Convertirea lui Corneliu

S-a considerat întotdeauna omul capabil să facă numai bine şi acum şi-a supărat atât de tare părinţii, încât nu mai vor să-l recunoască drept fiu

S-a trezit leoarcă de sudoare. Nu dormise decât două ore. Cu toate astea, nu se simţea epuizat şi nici n-a intrat în panică. Doar mustrările de conştiinţă îl rodeau. Intrase în griji. Totdeauna s-a considerat omul capabil să facă numai bine şi acum, poftim, şi-a supărat atât de tare părinţii, încât nu mai vor să-l recunoască drept fiu. Se visase în braţele mamei. Plângea, cerându-i iertare, dar ea nu-l băga în seamă. Printre lacrimi se întreba dacă a făcut bine convertindu-se la budism…

Dezamăgit de slujitorii bisericeşti

Corneliu e o persoană cinstită care apreciază profesionalismul. Are înscris pe chip un amestec de bunătate şi inteligenţă. Discuţiile cu el îţi produc satisfacţii. De doi ani este căsătorit cu Lili, o fată simpatică de la casa de copii pe care a cunoscut-o la facultate. A fost educat şi crescut în spiritul valorilor creştine. De mic, părinţii l-au învăţat să facă fapte bune. Rămas de la vârsta de zece ani, alături de cele două surori mai mici, în grija bunicilor, nu a lipsit nicio duminică de la biserică. A mers împreună cu bunica şi alţi pelerini la o mulţime de mănăstiri din R. Moldova, România, Ucraina şi Rusia.

Un îndemn permanent de a nu uita de Dumnezeu îl avea şi de la părinţii plecaţi la munci în Portugalia. Şi nu a fost de mirare când la absolvirea liceului a ales să-şi continue studiile la facultatea de teologie. Studiile nu i s-au părut deloc complicate. Citise multă literatură religioasă în anii de liceu, dezghiocase Biblia împreună cu un preot de la o mănăstire. Aşa că învăţătura i se dădea uşor. La Istoria Religiilor, în afară de literatura prevăzută de programă, citise tot ce i-a căzut în mână referitor la dogmele şi diferenţele dintre religii.

Pe lângă studii, Corneliu mai găsea timp şi pentru mângâierea celor aflaţi în suferinţă. Mergea împreună cu preotul să împartă ajutoare pe la casele de copii, prin spitale, dând mărturie despre Dumnezeu. Toate bune şi frumoase până spre absolvirea facultăţii, care i-a oferit prilej să cunoască aproape în profunzime ce fel de făină se macină la moară prin bisericile noastre şi prin mănăstiri.

După ce a văzut călugări cu apucături departe de cele sfinte şi după ce s-a intersectat cu mai mulţi popi preocupaţi mai mult de grija pentru înavuţire decât de viaţa creştină, prefăcând Casa Domnului în instituţie de afaceri, s-a întrebat: „Unde sunt modelele după care să propovăduiesc sfânta credinţă? Sunt total dezamăgit. M-am dezamăgit de slujitorii bisericeşti”.

Budismul, un colac de salvare

Şi iată că în aceste clipe de cumpănă, în viaţa lui a apărut o schimbare. Era convins că părinţii care mai bine de zece ani munceau peste hotare n-au cum să-l ajute cu un sfat preţios despre cum ar fi mai bine să procedeze şi nu le-a cerut sfatul. Cu tot felul de întrebări şi îndoieli ce-i veneau în minte, tocmai la acea vreme l-a cunoscut pe Adrian, care practică budismul. Acesta l-a invitat la o sesiune de meditaţie. A mers împreună cu Lili. A urmat apoi o perioadă de căutări, de lecturi aprofundate despre mulţimea de curente şi practici ale acestei religii în care se cam înglodase.

 

Dar pentru limpezirea lucrurilor continua să frecventeze sesiunile de meditaţie. Aici a primit explicaţii logice. Participau la grupurile de dialog, la serile de carte cu tematică spirituală. Astfel, tânărul a descoperit o nouă manieră de a-şi antrena mintea să gândească logic şi corect. L-a inspirat studiul despre înţelegerea care provoacă fericirea sau nefericirea noastră, cum să înlături cauzele nefericirii de la tine şi de la ceilalţi pentru totdeauna. Meditaţiile au inspirat-o şi pe Lili. Adrian i-a ajutat să-şi găsească un loc de muncă într-un supermarket. De la o şedinţă la alta, cei doi au ajuns la o schimbare interioară. Atunci au rupt-o total cu creştinismul. În acelaşi an, au hotărât să se căsătorească.

Muzică bună, nuntaşi frumoşi, respectarea obiceiurilor de nuntă

Pregătirile pentru nuntă au fost un prilej de mare bucurie pentru părinţi, care nu ştiau despre schimbările din sufletul copiilor. Faptul că au făcut doar cununia civilă, lăsând-o pe cea religioasă pentru mai târziu, nu i-a pus în gardă. S-au lăsat convinşi de fiu că e prea obositor să faci cununia la biserică şi nunta la restaurant în aceeaşi zi.

S-au simţit perfect în rol de socri mari. Dornici să dea o petrecere în toată regula după atâţia ani de muncă peste hotare, ei au făcut tot posibilul pentru a crea o adevărată atmosferă de veselie. Muzică bună, nuntaşi frumoşi, respectarea obiceiurilor de nuntă – toate s-au înscris perfect în cuprinsul ceremoniei. Pătrunşi de o fericire interioară, mirele şi mireasa au rostit discursuri emoţionante, menţionând că vor şti să evite suferinţa din calea lor, deoarece cred în fericirea durabilă. Fericiţi, părinţii le-au dăruit la nuntă cheile de la casa proaspăt cumpărată şi o limuzină de toată frumuseţea. După nuntă s-au întors în Portugalia, iar tinerii însurăţei şi-au văzut de ale lor, pătrunzând tot mai adânc în învăţăturile budiste.

Le-au luat şi casa şi maşina

Criza mondială, care a afectat şi Portugalia, i-a adus în vara anului trecut pe părinţii lui Corneliu acasă. Aşezaţi în jurul mesei, fiul a început să vorbească despre consecinţele pe care le suportăm în funcţie de acţiunile noastre pozitive sau negative şi, până la urmă, a ajuns să le mărturisească părinţilor despre convertirea pe care a făcut-o împreună cu Lili.

Vestea i-a lovit rău de tot. Mama a început să ţipe ca muşcată de şarpe. La orice se aştepta întorcându-se acasă, numai la aşa turnură nu! După o pauză de tăcere, lacrimile i-au împăienjenit ochii. Printre lacrimi a rostit cuvintele: „E o nebunie ce aţi făcut! Cum aţi putut trăda biserica în care aţi fost botezaţi? Cum aţi putut să-l trădaţi pe Hristos? De la oricine m-aş fi putut aştepta la o astfel de prostie, numai de la tine niciodată, dragul meu fiu”.

Oricât de mult au încercat cei doi să aducă argumente în favoarea religiei budiste, nu i-au putut convinge pe părinţi de corectitudinea pasului făcut. Nici exemplul Japoniei – ţara samurailor, a politeţei şi a demnităţii, care a ştiut să se unească şi să înlăture consecinţele devastatorului tsunami nu a fost convingător.

Între budism şi creştinism

Supăraţi foc pe fiu, pentru că după ani de educaţie creştină n-a putut depăşi decepţia provocată de căderile celor rătăciţi, părinţii le-au luat copiilor şi casa, şi maşina, spunându-le: „Dacă ziceţi că sunteţi răspunzători pentru propria viaţă, făceţi-vă singuri prin metodele voastre de meditaţie şi casă, şi maşină, şi alte bunuri de care are omul nevoie!”.

Aşa au rămas cu fudul pe gheaţă Corneliu şi Lili. Înnoptează când la un prieten, când la altul. Supărarea părinţilor îl apasă mai cu seamă pe Corneliu. Cu fiece zi, se convinge tot mai mult de tangenţele dintre budism şi creştinism şi încearcă să înţeleagă dacă a făcut bine sau rău.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

The following two tabs change content below.