CIUREA // Pseudocălugărirea lui Plahotniuc – spectacolul unei ipocrizii fără margini

ciureaVoiam să scriu despre proiectul de lege privind administraţia publică locală. Dar declaraţia lui Plahotniuc cu privire la depunerea mandatului de deputat a răsturnat ordinea priorităţilor. Atunci când un politician de o asemenea talie se retrage din Parlament, te copleşesc tot felul de întrebări. Un lucru e cert, explicaţiile oferite de Plahotniuc în cadrul briefingului au ca de obicei menirea de a arunca praf în ochi. Depunerea mandatului de deputat trebuie să aibă nişte motivaţii ascunse, ferite de ochiul observatorului neavizat. În continuare, va trebui să sondăm adâncimile necurate ale gândirii politice ale image makerilor lui Plahotniuc pentru a încerca să desluşim intenţiile reale ale acestui politician controversat.

E doar o lovitură populistă de imagine?

Cea mai simplă explicaţie din categoria celor formulate de regizorul rus Stanislavski „Ne veriu” ţine de încercarea lui Plahotniuc de a proba dezinteresul lui total faţă de beneficiile economice care decurg din deţinerea funcţiilor politice. Mesajul adresat publicului este caracteristic lui Plahotniuc – n-am venit în politică de dragul banilor, sunt bogat şi nu mă interesează salariul de deputat, din banii mei întreţin familii sărace şi fac binefaceri, voi deschide magazine sociale şi voi vinde pâine de 13 copeici, n-am nevoie de imunitate parlamentară (bine că are nevoie de două paşapoarte cu nume diferite!). Prin asemenea mesaje, Plahotniuc – sau cum i se mai spune, Omu – vrea să demonstreze că venirea lui în politică se datorează în exclusivitate preocupării sale pentru interesele naţionale ale Moldovei.

Ar fi naiv să-l credem pe Plahotniuc. Flămândul nu-l crede pe cel sătul. De acest lucru îşi dau prea bine seama şi comunicatorii lui Plahotniuc care, probabil, nu-şi fac iluzii cu privire la şansele redresării imaginii acestui politician prin mesaje populiste. Ceva mai profund ar trebui să fie la mijloc.

Depunerea mandatului ar fi o reacţie la lupta internă din PDM

În ultimul timp, s-a vorbit despre existenţa unor tensiuni în interiorul PDM, alimentate de confruntarea dintre diverse grupuri de interese. Acest grad de conflictualitate internă este probabil exagerat dar, în mod logic, liderii PDM nu pot să nu ia în considerare pericolele ce vin din partea lui Plahotniuc pentru viitorul partidului. Putem admite faptul că pe parcursul ultimei perioade de timp asupra lui Plahotniuc s-au exercitat mai multe presiuni în interior în vederea diminuării rolului său şi, implicit, a detaşării imaginii sale de imaginea partidului.

Declaraţia lui Plahotniuc poate fi un mesaj adresat criticilor interni. Pe de o parte, el dă satisfacţie oponenţilor săi şi aparent se „autoextrage” din politică, creând impresia că nu-l mai interesează deşertăciunea vieţii politice. Pe de altă parte, această „pseudocălugărire” îl avantajează pe Plahotniuc din cel puţin două motive – într-un an electoral în Parlament nu este prea mult de făcut, iar dedicarea plenară activităţii de partid îi va permite să centralizeze şi mai mult PDM sub propria sa baghetă. În timp ce colegii săi de partid se vor consuma în bătălii sterile în plenul Parlamentului, Plahotniuc va călători din sat în sat, încercând să atragă de partea sa organizaţiile de partid şi, eventual, electoratul.

În cazul în care declaraţiile lui Plahotniuc sunt doar o replică la opoziţia internă, ne putem exprima dubiile privind eficienţa unor asemenea strategii. Marea greşeală a PDM a fost de a-l accepta pe Plahotniuc în politica activă în noiembrie 2010. Din acel moment, bănuielile cu privire la interesele oligarhice din partid au devenit certitudini. În continuare, Plahotniuc şi PDM au devenit legaţi printr-un cordon ombilical după principiul „merele rele strică pe cele bune fără ca vreodată cele bune să le repare pe cele rele”. PDM este ostaticul lui Plahotniuc şi prezenţa sa în partid, în diverse ipostaze, probează contaminarea partidului de interese oligarhice.

Plecarea lui Plahotniuc din Parlament ar putea grăbi dizolvarea legislativului

Declaraţiile lui Plahotniuc sunt suspecte şi pentru faptul că ele atestă o anumită dezamăgire faţă de activitatea Parlamentului. Deşi el afirmă într-un mod cazuistic că lucrurile în Parlament merg bine deoarece legislativul a trecut cu bine peste două moţiuni de cenzură, senzaţia generală este că Plahotniuc a lansat campania electorală a PDM, lăsând să se înţeleagă că de azi încolo în Parlament nu mai e de prins purici. Prioritizarea muncii în cadrul partidului în detrimentul Parlamentului ar putea să însemne că liderii PDM ar fi dispuşi să opteze pentru organizarea unor alegeri anticipate în cazul în care relaţia cu PLDM va începe să scârţâie.

Cu toate acestea, teza lui Plahotniuc „plec din Parlament ca să fiu mai aproape de oameni” este de-a dreptul aiuritoare. În primul rând, dedicându-se activităţii de partid, Plahotniuc va fi, poate, mai aproape de membrii de partid, dar nu şi de populaţia Republicii Moldova. În al doilea rând, Plahotniuc vrea să sugereze că în calitate de parlamentar eşti lipsit de posibilitatea de a discuta cu oamenii (probabil, din cauza şedinţelor interminabile). Dar cine a spus că oamenii vor să discute pe Plahotniuc? Şi, ceea ce este şi mai important, ce are Plahotniuc de oferit oamenilor?

Toată lumea înţelege că în perioada activităţii sale politice, Plahotniuc n-a formulat idei novatoare. Pentru populaţia ţării, numărul doi al PDM nu este decât un sac cu bani. Ştiind acest lucru, Plahotniuc încearcă să speculeze acest moment şi, prin promisiunea de a deschide magazine sociale, doreşte să cumpere în cel mai banal mod alegătorii.

Astfel, plecarea lui Plahotniuc din Parlament este acompaniată de un mesaj nou de corupţie – voi fi alături de voi şi vă voi hrăni cu pâine şi cârnaţ ieftin. Recent, un editorialist cunoscut de la noi se întreba dacă politicienii ne cred cu adevărat drept tâmpiţi terminaţi.

Fiţi siguri – chiar aşa ne cred.

Cornel Ciurea