Colacul de salvare pentru R. Moldova

Interviu cu Iulian Chifu, consilier prezidențial pentru Afaceri Strategice al preşedintelui României

„Această conectare nu e un panaceu, dar e un colac de salvare în momente de criză după realizarea interconectării şi, în 3-5 ani, chiar o sursă alternativă de gaze din România, a declarat pentru JURNAL Iulian Chifu. Expertul în domeniul energetic a răspuns la mai multe întrebări ce vizează riscurile care ar putea duce la tergiversarea construcţiei gazoductului Iaşi-Ungheni.

– În ce măsură România ar putea să asigure R. Moldova cu gaz, în condiţiile în care nici România nu îşi asigură 100% necesarul de gaze, având nevoie de exporturi?

România este interconectată la reţeaua europeană de gaz şi îşi acoperă necesarul de consum în cursul anului, cu excepţia perioadei de iarnă, când consumul creşte. România poate livra cantităţi de gaz din reţeaua europeană, sau din resursele proprii în condiţii de criză sau în condiţiile contactării unor furnizori terţi.

La această oră, încă este în faza de evaluare studiul de fezabilitate pentru proiectul AGRI, Azerbaidjan-Georgia-România Interconnector. El urmează să livreze gaz lichefiat la terminalul din Constanţa sud. Dacă proiectul este lansat, cantităţile de gaz pot veni în termen de doi ani.

Într-o perioadă de 3-5 ani după intrarea în funcţiune a exploatării gazelor de şist şi a resurselor din zona economică exclusivă din Marea Neagră, România va deveni exportator net de gaz.

În general, investiţiile se fac pe termen mediu şi lung, nu pe termen scurt. Perspectiva independenţei energetice, a existenţei alternativelor, a unei pieţe reale în Republica Moldova ajută la un preţ mai redus şi competitiv. Şi capacitatea de negociere creşte substanţial.

– Cunoaştem că proiectul va fi implementat în trei faze. Studiul de fezabilitate pentru a treia fază încă nu s-a făcut, dar care ar putea fi riscurile ce ar rezulta tergiversarea construcţiei gazoductului?

Odată lansată construcţia, finalizarea e anunţată în aprilie 2014. Există finanţarea, angajamentul politic, nu cred că avem decât riscuri de întârziere a termenelor, dar cum firma ce a câştigat competiţia e germană şi are finanţarea europeană, cred că acest risc e infim. Fazele următoare sunt destinate creşterii cantităţii prin introducerea unor staţii de pompare, de comprimare.

– În 2011, ministrul Economiei al R. Moldova a declarat ca fără acordul Gazprom-ului nu va fi construit gazoductul Iaşi-Ungheni, ce ne puteţi spune despre această constrângere?

Nu cunosc o asemenea constrângere, discutaţi cu cel care a făcut o asemenea declaraţie. E discuţia clară între două state suverane vecine şi cu un finanţator extern, UE plus România, deci nu implică nici Federaţia Rusă, nici Gazprom. Unde ar putea să apară probleme – dar deja suntem în spaţiul speculaţiilor – este acolo unde Gazprom e deţinătorul majorităţii acţiunilor Moldova Gaz, proprietarul distribuţiei de gaz din Republica Moldova. Dar aici acţionează mai multe argumente contrare: Moldova Gaz e companie înregistrată în RM, deci subiect al reglementărilor locale, nu cunosc contractul de privatizare, dar cred că Republica Moldova şi-a păstrat anumite drepturi pentru procentul pe care-l deţine, acţiune de aur sau altă formă şi, în orice caz, în momente de criză, acţionează reguli speciale care permit Guvernului RM să intervină şi în activitatea firmelor. Aici, din nou, vă rog să vă adresaţi ministrului, să explice la ce se referea.

– Unii experţi susţin că acest gazoduct are mai mult o conotaţie politică. Care sunt totuşi beneficiile economice pentru ambele părţi?

Gazoductul are o puternică încărcătură simbolică, politică: înseamnă conectarea la reţeaua Uniunii Europene, o reţea puternică ce poate sprijini Republica Moldova în momente de criză. Intrarea în Comunitatea Energetică Europeană cu respectarea pachetelor de reguli avantajează Chişinăul pentru că îşi poate crea o piaţă reală, competitivă, fără monopol, ceea ce duce la preţuri rezonabile, pe care şi le poate permite şi care să permită şi economiei sale să fie competitivă. Avantajele economice sunt evidente, mai ales pe termen mediu şi lung. Asta nu înseamnă decuplarea sau renunţarea la furnizorul de gaz de la Est, Rusia sau Gazprom, sau alte firme ruse care ar putea face export de gaze naturale, ci doar permite o capacitate de negociere mai mare tocmai pentru că există alternative.

Interviu realizat de Svetlana Panţa

 

The following two tabs change content below.