Ciudată întâmplare c-o fată ca o floare

HAINA SUFLETULUI // Călugăriţa Feofania povestea despre trecutul ei, despre vacanţele petrecute în compania amanţilor

În vara lui 2005, mă aflam într-o vacanţă la Sevastopol. Ieşeam dis-de-dimineaţă pe ţărmul mării ca să admir răsăritul de soare. Câteva dimineţi la rând devenisem fără să vreau martorul intimităţii unei ciudate perechi de îndrăgostiţi, care ieşeau goi din cort şi se aruncau în apă. Corpurile lor spintecau apa mării, strălucind în luminile scânteietoare ale răsăritului, apoi se înlănţuiau şi pluteau într-un ritm mlădios pe oglinda apei. În toată această arătare era un farmec aparte, dar mă cuprindea o firească stânjeneală când îi priveam. Ei însă, fără pic de jenă, îşi vedeau de sex în apă. Fata avea forme perfecte, părul lung până aproape de călcâie, ochi căprui plini de lumină şi un râs molipsitor. Înalt ca un brad şi frumos la chip era şi băiatul. Să fi avut tânăra 27-28 de ani, iar el vreo 23-24. Ochii fetei mi-au rămas adânc întipăriţi în memorie.

Atunci nu am făcut cunoştinţă. Dar nebănuite sunt căile Domnului. Înaintea Paştelui, mi-a telefonat o doamnă, care mi-a vorbit foarte politicos şi mi-a spus că ar dori să se întâlnească cu mine. I-am răspuns că nu am nimic împotrivă, întrebând-o când şi unde am putea să ne vedem. „La Chişinău, dar, cu permisiunea dumneavoastră, eu o să vă mai telefonez şi vom conveni.” Zilele trecute, doamna mi-a telefonat din nou, dându-mi întâlnire lângă statuia lui Ştefan cel Mare şi asigurându-mă că o să mă recunoască după poza din JURNAL. M-am prezentat la ora stabilită. Căutam cu ochii în jur. În stânga mea, stătea o doamnă elegant îmbrăcată, în dreapta – o călugăriţă. „Care să fie femeia cu voce melodioasă?”, mă întrebam, când călugăriţa s-a apropiat, m-a salutat, înclinând puţin capul, apoi mi-a zis: „Dumneavoastră sunteţi Nina Neculce, nu-i aşa?” „Da, eu sunt.” Aşa am legat capătul de vorbă şi ne-am îndreptat spre o terasă de lângă Operă.

S-a trezit peste noapte cu marele succes în braţe

Cu un oftat şi un tremur în voce, interlocutoarea mea îşi începu povestea aşa: „Dacă ai succes, poţi avea de toate: bani, relaţii, dragoste, dar până la urmă toate acestea nu te ajută la nimic, dacă nu-l ai pe Dumnezeu în suflet”. De mică, i-a plăcut să fie prima şi a fost: la grădiniţă, la şcoală, la facultate. Absolvise Universitatea din Kiev când l-a cunoscut pe Vlad. Tânărul lucra într-o renumită firmă de construcţii şi a luat-o să muncească alături de el în calitate de juristă. Aşa s-a trezit Felicia din fostul judeţ Cahul cu marele succes în braţe peste noapte. Mereu invitată la diferite emisiuni televizate, diverse întruniri cu oameni importanţi în stat, recepţii de tot felul, avea deplina libertate în toate. Căci s-au înţeles când s-au căsătorit să nu li se fure drepturile legitime ale vieţii, fiecare să-şi poată păstra individualitatea de înainte de căsătorie. Fiind femeie frumoasă, avea şi o mulţime de admiratori. Un an i-a fost credincioasă soţului. Iar când prietenele cu care se întreţinea i-au zis că fiecare femeie trebuie să aibă un amant, Felicia, cu discreţie şi tact, a început să-şi înşele bărbatul. Noaptea făcea sex cu soţul, iar ziua, la început cu amantul, apoi cu amanţii. Avea mereu aerul inocenţei, chiar dacă devenise o femeie de consum.

Incredibil, dar adevărat

Călugăriţa Feofania, acesta-i este numele de câteva luni, îmi povestea despre trecutul ei, despre vacanţele petrecute în compania amanţilor, fixându-mă cu ochii mari căprui, plini de lumină. Incredibil, dar glasul ei plângător şi dulce spunea adevărul. Într-un moment, aveam să tresar de emoţie. Şi ochii, şi nasul, şi conturul buzelor îmi aminteau de fata goală de pe plaja de la Sevastopol din vara lui 2005. Doar că acum era palidă la faţă, avea cearcăne vineţii pe sub ochi şi purta rasă. N-am ezitat şi am întrebat-o dacă nu cumva era chiar ea în acel frumos august: „Da, am fost pe o plajă din Sevastopol în august 2005, dar nu ţin minte să vă fi văzut pe acolo”. Emoţionată eu, cuprinsă de emoţii şi ea, mi-a vorbit despre marea iubire din acea vară.

O iubire de-o vară

„Vlad a fost omul acţiunii la serviciu, dar şi al dragostei acasă. Ştia să-şi împartă timpul cu socoteală şi să facă faţă tuturor obligaţiilor. Fiind foarte ocupat, îşi croia timp pentru vacanţe doar iarna. Iar eu, în mod obligatoriu, plecam în fiecare vară la mare în Crimeea. Îmi place foarte mult acest colţ de rai. În vara ceea, am plecat împreună cu amantul de care mă îndrăgostisem lulea. Era un june sexi, student la drept. În schimbul dragostei oferite dezinteresat, eu la rându-mi îi ofeream bani, căci era un băiat sărac. Atunci nu ne păsa de nimeni şi de nimic. Nu ne interesa ce crede lumea de pe plajă când ne vedea cum ne vedea. Îndrăgostit până peste urechi, aţi sesizat cred, era şi amantul meu. Pentru a-mi potoli hormonii şi feromonii, care clocoteau mereu în mine, găsise metoda ceea de sex în apă. A fost ceva nevinovat, pur, sincer în exprimarea sentimentelor. Era o eliberare de toate grijile şi problemele de la serviciu adunate timp de un an. A fost o iubire de o vară în care am evadat foarte frumos amândoi. Dar a trecut ca un tren prin gară, aşa cum au trecut şi altele…”

Gelozia – boală fără de leac

Îmbătată de dragostea acelui june, Felicia a încetat să mai fie prudentă după ce se întorsese de la mare. Soţul nu ştia şi nici nu bănuia pe unde trec cărările ei întortocheate. Într-o seară, Vlad a anunţat-o că nu va veni acasă căci are mult de lucru. Atunci ea fără frică şi-a invitat amantul în locuinţa ei luxoasă. S-au dat într-o dragostenebună ca alte dăţi, iar după ce actul destrăbălării trupeşti, vorba de azi a Feofaniei, le consumase vlaga, pe la zori au adormit buştean amândoi. Aşa i-a găsit Vlad când a intrat în casă. Nevoind să o trezească din somn, l-a deşteptatt numai pe amant. L-a lăsat să plece, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic spre a nu provoca un scandal, şi s-a culcat lângă nevastă. Fireşte, nu a mai putut adormi, dar se străduia să fie calm.

Când s-a trezit, Felicia nu a spus nimic, văzându-l pe Vlad lângă ea. S-a gândit că băiatul a fost prudent şi a plecat la timp pentru a nu fi surprins. Nici Vlad, care-şi iubea enorm soţia, nu a făcut vreo aluzie când s-a trezit. Au băut o cafea împreună, apoi el a ieşit din casă. Între timp, i-a telefonat amantul şi i-a spus despre stupida întâmplare. Femeia nu şi-a mai putut afla locul. Când s-a întors Vlad, era trecut deja de miezul nopţii. Aflat într-o stare nervoasă, a răcnit la ea: „M-ai minţit, târfo! Şi cât de obraznic mi-ai pus coarne! Cred că tipul nu e unicul tău amant pe care l-ai îmbrăcat în pijamaua mea şi te-ai culcat cu el în patul nostru. Iată că adevărul a ieşit la suprafaţă. Am crezut în cinstea ta, dar eşti o târfă şi nimic mai mult. Acum mi-i clar de ce nu-mi naşti copii, pentru că plăcerile sexuale sunt mai presus decât îndatoririle de mamă! Pleacă din casa mea şi nici numele să nu-ţi mai vină pe aici!”

Felicia, la mănăstire

Vinovată, Felicia a ieşit din casă numai în capot şi în cipici şi s-a oprit la o mănăstire. A stat de vorbă cu un călugăr bătrân care, după ce a ascultat-o cu mare atenţie, i-a spus aşa: „Ai căzut în mare păcat, soro! Numai smerenia îţi va aduce liniştea sufletească. Roagă-te neîncetat, pentru că rugăciunea sporeşte gradul de smerenie”. Acel călugăr a îndrumat-o să se oprească la cea mai apropiată mănăstire de maici din preajma capitalei Ucrainei. Acolo Felicia a stat o jumătate de an, apoi a revenit în Moldova şi s-a stabilit la una din mănăstirile din centrul republicii. Acum câteva luni, podoaba capului – părul ei lung până la călcâie i-a fost tăiat. A îmbrăcat rasă de călugăriţă şi poartă numele Feofania. Sufleteşte e împăcată.

Dacă o s-o întâlniţi vreodată, veţi vedea cât de simplă şi cât de stăpână pe sine este! La sigur veţi simţi, aşa cum am simţit şi eu, mângâierea dulce şi fluxul plăcut de energie care se degajă din privirile-i blânde. La despărţire, mi-a spus: „Vreau s-o ştie fiecare femeie, care apucă pe căi greşite, că nu haina trupului contează, ci haina sufletului, iar viaţa de mănăstire îţi readuce starea de linişte sufletească. Acum pot mai fără frică să dau socoteală despre păcatele mele înaintea Dreptului Judecător”.

Nina Neculce

The following two tabs change content below.