Banii nu înlocuiesc părinţii

20 la sută din numărul total de copii implicați în săvârșirea infracțiunilor sunt dintre cei ai căror părinți sunt plecați peste hotare

Рука надзирателя с ключами от камеры Sursa foto: www.unaids.org-moldova

Mii de moldoveni au plecat în străinătate pentru ca să-și întrețină familia și să le ofere copiilor lor un trai decent. Cel mai des, aceștia sunt lăsați în grija rudelor sau a vecinilor. Nesupravegheați îndeajuns sau lăsați de capul lor, unii dintre adolescenți ajung după gratii. Astfel, revederea cu părinții lor nu are loc la gară, aeroport sau acasă, ci… la pușcărie. Sunt cazuri când nici între pereții penitenciarului nu reușesc să se întâlnească. Și aceasta pentru că părinții lor mai rămân în țara de destinație ca să adune bani pentru a le asigura deja traiul la închisoare.

Turnură neașteptată în viața lui Victor la numai 18 ani. Dacă până acum, părinții acestuia îi trimiteau dolari, haine de firmă și telefoane performante din străinătate, de doi ani și jumătate, adună bani ca să-l scoată din închisoare. Tânărul este condamnat la nouă ani pentru furturi și escrocherii.

„Nu am înțeles niciodată de ce am săvârșit aceste infracțiuni. Aveam bani, mâncare. Nu sunt dintr-o familie vulnerabilă. Nu duceam lipsă de nimic, doar părinții mei, care se află în Rusia, îmi lipsesc”, spune Victor, ținând brațele încrucișate la piept și capul plecat în jos.

Date statistice ale Ministerului Afacerilor Interne arată că pe parcursul primului trimestru al anului 2015, au fost săvârşite 169 de infracţiuni la care au participat 253 de copii. 103 dintre aceștia au fost trași la răspundere penală. Statutul social al copiilor implicaţi în comiterea infracţiunilor arată că 50 sunt din categoria celor rămaşi fără îngrijirea unuia sau a ambilor părinţi (aceştia fiind plecaţi la muncă peste hotare), dintre care: 34 – fără îngrijirea unui părinte, iar 16 – fără îngrijirea ambilor părinţi.

De la vârsta de cinci ani, părinții săi l-au lăsat în grija bunicilor. Tata a plecat în Rusia, iar mama – în Europa. „Mi-a fost dificil fără părinți. Uneori, mă săturam să discutăm doar la telefon. Au fost momente când le spuneam în fiecare seară să vină acasă, dar ei îmi răspundeau că mai trebuie să adune bani. Nu o acuz și nici nu sunt supărat pe mama. Totuși, bunicii nu au putut să înlocuiască dragostea ei. Îmi mai controla bunica temele, dar ea nu e persoana cea mai indicată să-mi dea sfaturi sau să mă ajute la teme. Tata a avut grijă de mine mai mult. Mama, mai puțin. Nu am văzut-o de 12 ani. Ne-am reîntâlnit în închisoare, cu doi ani în urmă. Acum, vine periodic acasă și ea și tata”, ne spune băiatul.

Muncesc peste hotare ca să-și scoată fiul din pușcărie

Tânărul povestește că, în lipsa părinților, a intrat în cârdășie cu niște prieteni dubioși, care l-au influențat. „Erau momente în care nu veneam cu lunile acasă. Tata, când revenea de peste hotare lucra în capitală, iar eu stăteam singur. Aveam vreo 14 ani și „îi dădeam cu balurile”. Bunicii nu-mi ziceau nimic, iar tata încerca să mă țină de mână și să mă oprească, dar eu mă enervam mai tare și plecam furios din ogradă. Nu avea ce-mi face. Îl sunam o dată pe săptămână să-i spun că sunt bine”, spune Victor, care adaugă că dacă familia lui ar fi fost unită, iar el ținut mai din strâns, cu certitudine, nu ajungea după aceste uși zăvorâte.

Părinții îl vizitează la Penitenciarul nr. 10 din Goian, închisoare pentru minori. Mama lui Victor a încercat să rămână în R. Moldova, după ce a muncit o perioadă bună în Italia, dar după cele întâmplate cu fiul său s-a dus în Rusia, ca să adune bani să-și scoată feciorul din închisoare. „Mama regretă foarte mult că m-a lăsat singur. Acum e în Rusia, dar a fost și în Italia. Îmi trimite colete din Moscova. Adună deja bani ca să mă scoată de aici”, explică tânărul.

De opt ani nu și-a revăzut mama

Lilian este un alt băiat, a cărui mamă se află peste hotare și a fost lăsat de mic cu tata și bunicii. El are 16 ani. Mărunțel, cu ochii triști, pășește încet și cu rușine pe coridoarele pușcăriei. Nu e vorbăreț și pare să nu-l intereseze discuția, dar când aude cuvântul mama, ochii adolescentului strălucesc, pupilele se dilată și începe să-și pocnească degetele.

„Tatăl meu e alcoolic, iar mama e plecată în Israel de vreo opt ani și nu am mai văzut-o niciodată. De când e dusă în străinătate, m-a sunat doar de cinci ori și niciodată de ziua mea. A plecat pentru că eram foarte săraci. Trăiam într-o cocioabă. Ultima dată când mi-a telefonat a fost cu doi ani în urmă și mi-a spus doar atât: „Să nu dea Dumnezeu să ajungi în pușcărie!”, povestește băiatul încet.

Lăsat în voia sorții

După plecarea mamei, nimeni nu l-a supravegheat pe Lilian. Tatăl avea grijă ca băutura să nu se termine din sticle, iar adolescentul se descurca de unul singur, povestește Lilian. La școală, profesorii nu s-au interesat de soarta acestuia, așa că Lilian, în scurt timp, a rămas în urmă cu învățătura. „Puteam să nu vin cu săptămânile la școală după ce mama s-a dus. Acasă munceam mult că nu prea avea cine să facă treaba prin gospodărie. Mai venea o vecină să ne facă mâncare când tata intra în „beţie”, zice acesta, care după plecarea mamei s-a apucat de fumat, iar din când în când mai golea sticlele tatei împreună cu amicii.

Băiatul se află de trei luni în Penitenciarul nr. 13 din capitală. Își așteaptă sentința. Lilian este complice la viol. Când s-a întâmplat incidentul, păștea oile, ca să-și câștige existența, pentru că în ultimii ani, mama sa nu le-a mai trimis niciun ban. Nu înțelege cum a putut să săvârșească o astfel de infracțiune. Zice că totul a pornit din glumă și nu-și mai aduce aminte nimic, deoarece era în stare de ebrietate. „Mi-i dor de mama. Foarte tare. Dacă aș putea să-i transmit un mesaj, ar fi acesta: „Te iubesc tare mamă și vreau să te văd măcar o singură dată. Să te cuprind cu putere și apoi poți să pleci”, zice Lilian. Lacrimile sunt gata să țâșnească, dar se abține.

Lilian, la fel ca și Victor, recunoaște că părinții au un rol decisiv în viața și educarea copiilor. „Dacă mama nu ar fi plecat în Israel, eu, astăzi, poate aş fi intrat la liceu, și nu pășteam oile. Nimeni nu avea să mă ignore. Eram să am parte de căldura mamei și totul era să fie bine. Nu știu de ce nu mă sună. Poate e supărată pe mine că devenisem neascultător?”, se întreabă băiatul, care nu-i e frică de anii de pușcărie care îl așteaptă, ci de faptul că ar putea să nu-și mai vadă niciodată mama.

Părinții nu conștientizează efectele migrației

Mariana Pascari, responsabil de lucrul cu adolescenții în Penitenciarul Nr. 13 din Chișinău, afirmă că unul dintre motivele principale pentru care copiii săvârșesc infracțiuni este nesupravegherea părinților și lipsa comunicării: „De când lucrez în penitenciar, am constatat că mulți dintre ei au ajuns aici din cauza părinților, care nu-și supraveghează îndeajuns copiii. Eu înțeleg că părinții chiar nu au cum să-și întrețină familia aici, în R. Moldova, dar e o mare problemă că nu conștientizează efectele migrației. Cel mai important rol în educația copiilor îl au părinții. Dacă au plecat în străinătate, măcar să asigure comunicarea de la distanță cu ei, dar să nu se lase în nădejdea bunicilor sau a vecinilor, pentru că nu ei le sunt părinți. După ce mama lui Victor a început să-l sune și să-l viziteze, băiatul și-a schimbat comportamentul radical. Spre bine, desigur”.

„Părinții pleacă peste hotare pentru că asta este situația economică și politică a țării. Trebuie să le asigure un trai decent copiilor. Ei compensează dragostea față de copiii rămași acasă cu bani, însă nu conștientizează că, peste câțiva ani, banii nu vor mai fi de folos. Totodată, bunicii nu pot ține locul de mamă sau tată, iar copiii înțeleg foarte bine acest fapt. Așa că relațiile dintre bunic şi copil, de cele mai dese ori, nu sunt strânse. La copiii lipsiți de grija părintească, 90 la sută din dezvoltarea psihologică și emoțională va fi precară, iar comportamentul lor va fi unul deviant și cu conotații delicvente. Trebuie consiliat atât copiii, cât și părinții”, menționează Natalia Păun, psiholog la Penitenciarul nr. 13 din Chișinău.

Fiecare al cincilea copil, implicat în săvârșirea infracțiunilor, are părinți peste hotare

Dacă părinţii aleg totuşi să plece, ar fi bine ca ei să menţină cât de bine pot comunicarea cu copiii lor, spun angajaţii Centrului de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC), în cadrul unui ghid pentru părinţii plecaţi. „Comunicarea este un miracol și poate apropia oameni îndepărtați sau alina suferințe. Comunicați cât mai mult posibil cu copilul, la telefon, prin internet, prin scrisori și cărți poștale, prin vorbe aduse acasă de consăteni sau rude și în relația părinte-copil ar putea să se întâmple minuni. Așa că spuneți-i că-l iubiți și-l înțelegeți, ascultați care sunt sentimentele și nevoile lui, folosiți laude care nu umilesc și critici care nu jignesc. Totodată, părinții ar trebui să mențină relația cu îngrijitorul, profesorii, ca să fie la curent cu situația copilului său, arătându-i că are grijă de el și că este protejat”, scrie în ghid.

Polina Cupcea

The following two tabs change content below.