„Clasamentele privind „miliardarii” sunt de carton”

EXCLUSIV // Interviu cu Ion Sturza, ex-premierul R. Moldova

Deşi cunoscuta revistă FORBES l-a clasat pe Ion Sturza, ex-premierul R. Moldova şi fostul director general adjunct al companiei Rompetrol, în topul celor 500 de miliardari din România pe locul 57, domnia sa ne-a declarat că nu este miliardar. Desigur, e un personaj-cheie în economia R.Moldova, a condus Guvernul R.Moldova în anul 1999, iar Cabinetul condus de el a fost apreciat drept unul dintre cele mai reformatoare şi performante din scurta istorie a acestei ţări.

Odată cu instalarea noii guvernări, amintim că fostul prim-ministru a declarat că sistemul oligarhic, care a stat opt ani în spatele comuniştilor, s-a instalat acum pe spatele guvernării democratice, iar aceste căpuşe vin din economie şi justiţie. Rugat să explice în detalii această declaraţie, Ion Sturza a refuzat să o facă, din motivul că nu mai vrea să se implice în politică. Mai ales că şi azi mulţi foşti şi actuali politicieni suferă de sindromul fricii de Sturza, care este direct şi are o mare autoritate.

„Nu sunt miliardar…”

– Domnule Ion Sturza, cum a fost posibil să deveniţi miliardar, conform unor sondaje, în cea mai săracă ţară din Europa?

De unde aţi luat că sunt miliardar? Nu mă provocaţi cu întrebări cât cost eu. În succesul meu în afaceri, zece la sută a fost norocul, iar restul a fost munca. Ca să atingi nişte performanţe, trebuie să te scoli dimineaţă tare şi să munceşti.

– Dar când apăreţi în topuri alături de Oleg Voronin, cum vă simţiţi?

Am un element de disconfort. Ştiu în mod real cine şi cât „costă” din aceste „clasamente” şi mă amuză enorm aceste topuri. Noi nu avem nici informaţia şi nici capacitatea să analizăm cu exactitate cine şi ce averi are. În Occident majoritatea averilor sunt transparente, oamenii nu se ruşinează să şi le declare, fiind şi buni contribuabili la stat. În plus, acolo există piaţă de capital, cu cotaţiile companiilor. Se ştie exact cât costă acţiunile companiilor. La noi nu există aşa ceva, de aceea, tot ce se publică la acest capitol e din speculaţii. Cei care le fac nu au capacitatea analitică şi accesul la informaţiile reale. Clasamentele noastre în această privinţă sunt de carton. Mai există şi un alt fenomen – unii din aşa-numiţii miliardari stimulează speculaţiile, alimentând tot felul de agenţii de informaţii cu date eronate.

„Doar un grup de oameni de afaceri a avut unda verde a PCRM de a face business în R.Moldova”

– Ţări post-socialiste şi ex-sovietice au realizat mai multe progrese anti-criză, au devenit ţări UE, cum să ne explicăm că R.Moldova de două decenii nu reuşeşte să depăşească statutul de ţară în veşnică tranziţie?

Nu aş fi de acord cu Dvs. că „patinăm” pe loc. Sunt progrese evidente – şi la nivel social, economic, şi în businessul privat, dominant azi în R.Moldova. Se creează doar impresia unei crize permanente. Anume iniţiativa privată este motorul evoluţiilor economice în ţara noastră, indiferent de cât de capabile sau incapabile sunt guvernele. Trebuie să recunoaştem că, în ultimii opt ani, mai mult succes au avut cei care au fost aleşi să aibă succes şi au fost puţini la număr. Acest sistem creat deliberat, această încrengătură între aşa-numiţii oameni de afaceri de succes ai fostei guvernări şi ceilalţi a fost, desigur, un lucru negativ pentru economie.

– Puteţi să ne spuneţi foarte clar pe cine aveţi în vedere?

Sunt unele persoane care apar azi pe primele pagini în toate ziarele şi nu vreau să le numesc, selectate de fosta guvernare, conform unor anumite principii. Acest grup de oameni de afaceri a avut undă verde de a face business în R.Moldova. Ei nu au mers pe formula de a face investiţii, ci de a-şi valorifica prerogativele în relaţiile cu autorităţile.

Totuşi s-au făcut şi schimbări pozitive în instituţiile financiare, fapt deosebit de important, pentru că avem un sistem bancar ce şi-a dovedit viabilitatea chiar în condiţiile crizei internaţionale. Lucrurile se mişcă şi în agricultură, şi în sistemul imobiliar. Problema fundamentală este că avem o ţară cu o piaţă foarte mică. Consumul intern nu este stimulatorul creşterii economice. Modelul nostru de afaceri ar trebui să fie orientat spre export. Cu regret, însă, în ultimii zece ani, noi am avut „grijă” la nivel politic să ne deteriorăm relaţiile ba cu o piaţă, ba cu alta, fie din Est, fie din Vest.

Au avut de suferit sectoare întregi. Noi ne-am deschis lumii formal, dar lumea s-a închis pentru noi. Mă refer aici la Rusia, Ucraina, România, în anumite momente. Oamenii de afaceri au fost nevoiţi să fugă, să caute, să se acomodeze. Când se acomodau, primeau câte un şut. Dacă guvernele vor să sprijine economia, trebuie să creeze condiţii politice pentru libera circulaţie a mărfurilor, a oamenilor şi capitalului.

– Cum vedeţi viitorul economic al R.Moldova, în condiţiile în care, în situaţia economică din 2010, găsiţi similitudini cu anul 2000?!

Anul 2009 s-ar putea compara cu 1998. Atunci a fost o criză regională, care a afectat foarte mult schimbul mărfurilor dintre R.Moldova şi partenerii săi tradiţionali. Din acest considerent, a existat o presiune mare asupra cursului de schimb, asupra rezervelor valutare, a executării obligaţiilor interne şi externe etc. Originile crizei din 2008-2009 au fost altele, pentru că e vorba de o criză mondială financiară care, oricât de ciudat ar părea, a atins R.Moldova într-o mică măsură. Trebuie să recunoaştem că sistemul nostru financiar, piaţa noastră de capital este atât de subdezvoltată, încât criza a trecut pe alături şi nici n-a atins-o.

Noi nu avem conexiuni la sistemul financiar internaţional prin instrumente sofisticate, precum derivatele sau altele. Nu a existat prea mult capital speculativ în R.Moldova încât să „fugă” în afară. Cert este că similitudinile din 1998 au rămas aceleaşi şi în 2008, şi în 2009. Trebuie să cheltuim pe măsura capacităţilor noastre de producţie, adică să balansăm bugetul. Să nu fim euforici când vorbim despre împrumuturile şi donaţiile externe, pentru că acestea creează iluzia unei împliniri la capitolul venituri, dar, de fapt, se consumă din contul generaţiilor viitoare. Aici ar trebui să ne ajustăm şi cheltuielile, lucru dificil de înfăptuit, pentru că ne aflăm de aproape doi ani de zile în campanii electorale.

„Măsurile întreprinse de Guvernul Sturza sunt valabile şi azi”

– Desigur, regretaţi, în calitate de fost premier, că nu aţi reuşit să duceţi reformele până la capăt, din motivul că aţi mizat atunci pe obţinerea unor rezultate economice imediate. Ce aţi întreprinde pentru anihilarea crizei economice profunde?

Cu regret, anul 2009, sub aspectul reformelor sau consolidării unor tendinţe pozitive, este, în mare măsură, ratat. Nu este vina guvernării de azi, este doar o consecinţă a instabilităţii politice. S-au luat unele măsuri de stabilizare a situaţiei, dar a fost mai mult o reparaţie din mers. Sper că, odată cu trecerea acestei lungi şi turbulente perioade de alegeri, se va stabili un guvern, care va avea timp să conceapă şi să facă nişte reforme. Nu aş face nimic altceva decât ce am făcut în 1998-1999 şi asta a fost şi recomandarea mea pentru actualii guvernanţi – să scoată programul nostru anti-criză de atunci şi să-l implementeze.

Măsurile întreprinse atunci sunt valabile şi în prezent. Este regretabil, totuşi, că şi peste zece ani, trebuie să vorbim despre aceleaşi lucruri de fond – reforma fiscală, consolidarea bugetară, schimbarea sistemului de administraţie centrală şi locală, consolidarea capacităţii statului de a gestiona procesele fiscale sau poziţia noastră în relaţiile cu ţările vecine. Să avem mai puţine iluzii că cei din exterior ne vor ajuta, să nu avem sindromul fondului şi băncii etc.

– Totuşi, vorbim despre nişte involuţii veşnice…

Deja a devenit un consens naţional să spunem că ultimii zece ani au fost rataţi pentru R.Moldova şi nu de acest model economic şi politic are nevoie ţara. Cea mai mare dezamăgire ar fi să ratăm şi următorii patru-cinci ani.

Aveţi speranţe că actuala guvernare ar fi capabilă să neutralizeze influenţa puternică a politicului, administrativului asupra “mediului de afaceri puţin concurenţial, foarte paternalist şi corupt”, precum spuneţi?

Acesta nu este doar un fenomen moldovenesc. Avem un spaţiu atât de mic, marcat de o multitudine de interese, încât problemele amintite devin mai „vocale”. Dar separarea intereselor economice de cele politice, odată şi odată, va trebui efectuată şi în R.Moldova, deşi în toată lumea, mai ales în spaţiul ex-sovietic, se consideră că politica în sine este un business ce trebuie să dea dividende. Şi, cum glumesc eu, cea mai bună investiţie în anii 2008-2009 a fost, de fapt, într-un mandat în parlament sau într-un ministru, nu într-o vie sau într-o fabrică.

Dacă clasa politică nu va avea curajul să se decupleze de interesele economice, indiferent că sunt legale sau semi-legale, corupte ori mai puţin corupte, veşnica problemă va rămâne cine pe cine conduce: cei din business pe politicieni sau invers. Aceasta era valabil la începutul anilor `90, când eram cu toţii flămânzi şi cu sandalele pe picioare goale. Situaţia s-a schimbat totuşi.

Ca să faci un proiect politic durabil în R.Moldova, să răstorni vechile structuri şi să rămâi în istorie, trebuie să fii credibil. Ca să fii credibil, trebuie să-ţi limitezi implicarea în procesele economice şi poftele.

– Cum ar trebui schimbat mediul de afaceri din ţara noastră, ca să nu fim ocoliţi de investitorii externi?

Ei au nevoie de trei lucruri: de stabilitate, predictibilitate şi ca ţara noastră să aibă relaţii bune cu vecinii. În asemenea condiţii, nici un regim dictatorial nu ar afecta oamenii de afaceri. Dacă ei ştiu că nu sunt „captivii” pieţei locale, atunci investiţiile vor veni, dar pentru aceasta trebuie să facem un efort.

„Suma investiţiilor noastre în R.Moldova este între şapte şi opt milioane de euro”

– În R.Moldova e posibil un guvern tehnocrat?

Nici nu trebuie să existe. Guvernul tehnocrat este o iluzie. Executivele întotdeauna sunt politice. Altceva e că noi nu am făcut reforma administraţiei publice centrale, ca să avem funcţionari profesionişti. De exemplu, aşa-numiţii viceminiştri sau secretari de stat în majoritatea ţărilor sunt profesioniştii care nu se schimbă odată cu guvernele. Noi, de regulă, schimbăm de la prim-miniştri până la şoferii de la primărie, aliniindu-i în coloane politice. Sunt guverne de tranziţie, atunci când apare o criză majoră politică şi când clasa politică nu este capabilă să ajungă la consens, să creeze nişte alianţe. Şi atunci vin aşa-zişii tehnocraţi să conducă în perioada de tranziţie, dar guvernele au fost şi vor fi politice.

– Ştim că, până la finele anului, intenţionaţi să investiţi circa 20 de milioane de euro în achiziţii de companii mici şi mijlocii, pe pieţele din Europa, inclusiv în R.Moldova. Ce achiziţii aţi făcut şi doriţi să mai faceţi?

Avem deja 20 de proiecte pe rol. Suma investiţiilor noastre în R.Moldova este între şapte şi opt milioane de euro, fie în capital, în mijloace fixe sau în proiecte mixte etc. Avem proiecte în România, în on-line, în IT, în imobiliare. Suntem în proces de evaluare a unor proiecte industriale. Foarte activă e şi subdiviziunea noastră din Austria. Sperăm ca, până la finele anului, să valorificăm aceşti 20 de milioane de euro. Investiţiile noastre nu se vor limita aici, ar putea fi şi 40 de milioane, dacă va fi un proiect mare.

„Analizez posibilităţile unor investiţii în sistemul financiar-bancar în R.Moldova”

– Vestea că aţi investit 1,2 milioane de euro într-un magazin on-line de carte în România, care va lucra iniţial cu 60 de edituri, a surprins opinia publică. Asta în condiţiile unei crize a lecturii pe un segment important de oameni. Vânzările de carte din România sunt de patru ori mai mici decât cele din Ungaria şi aproximativ egale cu cifra de afaceri a unei singure edituri din Marea Britanie. Nu a fost o investiţie riscantă?

Nu există o criză a lecturii. Oamenii au citit până acum, citesc şi în continuare. Poate citesc mai puţină literatură artistică. Această aparentă criză în editarea de carte o consider temporară, pentru că există nişte lucruri veşnice. Aşa cum radioul n-a dispărut odată cu apariţia televiziunii, nu va dispărea nici cartea odată cu invazia internetului sau a librăriilor electronice. Nu am făcut public faptul că am o experienţă de mulţi ani în investiţii în editarea de carte.

-E un gest nobil. L-aţi putea repeta şi în R.Moldova, unde e mai gravă situaţia privind accesul la carte al copiilor şi tinerilor?
O fac şi în R.Moldova, dar nu afişez aceasta. Editarea cărţii de limbă română de calitate, pentru copii, în educaţie etc. cu cifre de afaceri de multe, multe milioane de euro. Nu sunt un novice în acest domeniu. Noi, ca fond de investiţii, avem experienţă şi în IT, pe care o monitorizăm. On-line-ul este viitorul şi facem aici o platformă în carte, muzică etc., o bază pentru un magazin multidimensional, cu o mare investiţie.

Este adevărat că în vizorul Dvs. şi al magnatului Dinu Patriciu, fondatorul Rompetrol, se afla Victoriabank şi că vreţi să creaţi în R.Moldova un grup bancar?

Nu este un secret că analizăm posibilităţile unor investiţii în sistemul financiar-bancar în RM, numai nu în Victoriabank. Am iniţiat negocieri în această privinţă.

– Rompetrol a fost o afacere internaţională de mare succes, mai preconizaţi una de o asemenea anvergură?

Asemenea afaceri se creează în timp. Este extrem de dificil ori practic imposibil de a face o replică afacerii Rompetrol, pe care am luat-o de la zero, începând cu nişte metal uzat. Am construit o companie multinaţională, pe care am vândut-o extrem de bine. Un proiect de un asemenea calibru se dezvoltă cam cinci-şapte ani. Nu am în vizor aşa afaceri de miliarde. Rompetrol Group a fost o companie olandeză cu active în România şi în alte 13 ţări, dar o considerăm pur românească pentru că ideea acesteia, managementul, executarea au fost în proporţie de 90% româneşti.

A fost vândută unei companii străine, pentru că în România nu exista cineva care putea să preia o companie de miliarde de dolari. Chiar dacă s-a schimbat acţionariatul, compania a rămas românească, pentru că activele ei de bază şi piaţa ei de desfacere se află în România. Impozitele şi angajaţii, de asemenea.

„Eu aduc valorile în Basarabia prin familia mea”

– Ce schimbări necesită cultura corporatistă în R.Moldova, pe care o criticaţi mult?

Dar ea nu există, cu excepţia companiilor mari internaţionale din telecomunicaţii sau în unele bănci. Majoritatea companiilor în R.Moldova sunt construite pe principii antreprenoriale şi antreprenorii de primă generaţie nu şi-au dat seama la o anumită etapă că trebuie să aibă această cultură corporativă, un management profesionist. Din acest considerent, multe companii care odată au strălucit, au dispărut, mai ales din industria vinului.

Foarte puţini oameni au sesizat necesitatea schimbării – atragerea capitalului extern şi managementul profesionist. De aceea, băieţii, care învârteau milioane şi circulau cu mercedesuri prin Chişinău, sunt bucuroşi dacă au o mie-două de euro pe lună să-şi ducă traiul de zi cu zi. A pierit perioada lor de glorie, când trebuia să-şi restructureze afacerile. E dovedit istoric şi statistic că antreprenorii care iniţiază afaceri sunt foarte proşti manageri. Şi, dacă nu-şi sistematizează afacerile, pierd ca în cărţi. Aceasta e o mare problemă de viitor a RM.

– Dvs. vă asimilaţi cu o familie moldovenească mare, care de veacuri a adus contribuţia ei la ceea ce se cheamă istoria şi cultura românească. Dacă tot refuzaţi să reveniţi în politică, ce urme adânci vă gândiţi să lăsaţi în ţara Dvs., având în vedere că pentru neamul nobil al sturdzeştilor aceasta a fost o prioritate, de secole?

Poate am un punct forte, care m-ar ajuta să schimb ţara cum mi-ar plăcea, dar nu vreau s-o fac. Mi-a rămas prea puţin timp ca să mă ocup de ce cred că trebuie să mă ocup. Eu aduc valorile în Basarabia prin familia mea. Avem Fundaţia Sturza, prin care investim milioane de lei în burse, în asistenţă socială, în educaţie, în carte, în istorie etc. Sunt lucruri pe care nu le facem pentru camera de luat vederi. Oferim circa 60 de burse anual pentru studenţii din familii social vulnerabile din R.Moldova. Seară de seară, vedem pe micile ecrane diverşi oameni care ne promit că ne vor ferici, că au să ne aducă schimbări de tot felul etc., noi ne ocupăm cu lucruri mai pământeşti.

Interviu realizat de Angelina Olaru

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)