Conflicte şi trafic de interese

Peste tot în lume relaţiile dintre creatorii de valori intelectuale şi utilizatorii acestor opere sunt reglementate de legea dreptului de autor. Conform Legii Nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, autorii pot să-şi administreze drepturile prin crearea „organizaţiilor de gestiune colectivă a unui sau a diferitelor drepturi de autor sau conexe” (art. 48, alin. 3).

Ceea ce au şi făcut autorii noştri în 1999, instituind Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” (AsDAC), organizaţie care la momentul actual întruneşte peste 3000 de membri. Deşi Legea admite crearea mai multor asociaţii de gestiune colectivă a drepturilor de autor, din considerente economice autorii autohtoni au decis în 1999 să formeze o singură asociaţie, deoarece e mai eficient să întreţii din remuneraţia de autor 20-35 de angajaţi, decât 100-150 de salariaţi în cazul în care există, de exemplu, cinci asociaţii.

Activităţile comerciale, în flagrantă contradicţie cu legea

Activitatea AsDAC este într-o constantă ascensiune: dacă în 2001 a fost acumulată şi repartizată remuneraţia de autor în mărime de 946,2 mii lei, peste zece ani s-a ajuns la cifra de 6,82 mil. lei. Activitatea AsDAC a fost recunoscută şi de structurile internaţionale, ea devenind în 2005 membru al Confederaţiei Internaţionale a Societăţilor Autorilor şi Compozitorilor (CISAC) şi având contracte de reprezentare reciprocă cu 39 de organizaţii similare din străinătate. Aceste performanţe însă au atins anumite interese ale unor utilizatori, dar şi autori, din care motiv câţiva autori, nemulţumiţi de faptul că remuneraţia pe care o încasau de la AsDAC e mai mică decât cea care credeau ei că li se cuvine, au format în 2004 asociaţia „Copyright” AN.

În mai 2012, textierii Iurie Badicu şi Viorica Nagacevschi înregistrează asociaţia ORDA, iar cu un an mai devreme Ministerul Justiţiei înregistrează statutul Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Creaţiei Intelectuale (ANCPI), condusă de un fost angajat al Ministerului Transportului. Făcând abstracţie de titulatura neadecvată şi pompoasă, statutul acesteia prevede, în afară de administrarea drepturilor de autor şi conexe, desfăşurarea unor activităţi comerciale(?), ceea ce este într-o flagrantă contradicţie cu Legea 139/2010. Este evident că înregistrarea acestui statut la Ministerul Justiţiei şi „verificarea” lui de către AGEPI, structură de stat instituită cu scopul de a asigura respectarea legii în acest domeniu, a putut fi efectuată doar printr-un subtil trafic de influenţă. Mai mult, în ianuarie 2012, AGEPI publică în Monitorul Oficial decizia privind avizarea(?) activităţii ANPCI, iar preşedintele Comisiei AGEPI, dl Ion Ţigănaş, include printre titularii ale căror drepturi urmează să fie gestionate de către noua „asociaţie naţională” şi „organizaţiile de difuziune” care nici nu se pomenesc în statut.

Un subtil trafic de influenţă

Chiar dacă AGEPI menţionează în decizia de avizare că gestiunea drepturilor de autor de către ANCPI se va realiza doar pentru cei nouă membri ai ei, haosul în domeniul dreptului de autor a fost declanşat. Astfel, la prima şedinţă publică din cadrul AGEPI, unde se adunaseră pentru a conveni în problema avizării cinci organizaţii care activează în domeniul dreptului de autor, printr-o şmecherie judiciară ANCPI blochează acţiunile AGEPI. Organizaţia care, contrar prevederilor art. 48, alin. 6 al Legii, i-a „avizat” activitatea, contestă acţiunea ANPCI şi Curtea Supremă de Justiţie anulează încheierea Curţii de Apel. Este convocată o altă şedinţă publică, dar ANPCI vine cu o altă încheiere, similară cu prima, şi, astfel, bâlciul durează de mai multe luni.

Între timp, simţindu-se (cu concursul AGEPI) stăpână pe situaţie, ANPCI bombardează AsDAC cu demersuri: „Având în vedere că ANPCI este unica organizaţie de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor şi conexe (…) legal avizată de AGEPI (…), solicităm transmiterea catalogului pieselor pe care îl deţineţi (…) pentru efectuarea colectării şi distribuirii onorariului respectiv”. O organizaţie cu nouă membri, dintre care doar cinci sunt autori, îi cere alteia cu peste 3000 de membri să-i predea tot ce are în gestiune. În plus, părtaşii acestui trafic de interese – ANPCI şi AGEPI – au avut grijă să complice activitatea managerială a asociaţiei prin mai multe controale, organizate de cei „cu interes”.

Partizanat economic

Astfel, într-o perioadă de zece luni, activitatea AsDAC a fost verificată de patru ori: în decembrie 2011 – de către AGEPI, aprilie-iunie 2012 – de către CCCEC, în iulie 2012 – de Procuratura sect. Botanica şi tot în iulie 2012 – iarăşi de către AGEPI. Iată ce a „descoperit” CCCEC: „Vă comunicăm că Centrul a verificat faptele expuse în petiţia colectivă a unui grup de agenţi economici ( … ), şi în cadrul controlului efectuat (…) faptele expuse în petiţia colectivă nu au fost confirmate”.

E ştiut că interesele celor care utilizează proprietăţi intelectuale sunt enorme, că ei au susţinere în structuri ale statului de toate nivelurile, inclusiv în Parlament, dar în acest conflict de interese autorii se bizuie doar pe lege. Şi e regretabil că structura de stat, menită să supravegheze respectarea legii în acest domeniu, se implică în acţiuni de partizanat economic. Fiind în defavoarea majorităţii absolute a autorilor, acţiunile AGEPI creează motive serioase de a pune la îndoială necesitatea unei asemenea structuri şi, mai ales, a conducerii acesteia.

Nicolae RUSU

FOTO: Cantautorul Iurie Sadovnic-Orheianu care a avut în litigiu cu formaţia „Zdob şi Zdub”

 

The following two tabs change content below.