Confesiune

Îmi este greu să spun prin ceea ce trec. Am 27 de ani de căsnicie, aşa-zisa căsnicie, spun asta din cauza soţului meu care este un beţiv incurabil.

De băut a băut toată viaţa, dar în ultima vreme bea mai mult.

Am acoperit totul până acum faţă de cei din jur. Îmi este ruşine să spun cuiva din afara familiei ceea ce se întâmplă cu mine şi cu viaţa mea. La serviciu am ascuns suferinţa mea. Nimeni nu bănuieşte cât sufăr. Am ajuns să urăsc sărbătorile, zilele libere sau weekendul.Toate sunt la fel, beţie, beţie, beţie. A ajuns să meargă noaptea de serviciu pentru a sta acasă ziua să bea. Este foarte violent. Aceste acuzaţii nefondate care mi le aduce mă dor tare mult.

Nu-i mai suport acuzaţiile care mi le aduce, injuriile şi toate celelalte. Am ajuns să-l urăsc de foarte multe ori, am ajuns să spun că, dacă ar muri, nu mi-ar părea rău. Să mă ierte Dumnezeu pentru asta că îi doresc moartea, dar nu mai suport… L-am iubit foarte mult. Ne-am căsătorit din dragoste, dragoste care acum s-a transformat în ură. Am ajuns să nu mai suport, să îi văd faţa aceea buhăită de băutură. În timpul săptămânii, când merge la serviciu, nu bea aşa de mult cum o face în weekend. Este un bărbat muncitor. Se pricepe la multe lucruri, dar pe majoritatea le face sub influenţa alcoolului, iar pentru mine ceea ce face nu mai valorează nimic. I-am spus că, dacă nu ar bea, ar fi un om de nota zece. Din păcate, alcoolul îl distruge atât pe el, cât şi pe mine.
Nu ştiu cum să o mai scot la capăt. Nu vrea să urmeze un tratament pentru dezalcoolizare, negând faptul că este alcoolic. Pozează în bărbatul perfect faţă de cei din jur. Mă gândesc din ce în ce mai mult să divorţez. Cred că mă amăgesc singură că se va schimba. Dacă cineva a fost în situaţia mea şi a reuşit să-şi salveze căsnicia sau cineva mă poate ajuta cu un sfat, vă rog din suflet să o faceţi. Vă mulţumesc.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău