Colecţiile lui Gheorghe Pârciu

Are două colecţii de care este mândru, una de medalii şi diplome de la competiţiile de fotbal şi alta de vinuri

Fotbalist, medic, vinificator, tată a patru copiii, cum le-a reuşit pe toate? Ne spune Gheorghe Pârciu din Ciobalaccia, Cantemir. Deşi acum 18 ani a plecat în Germania, în 2004, a revenit acasă, chemat de pământul roditor pe care, de-a lungul anilor, părinţii lui au cultivat viţă-de-vie. Astăzi, are două colecţii de care este mândru, una de medalii şi diplome de la competiţiile de fotbal şi alta de vinuri.

Mergem la Ciobalaccia, Cantemir, unde pe un câmp imens de viţă-de-vie, îl găsim pe gospodarul Gheorghe Pârciu. Figura sa de atlet ne vorbeşte despre faptul că acest om este pasionat de sport. Născut într-o familie de 12 copii, Gheorghe îşi aminteşte cu drag de primele goluri bătute în poarta adversarilor.

Deși lucra pe câmp și își ajuta părinții, seara mergea la o sală de sport unde juca fotbal. „Fotbalul era pentru mine doar o pasiune. Niciodată nu m-aș fi gândit că va fi o profesie”, ne spune Gheorghe. A absolvit facultatea de educaţie fizică şi a jucat în şapte echipe de fotbal din R. Moldova şi în patru din Germania, iar numărul meciurilor câştigate nu-l mai ţine minte. Cert este că cei patru copii ai săi pot fi mândri de colecţia de medalii şi diplome a tatălui său.

„În 1994, am plecat în Germania. Nici aici nu m-am lăsat de fotbal. „SFV Wartburg Etsenach” și „Wacker 07 GOTHA” sunt echipele unde am continuat să joc până la 38 de ani”, ne spune mândru Gheorghe.

În căutarea unor noi provocări

În Germania, Gheorghe a îmbrăţişat o nouă meserie, cea de medic fizioterapeut. După ce şi-a făcut studiile în acest domeniu, a lucrat timp de mai mulţi ani la o clinică de reabilitare din Germania. „Recunosc, nu are nicio legătură pasiunea pentru sport și domeniul medicinei, însă am început să fiu atras de misterele corpului uman, și voiam să fiu de folos, să-i ajut pe oameni”, povestește bărbatul.

Între Germania şi Ciobalaccia

În 2004, Gheorghe a decis să revină acasă. Pentru localnicii din Ciobalaccia, cultivarea viței-de-vie este o îndeletnicire tradiţională, iar plantaţiile viticole sunt cea mai mare mândrie ale acestora. Şi Gheorghe are cu ce se mândri. La cele câteva hectare care i-au rămas ca moştenire de la părinţi, a mai cumpărat peste 20 şi a plantat soiuri alese, numai bune pentru a face un vin de calitate. Astfel, Gheorghe s-a înscris în competiţia „cel mai bun vin de Ciobalaccia”.

Se pare că îi reuşeşte. Când pleacă în Germania, unde este aşteptat de soţie şi cei patru copiii, îi serveşte pe prietenii germani cu vin moldovenesc. „Gut!”, exclamă nemţii, delectându-se cu licoarea de la Ciobalaccia.

 

Are tata patru copii, trei băieţi şi o fată

Deşi are doar un an şi nouă luni, Gaby, mezinul familiei Pârciu, este pasionat de fotbal şi îl poţi mereu vedea fugărind mingea prin casă. Leo are 11 ani, pe lângă fotbal, practică şi înotul. Unica fată al lui Gheorghe, Diana, are nouă ani, ar putea să devină gimnastă sau chitaristă, urmează să decidă ce-i place mai mult, sau poate le va face pe ambele. Cel mai mare fiu al lui Gheorghe are 21 de ani, studiază geodezia, nu-i place fotbalul. „Copiii mei practică ceea ce le place, nu încerc să-i influenţez. Îi las să aleagă singuri calea pe care urmează să o parcurgă în viaţă”, ne spune Gheorghe Pârciu.

 

Gheorghe, ne spune cu un strop de nostalgie în voce, că, pentru el, vița-de-vie a devenit „totul”. „Depun suflet în fiecare mănunchi de struguri crescut cu multă grijă și cules cu o deosebită plăcere”.

Aici, pe plantaţia de vie al lui Pârciu, muncesc de zor 12 oameni, iar efortul lor se regăsește în fiecare pahar de vin. „Bucurați-vă de vin! Așa cum ne bucurăm și noi când îl facem pentru voi!”, conchide bucuros Gheorghe Pârciu.

În noiembrie, va pleca în Germania, unde îl aşteaptă soţia şi copiii, însă nu pentru mult timp, în martie se întoarce acasă pentru a începe lucrul la pământ.

Elena Albu, stagiară