Nicolae Negru: Comuniştii au ales războiul

Comuniştii au declanşat un nou război electoral, o nouă cruciadă pentru „patria” lor cu buzunare pline de dolari şi euro. O „patrie” plimbându-se în maşini luxoase, odihnindu-se la Karlovy Vary sau pe ţărmurile Mediteranei, mergând la vânătoare în Austria sau Finlanda, îngrădind pădurile şi acaparând proprietăţile publice, instalând  semafoare controlate de acasă.

„Incertitudinea este cel mai mare pericol şi cea mai mare provocare pentru situaţia economică. În condiţiile crizei economice, incertitudinea va spori odată cu nealegerea preşedintelui statului”, o spune chiar ex-ministrul Economiei, Igor Dodon. Deşi ştie care sunt consecinţele nevotării preşedintelui, el şi tovarăşii săi nu s-au oprit în faţa acestui pas primejdios. E vorba „atât (despre) incertitudinea oamenilor de afaceri vizavi de business-ul lor şi perspective, cât şi incertitudinea din partea sectorului bancar, a băncilor comerciale, deoarece în condiţiile în care nu este o stabilitate politică, ele vor fi mult mai atente la acordarea creditelor”, precizează Dodon.  „Vor exista incertitudini din partea creditorilor străini, care în condiţii de instabilitate politică nu se vor grăbi să facă investiţii în R. Moldova. Şi, nu în ultimă instanţă, vor exista incertitudini din partea partenerilor de dezvoltare. Mă refer la donatori, deoarece este vorba de un guvern provizoriu”, adaugă actualul deputat.

În mod ciudat, unii reprezentanţi ai Alianţei pentru Integrarea Europeană se erijează în avocaţi ai comuniştilor, încercând să diminueze gravitatea faptei comise de aceştia prin nevotarea preşedintelui RM, dându-ne asigurări că economia RM nu va avea de suferit tocmai pentru că guvernul Filat va şti să administreze bine afacerile publice. Nu ne îndoim de asta. E vorba însă despre altceva. E vorba despre faptul că RM păşeşte pe un drum accidentat, cu o direcţie incertă. Lucrul acesta se va reflecta foarte negativ asupra mediului de afaceri şi, în ultima instanţă, asupra veniturilor în bugetul RM, chiar dacă presupunem că FMI şi ceilalţi parteneri externi nu se vor răzgândi să ne acorde asistenţa financiară promisă. Cu siguranţă însă, ei nu o vor suplimenta.

În loc să încerce să contabilizeze consecinţele dezastruoase ale provocării alegerilor anticipate de către comunişti asupra economiei, asupra pensiilor şi salariilor, AIE, în mod cu totul neînţeles, încearcă să ne convingă că nu s-a întâmplat nimic grav.

Răul pe care liderii PCRM îl provoacă în mod conştient statului, pe care pretind că îl apără, nu se reduce numai la pagubele economice de miliarde de euro (includem aici şi miliardul de investiţii străine care nu va mai veni în RM la anul viitor).

Mult mai dăunătoare şi mai nocive pe termen lung sunt cinismul, demagogia, minciuna şi neruşinarea fără limite (egalate până acum doar de liderii PPCD) care, prin concursul comuniştilor, se „încetăţenesc” în comportamentul politicianului moldovean. Încercările disperate, care frizează iraţionalul, de a rămâne cu orice preţ la putere transformă RM şi societatea moldovenească într-un ostatic al ambiţiilor clanului PCRM. Învinuirile, fără nicio trimitere la fapte reale, aduse AIE, în special cele referitoare la „distrugerea statalităţii”, la pericolul ce l-ar prezenta AIE pentru suveranitatea şi independenţa RM sunt dovada unui comportament exclusivist, bolşevic, care nu se înscrie în tiparele pluralismului şi sistemului democratic.

De fapt, pentru ce luptă cu atâta înverşunare, în dispreţ faţă de opţiunea alegătorilor şi a interesului naţional, liderii PCRM? Care să fie raţiunea rămânerii cu orice preţ la putere? Relativismul ideologic al lui Voronin şi al tovarăşilor săi nu lasă loc de dubii:  dacă facem abstracţie de posibilitatea unei devieri mintale, la mijloc pot fi numai interese de ordin financiar. Probabil, de dragul banilor care le veneau pe conturi luptă acum liderii comunişti, Voronin în special. Monopolurile lor economice, nu independenţa RM o fi văzând-o ei pusă în pericol.

De menţionat că fisura care se conturează în corpul PCRM, între adepţii şi adversarii alegerilor anticipate, coincide cu linia unei divizări etnice: pe de o parte – Tkaciuk, Mişin, Petrenco…, pe de altă parte – Ţurcan, Stepaniuc, Calin, Dodon… Nu vrem să spunem că primilor trei le-ar păsa mai puţin de soarta RM, că ar fi mai puţin patrioţi, constatăm doar că acţiunile lor în cazul de faţă sunt, în mod întâmplător sau nu, în detrimentul RM. Toţi trei constituie nucleul agresiv, radical, cinic, intolerant al PCRM. Ca în cunoscuta parabolă cu Solomon şi două femei, care îşi disputau maternitatea asupra unui copil, ei par să fie „mama” care a fost de acord cu „împărţirea” copilului ce se numeşte RM.

Pe parcursul a opt ani de guvernare, PCRM s-a consolidat ca o structură malefică, toxică, distructivă pentru statul, economia şi democraţia moldovenească. Democraţia este pentru PCRM nu o valoare în sine, ci un mijloc de a-şi asigura dominaţia ideologică şi, mai cu seamă, cea economică. Şansele de reformare a acestui partid au fost ratate şi singura soluţie este interzicerea sau distrugerea şi eliminarea de pe scena politică. Democraţia trebuie să se apere, nu să stea impasibilă în faţa duşmanilor ei.

Pe ce mizează comuniştii în condiţiile când nu vor mai putea folosi resursele administrative în scopuri electorale, când nu vor mai beneficia de monopol asupra televiziunilor, când nu a mai rămas mult până la transformarea companiei „Teleradio Moldova” în instituţie publică? Să fie liderii PCRM nişte  sinucigaşi politici cum vor să ne facă să credem unii comentatori de la noi? Să nu aibă ei niciun as ascuns în mânecă pentru viitoarele alegeri parlamentare? Să se fi aruncat ei orbeşte în vâltoarea unor noi alegeri, mizând doar pe noroc? Să fie Voronin atât de disperat încât nu s-a obosit să-şi ia elementarele măsuri de precauţie.

Este greu de crezut. Dacă nu este cu totul improbabil ca Voronin să-şi fi pierdut raţiunea, e puţin probabil ca cei din spatele lui să nu-şi dea seama ce fac şi să nu fi pus la cale vreo cursă pentru AIE. De fapt, nici nu e nevoie de scheme hipersofisticate în acest sens. Este suficient să se introducă discordie între partidele  alianţei, să le facă să lupte unul cu altul. După cum formarea Alianţei a dus la înlăturarea PCRM la putere, desfiinţarea ei le va asigura revenirea. Un moment de divergenţă în cadrul alianţei ar putea fi, de exemplu, modalitatea de alegere a preşedintelui RM, în parlament sau prin votul alegătorilor, modificarea sau adoptarea unei noi constituţii etc.

Liderii AIE nu trebuie să se lase la voia întâmplării, ci să elaboreze o strategie comună împotriva PCRM (în cazul în care nu se acceptă ideea interzicerii acestui partid de factură totalitaristă). Nu e rău fără un pic de bine. Dacă PCRM a dorit război pe viaţă şi pe moarte, să i se răspundă cu aceeaşi monedă, cu toată seriozitatea.

Se poate începe cu eliminarea dominaţiei mediatice a PCRM, ca mass-media să nu alimenteze sentimente nostalgice, prosovietice, ignorând realităţile şi problemele zilei de azi, cultivând alegători comunişti.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)