Copiii abuzaţi: de ce nu le pasă primarilor de ei?

Zeci de copii moldoveni devin în fiecare an victime ale abuzului în familie. Sunt violaţi, umiliţi sau bătuţi. Primii care sunt abilitaţi să scoată copiii dintr-o familie nesigură şi să denunţe abuzurile sunt primarii şi asistenţii sociali. De cele mai multe ori însă aceştia nu fac nimic şi se ajunge la tragedii.

O mustrare pentru un copil violat la numai doi ani

La Ungheni, o fetiţă a fost stropită cu acid pe faţă de către tatăl său. La Glodeni, o altă fetiţă, de doi ani (!) a fost violată de către un străin în grija căruia fusese lăsată. La Soroca, un băieţel de un an şi jumătate a murit sub loviturile unchiului său. Aceste cazuri care au avut loc în ultimele luni au şocat întreaga ţară şi au scos la iveală un sistem defect, în care autorităţile nu fac nimic ca să preîntâmpine tragediile.

Fetiţa de doi ani de la Glodeni, care a fost violată de concubinul femeii în grija căreia o lăsase mama sa, va rămâne cu sechele pe viaţă şi nu va putea avea copii. Primarul şi asistentul social din sat nu au trecut pragul casei „îngrijitorilor”, unde puteau vedea că micuţa locuieşte în condiţii greu de descris, decât după ce aceasta a fost violată.

Potrivit legislaţiei, asistenţii sociali sunt obligaţi să monitorizeze familiile în grija cărora sunt lăsaţi copiii, ai căror părinţi sunt plecaţi peste hotare. Dacă există pericol pentru viaţa şi sănătatea copilului, ei sunt obligaţi să anunţe autoritatea tutelară, adică primarul, care are dreptul exclusiv de a lua copilul dintr-un mediu nesigur.

Tragedia ar fi putut fi prevenită, spun specialiştii în protecţia copilului, dacă autorităţile locale ar fi avut o atitudine categorică faţă de mizeria în care stătea copilul de doi ani. Surse din cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF) spun că asistentul social din localitate s-a ales cu o mustrare. Primarul a scăpat basma curată pentru că legea nu prevede niciun fel de sancţiuni pentru iresponsabilitatea aleşilor locali.

„În cazurile grave, care ajung în atenţia publicului, există, de regulă, premise anterioare – neglijare, consum de alcool de către părinţi, alte cazuri de abuz. Aceste situaţii trebuie monitorizate şi controlate ca să nu se ajungă la situaţii-limită”, spune Rodica Coreţchi, directorul Centrului „Amicul”.

Obligaţi să trăiască sub acelaşi acoperiş cu violatorul

Angela şi Mihai, doi fraţi de 11 și 9 ani (numele le-au fost schimbate) sunt victime ale iresponsabilităţii celor care ar trebui să-i protejeze. Copiii sunt nevoiţi să stea sub acelaşi acoperiş cu cel care i-a violat de mai multe ori – concubinul mamei. Calvarul a început acum câţiva ani, când mama lor s-a recăsătorit. La început, părea că au tot ce le trebuie ca să trăiască fericiţi. La scurt timp însă, bărbatul şi-a arătat adevărata faţă, abuzând sexual la început fetiţa, iar la scurt timp, şi băiatul. Totul a ieşit la iveală când mama copiilor l-a prins întreţinând relaţii sexuale cu băiatul. Femeia a alertat poliţia, a fost deschis un dosar penal, dar între timp s-a răzgândit şi şi-a retras depoziţiile. Astfel, violatorul s-a ales cu o pedeapsă mai mult formală – un an de închisoare cu suspendarea executării pedepsei.

Ca să-i izoleze de tatăl violator, autorităţile nu au găsit o soluţie mai bună decât să trimită copiii la o şcoală auxiliară, destinată copiilor cu retard mintal. Cel mai grav e că mama lor continuă să locuiască în aceeaşi casă cu cel care i-a violat, iar Mihai şi Angela îşi petrec vacanţele alături de abuzator.

Autorităţile locale spun că nu au o altă soluţie, deoarece casa în care locuieşte familia aparţine bărbatului, iar primăria nu are bani ca să le cumpere o casă nouă.

Nu există un răspuns al statului la cazurile de violenţă asupra copiilor

Tatiana Catană, expert în legislaţia privind drepturile copilului, susţine că, „deşi legislaţia Republicii Moldova prevede anumite măsuri de responsabilizare a specialiştilor, acestea nu sunt suficiente pentru a asigura protecţia copilului în caz de violenţă”.
Deşi Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi Codul familiei prevăd raportarea obligatorie a cazurilor de violenţă, de cele mai multe ori, autorităţile intervin doar în situaţii foarte grave, cum ar fi vătămarea periculoasă pentru viaţă sau chiar moartea copilului. Codul administrativ prevede o pedeapsă pentru specialistul sau instituţia care nu a comunicat în termen de cinci zile despre situaţia unui copil aflat în dificultate. În realitate, experţii antiviolenţă nu cunosc niciun caz în care vreo persoană cu funcţii de răspundere ar fi fost penalizată pentru că nu a luat atitudine faţă de un copil bătut sau abuzat de părinţi.

Avocatul Tatiana Catană spune că în niciunul din numeroasele cazuri pe care le-a avut până acum dosarul nu a fost iniţiat la cererea primarului.

În statele europene, specialiştii care ascund sau nu se implică în soluţionarea unor astfel de cazuri riscă amendă sau detenţie de până la cinci ani.

Nu se supun nimănui și nici nu pot fi traşi la răspundere

„De multe ori, primarii se fac a nu vedea anumite situaţii de pericol pentru copii, deoarece nu vor să se implice, spune Daniela Sâmboteanu, directorul Centrului Național de Prevenire a abuzului asupra Copilului (CNPAC). Pe de altă parte, persoanele care nu se conformează obligaţiei de a se implica în soluţionarea unui caz de violenţă nu pot fi pedepsite, pentru că nu există un mecanism eficient. Atunci când are loc un caz foarte grav cu implicarea unui copil – omor, viol, vătămare corporală – primarul ar trebui să fie tras la răspundere”, crede directorul CNPAC.

Potrivit legii, primarul este autoritatea tutelară de gradul I, adică persoana responsabilă de protecţia copilului la nivel de comunitate. Paradoxal este însă că el nu se supune decât metodic autorităţii tutelare naţionale, care este Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF).

„Am avut situaţii când am apelat la minister şi specialiştii de acolo nu au avut pârghiile necesare ca să-i influenţeze pe  primarii care nu voiau să-şi onoreze atribuţiile ce le revin conform legii”, susţine Daniela Sâmboteanu.

La rândul său, Viorica Dumbrăveanu, şefa Direcţiei protecţia familiei şi drepturilor copilului din cadrul MMPSF, explică această situaţie prin faptul că aleşii locali nu au instrucţiuni clare cum ar trebui să intervină în asemenea cazuri. Mai mult, primarii nici nu cunosc că au anumite atribuţii de protecţie a copilului, în conformitate cu legea. Astfel, studiul „Răspunsul statului la cazurile de violenţă asupra copiilor”  efectuat de UNICEF în colaborare cu ministerele Educației și al Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei arată că fiecare al doilea primar nu cunoaşte procedura de semnalare a cazurilor de violenţă şi din această cauză nici nu manifestă iniţiativă. Fiecare al doilea primar chestionat în cadrul acestui studiu a menţionat lipsa regulilor de identificare a violenţei faţă de copii.

Actualul regulament al autorităţii tutelare datează din anii ’70 ai secolului trecut. Un nou document este acum în curs de elaborare. Specialiştii ministerului promit că acesta va specifica toate detaliile în ce priveşte cazurile de abuz şi violenţă – de la identificare şi evidenţă până la intervenţie.

MMPSF mai anunţă că lucrează în prezent la modificarea unor acte legislative, care vor prevedea măsuri de constrângere administrativă a aleşilor locali care nu întreprind nimic în cazurile de abuz asupra copiilor.

Procurorul Iurie Perevoznic, care a făcut o analiză amplă a legislaţiei privind drepturile copilului, spune că în privinţa competenţelor primarului există o confuzie totală. „Legea este contradictorie. Pe de o parte, se spune că primarul  exercită în numele consiliului funcţia de autoritate tutelară, iar pe de altă parte – că primarul coordonează activitatea autorităţii tutelare”.

Potrivit expertului, legile din R. Moldova nu conţin nici măcar definiţii ale unor termeni intraţi în uzul general, cum ar fi „copii în dificultate” sau „interesul superior al copilului“.

Perevoznic mai consideră necesară examinarea oportunităţii instituirii unei funcţii pentru un specialist în problemele copilului în fiecare primărie.

Nimeni nu cunoaşte numărul copiilor abuzaţi 

Actualmente, nicio structură statală sau neguvernamentală nu cunoaşte cifra exactă a copiilor abuzaţi în familie. Singurul studiu este cel realizat acum trei ani de UNICEF. Datele acestuia arată că fiecare al patrulea copil este bătut de părinţi. În acelaşi timp, fiecare al zecelea părinte a recunoscut că este violent cu copilul său. Pe acest fundal, autorităţile îşi arată incapacitatea de a-şi proteja micii cetăţeni de abuz şi neglijare.

Natalia PORUBIN, Centrul de Investigaţii Jurnalistice