Copăcenenii deplâng moartea celebrului lor consătean

DOLIU // Dădaca lui Adrian Păunescu şi cei care l-au cunoscut în primii ani de viaţă au deplâns trecerea în nefiinţă a poetului

Zeci de lumânări au fost aprinse în aceste zile la biserica din satul Copăceni, raionul Sângerei, fostul judeţ Bălţi, în memoria poetului Adrian Păunescu, născut în această localitate la 20 iulie 1943. Locuitorii mai bătrâni ai satului şi-au amintit cu multă căldură despre profesorii Constantin şi Floarea Păun, părinţii lui Adrian Păunescu, care au venit din Oltenia în acest sat de lângă Bălţi şi care s-au retras în România odată cu venirea sovieticilor în Basarabia.

Simion Badinciuc, un bătrân în vărstă de 87 de ani din această localitate, îşi aminteşte că a lucrat vânzător în magazinul deschis la iniţiativa tatălui lui Adrian Păunescu. „Domnul Constantin, tatăl poetului, a fost numit director de şcoală la noi în sat. Tot el conducea şi cursurile de pregătire premilitară a tinerilor, fiind ofiţer al Armatei Române în rezervă. Pe atunci, satul nu avea magazin şi directorul şcolii s-a sfătuit cu alţi locuitori şi au deschis împreună o prăvălie. Se aducea marfă de peste Prut, de la Galaţi. Eu am lucrat vânzător un timp. Domnul director era un om cult şi inimos. Ne-a întristat acum să auzim vestea plecării în nefiinţă a fiului său, acestui mare poet al neamului”, ne mai spune nea Simion.

Cea de-a doua mamă

O altă copăceancă, Ana Bucur, în vârstă de 79 de ani, cea care i-a fost la vârsta de 12 ani dădacă lui Adrian Păunescu, ne spune că a întristat-o nespus de mult vestea morţii celui pe care l-a legănat pe picioare şi de care se despărţea cu greu serile când mama lui se întorcea de la serviciu. „N-am putut să-mi reţin lacrimile, am fost alături de familia lor când s-a născut Adrian. Floarea, mama lui, Adrian era o femeie scundă şi slăbuţă. Ţin minte că se temea în primele săptămâni să scalde pruncul şi mă ruga pe mine: „Hai, Ană, vino şi mă ajută” ori „Vezi, Ana, ce face Adrian că l-am lăsat dormind”, în timp ce ea trebuia să meargă la şcoală. Uneori, chiar mă elibera de la lecţii, neavând cu cine lăsa copilul”, ne spune bătrâna.

În anii 90, când Adrian Păunescu a fost în Basarabia şi a vizitat satul de baştină, i-a spus că mama lui i-a cerut să vină să vadă ce face cea de-a doua mamă a sa. „Pentru ei, femeia care spală pruncul în scăldătoare este cea de-a doua mamă a copilului. M-a îmbrăţişat atunci Adrian, fiind deja bărbat în floarea vârstei şi după mulţi, mulţi ani, m-am bucurat să aud veşti de la ei, deoarece nu şi-au luat rămas bun de la mine atunci, în 1944, când s-au refugiat în România. Au făcut-o în mare taină. Dimineaţa, m-am trezit am bătut la geamul unde locuiau, dar nu mi-a răspuns nimeni. Ei au plecat noaptea, era război, se apropiau ruşii”, îşi mai aminteşte mătuşa Ana care ne mai spune că Floarea Păun, pe lângă alte daruri pe care i le-a făcut în acei ani, a fost cea care a învăţat-o carte.

Casa din Copăceni în care poetul s-a născut şi a făcut primii paşi rezistă şi azi, dar este pustie. Sâmbătă, la biserica din Copăceni, a fost oficiat un parastas în memoria lui Adrian Păunescu care a trecut în nefiinţă în dimineaţa zilei de 5 noiembrie, răpus de boală, la Spitalul de Urgenţă „Floreasca” din Bucureşti. „Aici a făcut primii lui paşi, pe aici a trecut familia sa. E o mare pierdere pentru locuitorii satului şi pentru întreg neamul românesc trecerea în nefiinţă a poetului”, ne spune primarul localităţii, Cozma Sârbuleţ, prezent la oficierea slujbei de pomenire.

Svetlana Corobceanu