Conflictul de valori și dilema (nu doar a) Ucrainei

lilian-neguraDe mai bine de trei luni, în centrul Kievului și în majoritatea orașelor mari din Ucraina au loc proteste de masă, care nu încetează să mobilizeze zeci și sute de mii de oameni. Aceste manifestații au fost declanșate de dezamăgirea profundă provocată de renunțarea Ucrainei de a semna acordurile de asociere cu UE. Manifestațiile inițial pașnice au luat însă amploare și au degenerat în violențe după ce puterea nu s-a ținut iarăși de cuvânt și a renunțat zilele acestea, pe lângă alte promisiuni date opoziției, la revenirea la Constituția din 2004.

Amploare și riscuri

Aceste manifestații ar putea surprinde. În primul rând, ele nu încetează de mai bine de trei luni, ceea ce constituie o perioadă destul de lungă pentru o mișcare de protest. Nu este ușor să menții mase largi de oameni în stradă luni de zile. În al doilea rând, surprinde amploarea acestor manifestații. Nu doar numărul manifestanților este deosebit de mare, ajungând la Kiev în unele zile la mai multe sute de mii de participanți, dar și faptul că acestea au loc în mai toate orașele mari ale țării. În sfârșit, intensitatea acestor proteste este impresionantă, adunând oameni convinși, capabili să sacrifice timp și energie pentru cauza lor. Nici măcar riscurile din ce în ce mai mari de a fi închiși, iar în ultimele săptămâni și zile, chiar de a-şi pierde viața, nu-i opresc să iasă în stradă.

Scânteia nu s-a stins

Declanșarea acestor manifestații se explică în primul rând prin sentimentul nedreptății pe care l-au trăit ucrainenii când Ianukovici le-a trădat așteptările și nu a semnat acordurile de la Vilnius. Acest sentiment continuă să alimenteze și acum revigorarea manifestațiilor. Sentimentul nedreptății este un declanșator redutabil al revoltei. Aceasta nu este însă o explicație suficientă pentru durata fără precedent a manifestațiilor în pofida condițiilor hibernale dificile și a amenințărilor de represiune din partea regimului lui Ianukovici? Ca să ardă, scânteia are nevoie de o pădure uscată! Care sunt condițiile ce au declanșat incendiul revoluției?

Libertate contra facilități

Miliardele promise de Putin, facilitățile comerciale și economice acordate de Rusia sau alte avantaje promise nu au putut diminua din forța manifestațiilor. De ce acestea nu sunt în stare să alimenteze susținerea mai însemnată a regimului pro-moscovit? Explicația vitalității manifestațiilor prooccidentale din Ucraina este, în opinia mea, caracterul idealist al revendicărilor. Oamenii care stau nopți nedormite în frig, iarna, în condiții insuportabile și sub presiunea constantă a forțelor de ordine, nu ar fi rezistat nici câteva zile dacă ar fi fost animați de prețurile la gaz sau de facilități comerciale. Acești oameni se sacrifică pentru că ei cred în viitorul european al Ucrainei. Cu tot patetismul aparent, cei care manifestează în centrul Kievului și în toată Ucraina, sunt gata acum să moară pentru a păstra speranța într-o societate liberă și dreaptă. Aceasta arată că facilitățile și mai ales sancțiunile economice nu sunt suficiente pentru a promova un proiect de expansiune.

Noua veche Idee Rusă

Rusia, pentru a da viață proiectului său euroasiatic, are nevoie astfel să promoveze valori puternice. Care însă pot fi aceste valori? Libertatea și democrația nu convin actualei conduceri rusești. Mai ales că este inutil să te erijezi în centru civilizațional distinct promovând aceleași valori ca și Occidentul. Nici egalitatea și echitatea socială nu mai pot fi promovate în actuala Rusie a oligarhilor. Soluția găsită de regimul lui Putin pare a fi ortodoxia. Așa s-ar putea explica interzicerea promovării homosexualității în Rusia, în pofida riscului de a provoca eșecul Jocurilor Olimpice de la Soci. Așa se pot explica rolul din ce în ce mai important pe care îl joacă Biserica Ortodoxă Rusă în viața politică din această țară și amplificarea practicilor religioase în școală, armată și în spațiul public. Este logic în acest caz ca Putin să acorde bisericii ortodoxe un rol central în întărirea influenței ruse în țări ca Ucraina, Belarus, Moldova sau chiar în țările ortodoxe din Balcani.

Forța civilizațională a ortodoxiei

Sunt însă în stare valorile tradiționale ortodoxe să contrabalanseze forța de influență a valorilor moderne occidentale și să devină suficient de atractive pentru a cimenta noua Uniune euroasiatică? În opinia mea, este puțin probabil. În primul rând, pentru că ambițiile imperiale rusești depășesc lumea ortodoxă. Rusia contează deja foarte mult în proiectele sale de extindere pe un aliat cu o populație majoritară musulmană care este Kazahstanul. Dar planurile sale de expansiune includ și alte țări neortodoxe, cum ar fi țările din Asia Mijlocie. Nemaivorbind că Rusia deja este o țară cu o populație musulmană foarte numeroasă. Pe lângă aceasta, revenirea la un model civilizațional bazat pe religie este puțin atractiv și pentru că este perceput a fi anacronic. Cum este posibil să convingi cetățenii care au intrat în contact cu valorile moderne să construiască o societate după modelul celor din Evul Mediu? Nici societățile fundamentaliste din Orientul Apropiat sau din Africa nu pot fi foarte atractive pentru acești cetățeni.

Rusia, totuși, nu va reuși

Astfel, este puțin probabil ca Rusia să reușească să mobilizeze valorile ortodoxe pentru a promova noul său plan expansionist. Cu toate acestea, nu trebuie neglijată capacitatea ei de a alimenta, în țări ca RM, rezistența la procesele de modernizare provocate de politicile de integrare europeană, prin activarea valorilor tradiționale ortodoxe. Ucraina însă arată Rusiei putiniste, de câteva luni de zile, că argumentele sale – economice sau spirituale – sunt mai puțin convingătoare decât valorile democratice.