Copii, unde vi-s cei şapte ani de acasă?

Lena Negru

Mă tot întreb de ceva vreme, să fie oare puştii din ziua de azi prost crescuţi, fără cei şapte ani de-acasă? Căci la această concluzie ajung de nenumărate ori când urc în transportul public şi văd copii de 10-15 ani ce rânjesc când văd urcând în staţii persoane ce se sprijină în cârje. Şi nici să se ridice de pe scaun ca să le cedeze locul! Dacă le faci observaţie, te înjură sau îţi spun în batjocoră că „şi pe ei îi dor picioarele”. Zilele trecute, am fost martoră când o femeie trecută de prima tinereţe a îndrăznit să-l roage pe un puşti să-i ofere locul, iar acesta, după ce a analizat-o din cap până-n picioare, a continuat să se joace pe smartphone. Şi, atenţie!, puştiul era cu alţi trei prieteni de-ai lui, toţi patru pe scaune, toţi patru cu nasurile în telefoanele lor mobile de ultimă generaţie.
Se pare că acestor copii de bani gata părinţii sunt gata să le îndeplinească orice moft. Mă întreb: dacă ei sunt prea ocupaţi ca să-şi educe singuri odraslele, de ce nu ar investi în nişte cărţi despre buna creştere sau într-un manual de maniere elegante?

Lena Negru