de lege privind avorturile, în care se propunea ca femeile căsătorite să nu poată avorta fără de consimţământul în scris al soţului, iar minorele să nu poată avorta fără acceptul în scris al părinţilor, nu a fost avizat. „Au fost mai multe obiecţii. Celor de la Ministerul Sănătăţii li s-a părut prea restrictiv, în special din cauză că în proiect era stipulat că medicul este în drept să refuze să facă avortul dacă acesta contravine conştiinţei lui. S-au legat şi de acordul soţilor, invocând că avortul e o problemă personală a femeii. Cât priveşte consimţământul părinţilor, acesta nu este prevăzut de nicio lege, doar într-un regulament al Ministerului. Însă cât de mult se respectă acesta? În proiect era prevăzut că, dacă un medic va face un avort fără acordul părinţilor minorei însărcinate, el va fi sancţionat cu o amendă de până la 2000 de lei sau privat de dreptul de a desfăşura activitatea profesională pe o perioadă de până la un an. Nu le-a convenit nici faptul că am propus ca femeile care intenţionează să avorteze să fie consiliate psihologic, doar dacă le convingem să nu o facă, salvăm o viaţă. Ni s-a spus că o consiliere se face, însă aceasta este mai mult pentru a o linişti pe femeie că totul va fi bine. Voi reformula proiectul şi-l voi înainta la următoarea sesiune”, planifică deputatul Valeriu Ghileţchi, unul din autorii proiectului de lege.

Deşi au trecut mai bine de 7 ani de când Irina a făcut pasul pe care nu şi-l poate ierta până în prezent, situaţia nu s-a schimbat decât la un singur capitol, preţul chiuretajului s-a mărit.

Andriana Nedomolchin, stagiară

Svetlana Panţa

Experiment

Cifre: „Am 15 ani, 11 săptămâni de sarcină, 50 de lei consultaţia şi 750 de lei avortul”

Potrivit directorului Centrului Perinatal al Institutului Mamei şi Copilului, Iurie Carauş, este interzis ca un medic să facă avort unei minore fără consimțământul părinţilor. Am încercat să vedem în ce măsură medicii respectă această obligaţie. Am contactat o instituţie medicală din Chişinău pe site-ul căreia scrie: „ai nevoie de un avort inofensiv şi de o consultaţie competentă, sună la numărul de telefon…”. Ne-am prezentat ca o minoră de 15 ani, cu termenul de sarcină 11 săptămâni, care intenţionează să facă avort, dar ca să nu ştie părinţii. Deşi medicul care ne-a consultat la telefon a întrebat dacă nu avem alte rude mature, într-un final s-a lăsat convins şi a invitat minora să vină singură la centrul medical pentru efectuarea procedurii. „În cazul dat, o să fie avort prin vacuum, pentru că, conform legislaţiei, avortul medicamentos se efectuează doar până la nouă săptămâni. Deci, 50 de lei o să vă coste ultrasonografia şi procedura e 750 de lei. Noi dorim foarte mult să va ajutăm. Vă aşteptăm mâine la 10”, a spus foarte amabil medicul la telefon.

Pe de altă parte, directorul Centrului Perinatal al Institutului Mamei şi Copilului, Iurie Carauş, susţine că medicul este obligat să refuze efectuarea procedurii, în cazul în care părinţii sunt plecaţi peste hotare, şi minora se prezintă de una singură la specialist. „Însă, dacă minora nu are pe nimeni, medicul poate lua decizia de a face avort numai când este o urgenţă sau un pericol pentru viaţa pacientei. Această acţiune este prevăzuta de legislaţie”, a specificat Carauş. Mai mult, potrivit directorului, dacă minora recunoaşte că tatăl copilului este un matur, medicul este obligat să anunţe poliţia. „Trebuie să o facă numaidecât”, a menţionat directorul Centrului Perinatal al Institutului Mamei şi Copilului.

Ofiţerul de presă al Inspectoratului General de Poliţie, Adrian Jovmir, a declarat pentru JURNAL că, în majoritatea cazurilor de abuz sexual faţă de minore, cei care se adresează la organele de drept sunt părinţii copilelor, şi nicidecum medicii.

Vera Lozovanu-Guţu, stagiară

 

The following two tabs change content below.