Copiii migranţilor nu-şi văd viitorul în Moldova

pleaca_73939700

Iubesc Moldova. Chiar au și planuri grandioase de reducere a sărăciei și stopare a corupției. Totuși, atunci când îi întrebi dacă vor reveni acasă pentru totdeauna, ca să pună în aplicare „planurile Barbarossa”, copiii migranților, stabiliți cu traiul de ani de zile peste hotarele țării împreună cu părinții lor, ridică nedumeriți din umeri, strâng din buze și exclamă: „Sperăm să ne întoarcem, dacă Republica Moldova ne va oferi posibilități”.

Portugalia, cea de-a două casă

Ilinca locuiește în Lisabona, capitala Portugaliei, de 12 ani. La vârsta de patru ani, părinții Ilincăi au decis să plece peste hotare în căutarea unei vieți mai bune ca și alte sute de mii de moldoveni. Copila a fost nevoită să stea cu bunicii până părinții săi „s-au pus pe picioare” în peninsula iberică. Așa că, peste jumătate de an, fata a părăsit Moldova. „Mi-aduc aminte și azi că atunci când am pășit pentru prima dată pe pământurile portugheze, plângeam foarte tare. Voiam înapoi la bunici. Tata mă ducea la grădina zoologică, îmi arăta diferite locuri frumoase. Într-un cuvânt, făcea tot posibilul ca să-mi stingă dorul de casă. Apoi, încetul cu încetul, m-am obișnuit. Astăzi, consider că Portugalia este casa mea. Însă atracţia mea e Moldova”, ne vorbeşte Ilinca în limba maternă, cu accent portughez.

Anul trecut, fata a decis că vrea să locuiască un an în Moldova. Îi lipsea casa bunicii, drumurile de țară, umorul moldovenilor și bucatele tradiționale. „În 2014, am venit în Moldova în vacanță după vreo trei ani. Am îndrăgit şi mai mult plaiurile natale, încât la final de vacanță le-am spus părinților că rămân acasă. Mama a fost de acord, dar tata s-a împotrivit. Totuși, m-au lăsat să învăț aici un an. Și uite așa se face că am terminat clasa a 10-a de liceu la Sângerei. La început îmi era dificil. Nu înțelegeam limba română. Sistemul de învățământ din Moldova se deosebește mult de cel din Portugalia. Aici, totul se bazează pe teorie. Dacă ai o memorie bună, devii cel mai tare. În Portugalia e invers. Tot ce înveți aplici în practică. Și nu e atâta toceală, se amuză în timp ce ne vorbeşte adolescenta.

În septembrie, Ilinca se va întoarce în Portugalia. Ar dori să rămână în Moldova, dar crede că în Portugalia are mai multe oportunităţi. „Consider că Moldova nu prea are ce oferi tinerilor și, din această cauză, mulţi pleacă. Da, e țară bună, interesantă, dar, totuși, voi continua studiile la Lisabona, inclusiv voi face facultatea acolo. Nu sunt sigură că eu ori părinţii ne vom stabili în Moldova, poate doar dacă lucrurile se vor schimba aici în bine”, mai spune Ilinca.

Impresii din ţara papurii

Pentru Călin, Canada a fost și este „Wau”. Legea stă în capul mesei, oamenii sunt prietenoși, iar parcuri de distracție câte vrei. Cel mai greu i-a fost să se adapteze, în Moldova și-a lăsat prietenii și rudele: „Aveam zece ani când am plecat împreună cu părinții în Canada. Peste o lună, am fost înregistrat la școală. Am stat aproape o săptămână singur în bancă. Nimeni nu vorbea cu mine. În familie erau probleme: mama nu-și găsea de lucru. După care, încetișor, lucrurile s-au aranjat. Colegii mei au găsit R. Moldova pe hartă, credeau că e în Asia, mi-am făcut prieteni și am început să fac față sistemului de învățământ canadian”.

Vara aceasta a revenit pentru prima dată acasă. Marile speranțe legate de schimbările din Moldova s-au spulberat după primele zile. Însă, sângele apă nu se face și Călin e convins că atât politicienii, cât și oamenii vor lua atitudine și vor înfăptui o minune, iar peste câțiva ani se va reîntoarce să lucreze aici.

„Aveam emoții când am aterizat pe Aeroportul Chișinău. Credeam că nu mă mai ciocnesc de dificultățile pe care le-am lăsat în Moldova. Dar n-am văzut mari schimbări. Am aşteptat, de exemplu, jumătate de oră un microbuz, când a apărut era ticsit şi nici nu s-a oprit. Apoi, m-am simţit umilit la școală când pentru prima dată, colegii au auzit și ei de Moldova la televizor, doar că despre celebrul furt al miliardului. Aș fi vrut să-mi cunoască țara altfel. Dacă o să mă întorc în Moldova atunci o să mă străduiesc să lucrez în vreo firmă internațională, unde salariile sunt mai atractive. Vreau să schimb țara asta, fiindcă e plină de papură. Nu cred că voi reuși, dar măcar voi încerca. Totuși, trebuie să recunosc faptul că în Canada posibilitățile sunt mai mari. Mintea oamenilor de acolo e mult mai deschisă”, explică tânărul care are gânduri să se stabilească definitiv pe continentul american.

Sportul l-a făcut  învingător

Mihai, un alt adolescent emigrant stabilit de 12 ani în Roma, Italia spune că mutarea dintr-o țară în alta a fost o adevărată luptă „Tare greu m-am acomodat. Din clasa întâi și până în a patra, am suferit extrem de mult. Colegii mei aveau prejudecăţi și mă numeau țigan român, țigan… Nu vă mai zic alte adjective pe care le rosteau alături de cuvântul țigan, căci sunt dureroase. Deseori mă simţeam umilit. Din această cauză, a trebuit să învăț karate ca să mă apăr. Anul trecut, grație acestui sport, pe care am început să-l practic pentru a mă proteja, am câștigat medalia de aur la campionatul național de karate din Italia, la categoria mea”, povestește băiatul cu mândrie, care a ajuns și cel mai bun la învățătură în școala din Italia.

Cât despre revenirea definitivă în R. Moldova, promisiunile sunt asemănătoare cu ale conaţionalilor săi de mai sus, urmate de un oftat lung, strâns din umeri sau țuguiat din buze. „Tata spune că, cel mai probabil, ne vom muta în Anglia. Aș vrea să vin acasă, iubesc Moldova, doar că aici nu avem nicio perspectivă. Timpul însă le va pune pe toate la locul lor”, încheie adolescentul zâmbind cu înțeles.

Psihologa Eugenia Godoroja afirmă că ființa umană este una hedonistă. Astfel că omul va căuta întotdeauna grupul care să-i ofere mai multe. „După depășirea șocului cultural și “transformarea” din minoritate în membru deplin al grupului care îl favorizează, acesta poate refuza apartenența la fostul grup. Mai mult, întoarcerea în Moldova ar însemna schimbarea drumului pe care-l urmau, întoarcerea într-un grup care nu-i satisfăcea necesitățile. Odată cu globalizarea, migrația și-a luat un mare avânt, astfel că, actualmente, este privită, de cele mai multe ori, de către migratori, ca fiind un fenomen benefic și soluție pentru situația creată”, susține Godoroja.

Prea mulți de „dacă”, pentru a aduce tinerii de peste hotare

Pentru a păstra identitatea națională, în special când vorbim de copiii emigranților, este important ca: în familie să se comunice și în limba maternă, să promoveze cultura națională, să stabilească relații cu alți moldoveni în localitatea unde s-au stabilit, să mențină legătura cu rudele care au rămas în țară, să viziteze Moldova mai des, mai spune psihologa.

Dacă Republica Moldova va mai putea vreodată să-și recapete cetățenii care au migrat, inclusiv copiii, care au devenit adolescenți, e greu de spus. Sociologul Diana Cheianu conchide că acest fapt ar fi posibil numai prin schimbarea acelor lucruri care și i-au maturizat peste hotare.

„Există şanse ca acești adolescenți să revină în țară dacă R. Moldova se va dezvolta în plan social, politic, economic. Dacă lucrurile nu se vor schimba, există șanse minime. Intențiile lor depind de condițiile din țările de destinație. În momentul în care se vor înrăutăți condițiile de trai acolo unde sunt stabiliți, ei ar fi într-o oarecare măsură dispuși să revină în Moldova dacă vor avea salariile care sunt în străinătate”, opinează Cheianu.

Potrivit datelor statistice, în ultimii 15 ani, numărul elevilor din Republica Moldova a scăzut cu 290 000.

Polina Cupcea

 

The following two tabs change content below.