Ciubuc şi Muravschi, latifundiarii

JURNAL s-a interesat de soarta unor persoane publice despre care nu se aude nimic sau se ştie foarte puţin

Au avut un cuvânt de spus în istoria recentă a Republicii Moldova. În ultima vreme, au cam dispărut din vizorul public şi ne întrebăm ce mai fac. În timp ce primul preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, tocmai a făcut 100 de litri de vin „pe care îl laudă toţi” din strugurii pe care îi creşte la vila sa, foştii premieri Valeriu Muravschi şi Ion Ciubuc au devenit latifundiari. Iar Angela Bucico cântă „de mii de ori” piesa care a consacrat-o, „O, libertate, sfântă libertate!” în restaurantul său din Canada.

 

Raisa LOZINSCHI-HADEI

 

Majoritatea dintre ei se bucură de nepoţi, iar unii chiar regretă că au puţini. „Pensionar din 1998”, ex-spicherul Dumitru Moţpan, de exemplu, nu-şi mai aminteşte de „globul Moldovei”, cuvinte rostite de la tribuna Parlamentului, iar cele „380 de grade” s-au mai micşorat puţin între timp, până la 360 de grade!

 

Mircea Snegur: „Mă bucur de viaţă”

 

Primul preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, a cam terminat lucrările agricole la vila sa de la marginea Chişinăului, unde îl mai ajută şoferul pe care îl plăteşte din pensia sa, „după ce Voronin a anulat toate facilităţile pentru foştii preşedinţi”, şi acum este preocupat de definitivarea a patru volume de memorii, după ce primele două au fost deja publicate. În această toamnă, a făcut 100 de litri de vin din strugurii „de toate soiurile” pe care îi creşte la vila sa. Deşi practică vinificaţia „mai mult din interes sportiv” împărţind vinul cu copiii săi, zice că „toţi îl laudă”. Tot la vilă creşte produsele agricole necesare casei, ceea ce îl face să nu prea aibă treabă pe la piaţă nici el, nici copiii săi, căci „vila îi hrăneşte”. „În rest, mă bucur de viaţă”, zice Mircea Snegur pe care îl macină dorul de singurul nepot, plecat la studii în străinătate.

 

Valeriu Muravschi: „Aştept un an bun”

 

Fostul premier al Republicii Moldova în perioada 27 august 1991 – 1 iulie 1992, Valeriu Muravschi, administrează 50 de hectare de plantaţii, livezi şi vii, în raioanele Orhei şi Şoldăneşti. Fostul prim-ministru, pentru care obţinerea independenţei Republicii Moldova şi demararea reformelor noului stat sunt cele mai importante realizări ale sale în acea funcţie, aşteaptă un an mai bun pentru roada pe care urmează să o culeagă de pe pământurile sale, dar şi pentru guvernare. „Aştept să guvernăm mai bine. Se fac şi lucruri bune, dar bătălia principală se va da pe economie, restul domeniilor sunt derivate”, zice politicianul.

Ion Ciubuc, latifundiarul cu 1300 de ha

Pe fostul premier în perioada ianuarie 1997 – februarie 1999 l-am găsit muncind pe pământurile din satul natal – Hădărăuţi, raionul Ocniţa, unde a dezvoltat un adevărat „imperiu” agroindustrial ce cuprinde 1300 de hectare. „Avem frigider, uscătorie, am creat câteva zeci de locuri de muncă. Iată avem 100 de tone de seminţe de bostan, am trimis deja 20 de TIR-uri în Rusia. Mai creştem fructe, grâu, seminţe de floarea-soarelui, sfeclă de zahăr. Anul trecut, am exportat cinci mii de tone de porumb în UE, seminţe de bostan în Siria şi Bulgaria. Muncim!”, enumeră realizările din ultimul timp Ion Ciubuc. La cei aproape 70 de ani ai săi, fostul prim-ministru se mândreşte cu familia sa. „Fiul este viceministru al Transporturilor, fiica – directoare la un centru de limbi străine. O nepoţică învaţă la Viena, alta la Londra, iar nepotul e în clasa a doua la Chişinău”, zice Ciubuc. Principala realizare a Guvernului Ciubuc este, în opinia fostului prim-ministru, faptul că „am reuşit să asigurăm hotarele între Ucraina şi Republica Moldova care a obţinut ieşire la Marea Neagră prin Dunăre”.

Angela Bucico: „Cânt în Canada”

Interpreta Angela Bucico a plecat la începutul anilor ’90 în Canada şi de atunci rar de tot mai apare „pe-acasă”. „Cânt în Canada. Am un restaurant – „Imperator” şi cânt aici cu orchestra”, ne spune Angela Bucico, mamă a două fete, de 20 şi, respectiv, 12 ani. După ce a organizat la Chişinău un concert în anul 1998, speră că acest lucru îi va reuşi şi la anul. Întrebată dacă mai cântă „O libertate, sfântă libertate!”, piesa care a consacrat-o, interpreta zice că „de mii de ori”, fiindcă aceasta este „o legendă” şi o cântă mai ales la diferite manifestări ale diasporei din Canada.

 

Nicolae Mătcaş: „Continui să combat falsificările pretinşilor moldovenişti”

 

Fost ministru al Educaţiei în anii 1990-1994, Nicolae Mătcaş susţine că a dispărut din vizorul public, fiindcă presa nu se mai interesează de soarta sa. „Dintre număratele pe degete reviste de specialitate, numai revista „Limba Română” mă publică cu regularitate. Continui să combat falsificările pretinşilor „moldovenişti” în domeniul limbii şi istoriei neamului românesc din Basarabia, să promovez cu perseverenţă, aşa cum am început cu regretatul Ion Dumeniuk în 1988, adevărul istoric şi ştiinţific privind identitatea noastră naţională, denumirea corectă a limbii (română) şi a neamului nostru (românesc). A propos, cu concursul revistei şi, în special, al dlui redactor-şef Alexandru Bantoş, în seria „Biblioteca revistei „Limba Română”, la finele anului trecut, mi-a apărut antologia „Calvarul limbii române din Basarabia”, care reflectă, în bună parte, această latură a activităţii mele. Îmi place să mă las furat de poezie. În 2011, mi-a apărut, la editura „Biodova” din Bucureşti a împătimitului de poezie şi de frumos Vasile Căpăţână, cea de-a 11-a plachetă de versuri „101 poeme”. Dacă mă ajută bunul Dumnezeu, sper ca până la finele lui 2012 să editez, pe speze proprii, o nouă plachetă”, a declarat pentru JURNAL Nicolae Mătcaş, stabilit la Bucureşti din 1995. „O predestinare terifiantă” îl face să acorde cât mai mult timp familiei pe cel care a reformat sistemul de învăţământ din Republica Moldova, revenind la învăţământul tradiţional românesc (instituirea de gimnazii, licee, colegii), dispunând folosirea glotonimului corect „limba română”, introducerea predării cursului integral de literatură română (din întreg spaţiul cultural românesc) şi a celui de istorie a românilor.

 

Nina Crulicovschi: „Îmbătrânim frumos”

După ce a stat 12 ani şomeră la Chişinău, Nina Crulicovschi a plecat în 1998 în România unde a devenit solista Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti. Acum zice că se află la un hotar – „să mă întorc la Chişinău sau să rămân în România”. Încă nu a luat o decizie, dar zilele acestea se afla la Chişinău pentru a înregistra nişte piese populare. De altfel, întotdeauna i-a plăcut să înregistreze aici, fiindcă regizorii de sunete de aici o cunosc foarte bine. În rest, „îmbătrânim frumos”, zice Nina Crulicovschi.

Dumitru Moţpan: „Stau acasă”

Fostul spicher al Republicii Moldova zice că este „pensionar din 1998, fiindcă nu am mai putut să mă angajez”. I-a promis preşedintele Petru Lucinschi că o să-i găsească o funcţie, dar zice că acesta nu s-a ţinut de cuvânt. „Stau acasă. Nu m-a dus capul să privatizez măcar un ar de pământ pentru o cuşcă de câine, nu ca alţii… O dată la două săptămâni fac 128 de kilometri spre Făleşti, acolo unde mi-a rămas casa încă dinainte de a deveni politician”, ne-a spus Moţpan. Urmăreşte evenimentele politice şi e de părerea că nu trebuie adoptată o constituţie nouă, fiindcă „cea din 1994 este una europeană şi populaţia nu o să accepte aşa ceva”. Zice că dacă i-ar propune cineva bani să se stabilească în altă ţară, nu ar face-o pentru nimic în lume. Nu-şi mai aduce aminte de „globul Moldovei” şi de cele „380 de grade” ale circumferinţei, dar zice că „important e ca cetăţenii să nu se întoarcă la 180 sau 360 de grade”.

Andrei Sangheli: „Unde sunt solicitat, acolo lucrez”

Fostul premier al Republicii Moldova în perioada 1992-1997, Andrei Sangheli, este implicat în prezent într-un proiect de construcţie a staţiei electrice de la Cahul. „Unde sunt solicitat, acolo lucrez”, ne-a spus Sangheli care s-a ocupat în ultimul timp de mai multe proiecte ale unor firme străine. Acesta are o nepoată care studiază în Anglia şi un nepoţel în clasa întâi. „Toţi ai mei sunt sănătoşi, mulţumesc”, zice fostul premier.

Eugenia Ostapciuc e „ocupată”, iar Leonid Talmaci „nu ne-a dat telefonul”

Preşedintele comunist al Parlamentului în perioada 2001-2005, Eugenia Ostapciuc, a fost văzută recent în preajma Pieţei Centrale interesându-se pe la tarabele improvizate ale băbuţelor ca un „muritor de rând”. Vineri, aceasta şi-a serbat aniversarea a 65-a şi a preferat să nu discute cu noi, fiindcă „întâmpina oaspeţii”. Ulterior, s-a arătat foarte ocupată şi nu a avut când să ne spună cu ce-şi umple timpul după parlament. Şi fostul guvernator al Băncii Naţionale, Leonid Talmaci, nu a mai apărut în public după „trăsnaia” cu candidarea sa la preşedinţie propusă de comunişti. „Nu comunic. Toate interviurile pe care a trebuit să le dau le-am dat. Eu nu v-am dat numărul de telefon!”, ne-a închis telefonul fostul guvernator al BNM.

 

The following two tabs change content below.
Raisa Lozinschi-Hadei

Raisa Lozinschi-Hadei

Raisa Lozinschi-Hadei

Ultimele articole de Raisa Lozinschi-Hadei (vezi toate)