Cititul este apoteoza scrisului

afirmă Alberto Manguel în „Istoria lecturii”, carte tradusă în română de Al. Vlad şi apărută la ed. Nemira în 2011. E foarte greu să scrii o istorie a lecturii, pentru că nu poţi pătrunde în spaţiul ei, care este un spaţiu intim al fiecărui cititor.

 Nina NEGRU

Ce este actul numit „citire”? Pentru mulţi este un proces care începe vizibil cu ochii. Ochii, spun oftalmologii, nu fac mişcări lineare de-a lungul rândurilor, ci sar de 3- 4 ori pe secundă împrejurul paginii. Ochii sunt vârful icebergului: pentru reuşita întregului proces e nevoie de „coordonarea a 100 de abilităţi diferite”. Lectura are „o complexitate la fel de mare ca aceea a gândirii însăşi”, conchide resemnat Al. Manguel, fără a se mai adânci în cercetarea acelor abilităţi. Cartea lui este o poveste frumoasă despre triada text-cod-cititor, condiţia sine qua non, conform teoriei lecturii, şi mai ales despre cititorii-autori, cititorii-traducători, ca Whitman şi Rilke.

Emisfera cerebrală stângă are rolul principal în privinţa codării şi decodării limbajului. Ca să recunoaştem un sistem comun al semnelor vizuale, trebuie să învăţăm a citi. Asta se numeşte la Manguel „Ucenicia lecturii”. Dascălul care iniţia copilul îşi lua drept ajutor nuiaua.

O succesiune de semne urmează un cod stabilit. Dacă nu cunoşti codul, textul devine o aglomerare de „semne care tac”. „Cărturari detectivi” încearcă să găsească chei pentru coduri pierdute: sumerian, akkadian, minoic, aztec, mayaş.

 Lectura cu voce tare

Al. Manguel avea16 ani şi lucra la librăria Pygmalion din Buenos Aires, când a fost solicitat de Borges, care era aproape orb, să-i citească. Şedinţele de lectură cu Borges în anii 1964-1968, numite de autor „o captivitate fericită”, au fost experienţa care l-a făcut să descopere texte. Lecturile sale solitare erau modificate în urma lecturii cu voce tare, datorită comentariilor ascultătorului orb. Descoperea că nu el, care citeşte, ci Borges se arăta a fi stăpânul textului.

Stimulat de experienţa inedită de patru ani, Al. Manguel reconstituie formele timpurii ale cititului, când percepţia auditivă constituia norma. Alexandru Macedon i-a uimit pe ostaşii care l-au surprins că citeşte în gând o scrisoare primită de la mama sa.

Manguel urmăreşte această deprindere de lectură care este acum a elevilor din clasele primare, şi o găseşte atestată în Occident până în sec. X. Un capitol intitulat „Lectura imaginii” adaugă noi motivări ale lecturii în grup cu voce tare, pentru credincioşii analfabeţi din toate timpurile. Imaginile din „Biblia Pauperum”, legată cu lanţuri de un pupitru, erau citite ca şi cum ar fi fost cuvintele unei cărţi.

Bucuria comună a textului este o temă preferată a autorului, care în capitolul „Să ţi se citească” aduce amintiri din copilăria şi tinereţea sa, când îi citea bona sau iubita, dar şi exemple din Cuba, unde lecturile la locul de muncă practicate la mijlocul sec. al XIX-lea au fost interzise prin edict, „pentru a nu distrage atenţia lucrătorilor” (care erau doar în proporţie de 15% alfabetizaţi).

Cititorii tăcuţi

Cartea începe cu evocarea lui Aristotel, care în sec IV Î.Hr. practica lectura silenţioasă a sulurilor într-un jilţ capitonat. Obiectele care stimulează deprinderea lecturii în solitudine: jilţul, patul şi lampa lui Agand. Patul ca spaţiu al lecturii şi element de patrimoniu al familiei; lectica adaptată la necesitatea de a citi; jurnalul, literatura de alcov a dnei Sei Shonagon sunt alte pagini interesante din istoria lecturii ca parte a istoriei vieţii private.„Combinaţia dintre pat şi carte îmi asigura un fel de casă”, scrie A. Manguel despre perioada când călătorea mult din cauza că tatăl său era în serviciul diplomatic.

Cineva afirmă în această carte că nu poate citi la lumina zilei şi la lumina cărţii totodată: trebuie să fie noapte şi lampa să lumineze doar pagina citită. Este o altă temă preferată a lui Manguel, care trimite spre o altă carte a sa, „Bibliotecile nopţii”. Cum o mare parte a cititorilor din RM afirmă că citesc noaptea, poate titlul acestei cărţi i-ar intriga.

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)