„Copiii foametei…” la Timișoara

Copiii foam foto

Spectacolul Teatrului Național din Chișinău „Copiii foametei. Mărturii” de Alexei Vakulovski în regia Luminței Țâcu a fost selectat pentru a participa la Festivalul Dramaturgiei Românești din Timișoara FEST–FDR 2015. Actorii Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău vor juca astăzi „Copiii foametei…” în Sala Mare a Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara. Premiat la Gala UNITEM–2015, spectacolul „Copiii foametei. Mărturii” e un document tulburător despre foametea organizată de regimul stalinist în Basarabia, în 1947.

Impresii ale spectatorilor:

Tudor Zbârnea, pictor, director al Muzeului Național de Arte Plastice:

„Am ieșit de la spectacolul ‚Copiii foametei…’ zguduit, nu am putut vorbi până acasă, apoi câteva zile nu-mi puteam reveni. Desigur, știam multe despre foametea organizată din 1947, dar acum am simțit-o. Este cel mai bun spectacol văzut de mine în ultimul timp la Chișinău”.

Teodor Ciorici, economist:

„Copiii foametei. Mărturii” e un spectacol foarte emoţionant, dureros. Totuşi, vedem în el şi o speranţă. Oamenii erau înfricoşaţi de foamete, de moarte, dar sperau că vor scăpa cu viaţă. E greu să vorbeşti după un astfel de spectacol, ai un nod în gât. Sunt emoții firești. Să ne bucurăm de ziua de azi, dar să nu uităm ce a fost în trecut”.

Veronica Malancea, juristă, originară din satul Antoneşti, Ştefan-Vodă:

„Sunt foarte mişcată, ‚Copiii foametei’ conține unele istorii povestite şi de rudele noastre. Eu sunt din satul Antoneşti, Ştefan-Vodă, personajele acestui spectacol sunt din satul meu. L-am cunoscut pe Alexei Vakulovski, autorul cărţii ce a stat la baza acestui spectacol. El a fost profesor de limbă şi literatură română în şcoala noastră. Şi soţia domniei sale a fost profesoară de română în şcoala din Antoneşti. Este important ca mai mulţi oameni să cunoască aceste pagini din istoria noastră. Spectacolul ne răvăşeşte, ne face mai sensibili faţă de tot ce ni se întâmplă”.

Anatol Malancea, manager:

„Şi eu sunt din Antoneşti. Soţia lui Alexei Vakulovski, doamna Sofia, mi-a fost dirigintă în şcoală. Unele istorii din „Copiii foametei” îmi sunt cunoscute, mi le-au povestit bunicii şi consătenii. Un personaj din spectacol vorbeşte despre o femeie care a ascuns grâul în perete ca să nu i-l ia activiştii sovietici. Acea femeie e străbunica mea, Hartina. E foarte necesar acest spectacol, măcar din el să afle generaţiile de astăzi despre foametea din 1947. Mulţi din cei pomeniţi în spectacol nu mai sunt în viaţă, astfel le păstrăm memoria. Avem un trecut trist, tragic, dar e o parte din identitatea noastră. Spectacolul ne dă multe lecţii, ne dă de gândit: pe ce punem preţ, care ne sunt valorile, cât de puternică e credinţa noastră?”

Alexandru Zaim, programator:

„Mi-au plăcut foarte mult actorii, au exprimat cu sinceritate suferinţele personajelor, au creat o atmosferă a groazei, a fricii. Personal, mi-a fost interesant să urmăresc cum se descurcau oamenii în perioada foametei, cât de uniţi erau, cum se ajutau unii pe alţii. A fost o foamete organizată de puterea sovietică, regimul a distrus intelectualitatea, dar cred că accentul trebuie pus pe dorinţa oamenilor de a rezista, ei au fost tari, au supravieţuit şi rămân un exemplu pentru noi”.

Consemnare: Irina Nechit