Coardele găgăuze şi limba română

Cazul cu examenele de Bac la limba română pentru liceenii găgăuzi demonstrează cu câtă uşurinţă dintr-o scânteie de conflict aparent întâmplător se poate isca un adevărat război de poziţie între Comrat şi Chişinău.

Fiindcă nu asigură predarea corespunzătoare a limbii române în liceele din autonomia găgăuză, statul moldav, în persoana politicienilor, dar mai cu seamă a ministrului Educaţiei, era obligat să fie mai flexibil, să ţină cont de dificultăţile de ordin subiectiv pe cale le întâmpină elevii găgăuzi la examenul de limba şi literatura română. Da, limba de stat este o disciplină obligatorie, dar se putea interveni cu o oarecare generozitate, cu titlu de excepţie, în favoarea unor elevi concreţi. Faptul că s-a găsit până la urmă o ieşire din situaţie ridică întrebarea de ce nu s-a putut face lucrul acesta de la bun început.  

De cealaltă parte, administraţia, dar şi opinia publică găgăuză s-au inflamat prea repede, în loc să persevereze în prezentarea argumentelor. Etichetările de „separatişti”, pe de o parte, şi de „naţişti”, pe de alta, sunt dovada unei lenevii, a unei inerţii de ordin politic, intelectual şi chiar spiritual. Căci când eşti pus mereu pe gâlceavă, când înjuri înainte de a încerca să înţelegi, aceasta vorbeşte şi despre atrofierea unor coarde sensibile ale sufletului.

Paul BORZAC