Conspiraţia la 7 aprilie 2009 a fost montată de FSB // BOGATU

Sucirea lui Eduard Baghirov este mai grăitoare decât pare la prima vedere. Retractarea vechilor sale afirmaţii potrivit cărora provocările de după alegerile din primăvara lui 2009 ar fi fost comandate de Mark Tkaciuk dovedesc doar câtă frică au băgat în fruntaşii PCRM ultimele scurgeri de informaţii care au îmbrăcat forma filmului „Operaţiunea 7 aprilie”.

Sucirea omului de încredere al lui Putin îl incriminează pe Putin

Comuniştii au motive să se teamă. S-a constatat că ancheta dispune de suficiente probe pentru a demonstra fără putinţă de tăgadă implicarea lor în debandada organizată la Chişinău de serviciile secrete ruse acum trei ani de zile.

Goniţi de o spaimă desperată, ortacii lui Voronin se vede că au dat alarma, cerând la Moscova ca Baghirov să se dezică de acuzaţiile lui anterioare la adresa PCRM. Cred că acesta a fost supus unor presiuni, de vreme ce s-a văzut silit să facă pe paiaţa fără minte şi să renunţe la nişte declaraţii incriminatorii pe care le-a reiterat obsesiv de-a lungul ultimelor luni.

Cine putea să-l determine pe „omul de încredere al lui Putin” să se lepede de dezvăluirile făcute anterior? Este evident că doar superiorul său care i-a încredinţat să-l reprezinte în campania electorală recent consumată în Rusia.

Oricum, faptul că Baghirov şi-a retras spusele este simptomatic. Pentru dosarul 7 aprilie sucirea lui nu are nicio relevanţă. Nu încape îndoială că arestarea acestuia la Chişinău n-avea cum să se facă doar în baza unor mărturisiri lăudăroase privind antrenarea sa în evenimentele din primăvara lui 2009. Există se pare dovezi indubitabile că el poartă vina pentru incitările la violenţe în cursul manifestaţiilor anticomuniste de acum trei ani.

Sforile au fost trase de generalul Uşakov

Pe de altă parte, e la mintea oricui că nu Baghirov a tras sforile provocărilor de la 7 aprilie. Acesta a fost un actor important în spectacolul terifiant jucat de ruşi la Chişinău. Nu el însă l-a montat.

Baghirov e o gură spartă, un agent de teren care urma să bage strâmbe în mijlocul protestatarilor. Adevăraţii regizori ai vandalizărilor însă se ascund în culisele spionajului rus. Faptul că ambasadorul Moscovei la UE, Vladimir Cijov, se căznea la Bruxelles, în după-amiaza zilei de 7 aprilie 2009, să inculpe Bucureştiul, invocând arborarea tricolorului înainte ca drapelul României să apară efectiv pe sediul preşedinţiei, demască, neîndoios, Kremlinul şi serviciile sale speciale.

După câte se pare, întreaga diversiune împotriva Republicii Moldova a fost concepută şi coordonată de generalul Veaceslav Uşakov care acum trei ani de zile era director adjunct al Serviciului Federal de Securitate (FSB). Printre obligaţiile sale de serviciu, între altele, se număra utilizarea în operaţiunile secrete a resurselor mediatice. Totodată, el era responsabil de activităţile spionajului extern rus pe direcţia moldovenească-transnistreană.

Plătit în avans

Curios este faptul că la finele lui 2001, ex-preşedintele Voronin l-a decorat pe generalul Veaceslav Uşakov, la pachet cu generalului Nikolai Patruşev, fost director al FSB, şi Serghei Lebedev, fost director al Serviciului de Informaţii Externe (SVR) din Rusia, cu Ordinul „Ştefan cel Mare”. Potrivit unei ipoteze, pe care subsemnatul a susţinut-o într-un articol inserat în acest colţ de pagină acum doi ani, aceştia au fost remarcaţi pentru serviciile preţioase pe care le-au făcut Partidului Comuniştilor.

Mai întâi, FSB a instalat PCRM la guvernare cu un an mai devreme, contribuind la provocarea de alegeri anticipate în 2001. Mai apoi, Uşakov a încercat să-i aducă Transnistria pe tavă lui Voronin printr-o tentativă de asasinare a lui Igor Smirnov, fapt despre care presa rusă din acea vreme a scris cu lux de amănunte.

Oricum, toate aceste distincţii confirmă o dată în plus că Republica Moldova se număra printre preocupările prioritare ale generalului FSB Uşakov. Astăzi, când ştim ce s-a întâmplat în aprilie 2009, putem constata că acesta într-un fel a fost nu numai stimulat pentru vechile sale merite în faţa lui Voronin, ci şi plătit în avans pentru devastările sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei de la Chişinău.
Cariera lui Uşakov s-a încheiat recent. În 2011, preşedintele Dmitri Medvedev l-a forţat să se pensioneze, destituindu-l pentru „încălcarea eticii profesionale” prin manipularea abuzivă a aceloraşi „resurse mediatice” despre care vorbeam mai sus.

Cum pârghiile conspiraţiei de la 6 şi 7 aprilie 2009 se pierd în tenebrele spionajului rus, întregul adevăr despre pogromul din centrul Chişinăului nu va ieşi la iveală într-un viitor previzibil. În principiu însă, implicarea FSB-lui şi a Kremlinului, ca şi a complicilor acestora de la faţa locului, poate fi demonstrată în instanţă. Dacă acest lucru nu va fi făcut, vom risca mult ca istoria să se repete.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu