Clasa politică și șansele noastre de europenizare sau de ce a reușit adunarea din 3 noiembrie?

Ce ar zice omul comun, cel care nu este interesat de politică, dar care este fără voia lui ținta mesajelor pe care le transmite mass-media din Moldova, despre viața politică din Moldova? Cel mai probabil această persoană ar avea o atitudine foarte negativă despre ce se întâmplă, atitudine ancorată pe convingerea că țara este controlată de clanuri mafiote conduse de câţiva lideri politici.

Lilian Negură

Lilian Negură

Conform opiniei multor moldoveni, Vlad Plahotniuc controlează justiția, o bună parte din mass-media, unele întreprinderi publice și ramuri profitabile ale economiei, iar Vlad Filat controlează vama, finanțele țării și face contrabandă. Pe de altă parte, este considerat un loc comun deja în RM să se afirme că aceste două persoane, prin partidele pe care le controlează, și-au instalat în funcțiile administrative oamenii lor pentru a permite acumularea de jos în sus a resurselor financiare. Funcționarii în cauză, instalați la rândul lor, în opinia unor guri rele, contra unor sume importante de bani, adună prin mijloacele pe care le au la dispoziție resurse financiare care se acumulează în vârful acestei piramide. Acest sistem are menirea, în opinia multor oameni, să hrănească nu doar oligarhia moldovenească care este reprezentată de cei doi Vlazi, dar și activitatea politică a partidelor care-i mențin la putere. Deoarece resursele sunt limitate, iar dorințele de îmbogățire ale oligarhilor moldoveni sunt nelimitate, oamenii cred ca sunt inevitabile conflictele între ei. Astfel explică mulți cetățeni moldoveni instabilitatea care a marcat viața politică din Moldova până la instalarea guvernului Leancă. Luptele interminabile și declarațiile publice incendiare venite din ambele tabere confirmau de fiecare dată această viziune. Moldova merge deci, conform acestei viziuni observate și în sondaje, cu pași siguri într-o direcție greșită. Economia scade, iar viața oamenilor se înrăutățește.

Criză de imagine?

Această imagine este una deja profund înrădăcinată și constituie o axiomă care nu trebuie demonstrată pentru mulți dintre cetățenii acestei țări. O cunoștință de a mea, de exemplu, nu voia să accepte nici în ruptul capului că Moldova a avut una din cele mai mari creșteri economice din Europa în ultimii ani în pofida crizei economice mondiale. Cine nu crede în imaginea prezentată mai sus, a unei guvernări profund corupte, este văzut ca o persoană naivă, care nu înțelege dedesubturile reale ale vieții politice din Moldova sau este considerat o persoană neinformată. Fără nici o îndoială, guvernarea proeuropeană face față unei crize serioase de imagine în interiorul țării.

Mitingul din 3 noiembrie

Astfel, instalarea solidă în opinia publică a convingerii că elita politică aflată la guvernare ar fi cinic de coruptă, întârzierea rezultatelor tangibile ale europenizării (modernizării) țării și conflictele dintre componentele AIE 1 și AIE 2 de până la instalarea în funcție a guvernului Leancă explică căderea dramatică în sondaje a partidelor de la putere. Cum se explică totuși, în aceste condiții, succesul ultimei acțiuni de masă inițiată de aceste forțe politice? În condițiile unei imagini atât de negative a clasei politice aflată la putere, faptul că pe 3 noiembrie a fost organizată, într-o manieră care a depășit așteptările, o manifestație în susținerea pilonului cel mai important al politicii acestei clase politice, la care a participat un număr record de participanți, cere o explicație.

Resursele administrative

Explicația care decurge coerent din imaginea descrisă mai sus și pe care multă lume o împărtășește este că mitingul din 3 noiembrie a fost organizat utilizându-se din plin resursele administrative aflate la dispoziția guvernării. De pe teren a venit o mulțime de semnale credibile care arată că șefii unor instituții de stat și ai unor întreprinderi au trimis circulare sau scrisori către angajați pentru a-i determina să vină la miting. Deși aceste măsuri probabil au avut efecte semnificative asupra prezenței unui număr indefinit de angajați ai statului la această manifestație, eu nu țin minte ca guvernarea comunistă să fi putut organiza o acțiune de o amploare similară în perioada cât a fost la putere, când se știe bine că ea obişnuia să folosească din plin resursele pe care le avea la dispoziție. Din acest considerent cred că explicațiile trebuie căutate și în altă parte.

Organizare și coordonare

Pentru ca un cetățean să meargă la o manifestație, nu e suficient ca el să vrea să vină. E nevoie ca el să poată veni. Reușita acestui miting se explică astfel și prin organizarea excelentă a acestui eveniment. Oamenii au avut transport la dispoziție (așa explică organizatorii listele de participanți), traseul și deplasarea au fost coordonate, activiștii partidelor au fost prezenți pentru a-i orienta pe oameni, iar pe piață fiecare aspect a fost gândit și coordonat. De altfel, o altă explicație a reușitei acestei activități a fost și coordonarea excelentă între cele trei partide care au organizat totul. Fără această coordonare, nu ar fi putut să decurgă totul așa de armonios. Aceasta ar putea indica o maturizare a oamenilor care reprezintă aceste partide, dar și a întregii societăți.

Disocierea imaginii

Cel mai important avantaj însă care a făcut posibilă participarea atât de masivă a oamenilor la această adunare a fost, în opinia mea, faptul că partidele și liderii lor au evitat să o asocieze cu ei. Nici un simbol de partid nu a fost observat pe piață, iar organizarea a fost făcută în numele „adepților cursului european”. Astfel, mobilizarea a fost făcută în numele unui obiectiv național, cel al integrării europene, care încă este susținut de aproape jumătate din populație, dacă e să credem sondajelor, și care se asociază în opinia publică cu o soluție globală pentru multiplele probleme ale moldovenilor.

Dușmanul extern

Această mobilizare nu ar fi fost atât de puternică dacă nu ar fi existat și percepția unor riscuri reale venite din partea „dușmanilor” externi și interni ai opțiunii europene a RM. Acțiunile violente și grosolane ale Rusiei, manifestațiile de mică amploare, dar numeroase și gălăgioase ale promotorilor integrării euroasiatice, precum şi popularitatea critică în rândul populației a apropierii de Rusia au ajutat în mod paradoxal organizatorii adunării proeuropene din 3 noiembrie să asigure o prezență numeroasă.

Cine va continua politica de integrare europeană?

Organizarea reușită a evenimentului din 3 noiembrie poate constitui o turnură în dinamica raportului de forțe în spațiul politic din RM. Cu toate acestea, succesul nu ar fi fost posibil dacă partidele de la putere nu ar fi schimbat modul de funcționare dintre ele și dacă nu disociau imaginea manifestației de imaginea negativă a guvernării. În alegeri însă partidele trebuie să meargă cu propria imagine ca să câștige. Vor reuși oare partidele de la guvernare să-și îmbunătățească această imagine prin lupta eficientă și palpabilă cu corupția și înlăturarea liderilor compromiși sau e nevoie să se mizeze pe o a treia forță necompromisă pentru a face posibilă continuarea politicilor de integrare europeană după alegerile de anul viitor? Iată întrebarea la care trebuie căutat repede un răspuns!