Cine se teme de Val Butnaru?

Că Ministerul Culturii nu doreşte ca Val Butnaru să ocupe funcţia de director al Teatrului „Eugen Ionesco” am aflat mai demult, la 18 octombrie, de la un important regizor, după o premieră a Teatrului „A. Mateevici”. „E cineva la minister categoric împotriva lui Val”, mi-a spus Domnia sa după spectacol, venind vorba despre soarta TEI.

O figură vizibilă

Părea incredibil, imposibil, ca un funcţionar de la Ministerul Culturii să se pronunţe împotriva candidaturii lui Val Butnaru. În lumea teatrului, el este o figură nu mai puţin vizibilă, nu mai puţin importantă decât în mass-media. Din punctul meu de vedere, ministerul trebuia să profite de faptul că un dramaturg, un jurnalist, un manager de talia sa a fost convins să intre a doua oară „în apa aceluiaşi râu”. Eram la curent cu frământările lui Val Butnaru, nu i-a fost uşor să accepte invitaţia lui Petru Vutcărău, a colectivului TEI.

Ştiu că Petru Vutcărău a mai făcut încercări să-l „readucă” pe Val Butnaru în teatru. Teatrofilii mai cu stagiu îşi mai amintesc cu siguranţă de perioada când la cârma TEI se afla tandemul Butnaru-Vutcărău. A fost etapa de glorie, din cele mai productive, dar şi mai cutezătoare, mai împlinite din punct de vedere artistic. Talentul regizoral, şcoala şi imaginaţia scenică debordantă a lui Vutcărău se aflau în armonie cu viziunea teatrală şi managerială modernă, cu simţul practic al lui Val Butnaru. TEI devenea atunci mai mult decât un fenomen teatral, se afirma ca un adevărat centru de cultură al Chişinăului. Renumitele „cafele de vineri” de la Teatrul „Eugene Ionesco” ofereau o platformă de comunicare cu publicul pentru actori regizori, dramaturgi, scenografi, pictori, dar şi poeţi, artişti din alte domenii…

Istoria se repetă

Deşi istoria se repetă rareori, în cele trei luni de când Val Butnaru a revenit la TEI viaţa teatrului s-a schimbat radical. Nu mi-ar ajunge degetele de la mână ca să enumăr evenimentele culturale, în afară de cele pur teatrale, care au fost organizate în această scurtă perioadă (întâlnirea cu Eugen Doga şi tinerele talente ale muzicii şi operei moldoveneşti a fost probabil unul din cele mai memorabile; dar şi seara de pomenire a lui Aureliu Busuiuoc…). Cei care îl cunosc pe Val Butnaru ştiu că este un om cu idei, cu iniţiative surprinzătoare, cu o rară calitate de a descoperi şi a pune la treabă talentul colegilor săi. El nu dictează, ci, dimpotrivă, este sensibil la opiniile şi reacţiile altora, le încurajează şi ţine cont de ele. Butnaru ştie a suscita entuziasmul, a consolida şi a pune în mişcare un colectiv. Iar fără entuziasm, se spune, nimic măreţ nu poate fi înfăptuit.

Ministerul se teme de concurenţă?

Am putea presupune că Ministerul Culturii se teme de concurenţă, de aceea vrea să-l îndepărteze, să-l ţină pe Butnaru la distanţă de TEI. De la comparaţia cu el, imaginea ministrului şi a altor funcţionari ai culturii noastre, a directorilor altor teatre, selectaţi de minister, ar apărea într-o lumină nouă. Goliciunea intelectuală şi artistică a unora dintre ei ar sări în ochi. Totuşi, e greu de crezut că dl Focşa şi-ar permite un gest atât de ticălos, sfidător, anticultural, antiintelectual, fără niciun sprijin din afară. Mai plauzibilă pare ipoteza că Val Butnaru nu este dorit de mentorii ideologici ai ministrului Culturii, de liderii PD. Şi astfel, ajungem din nou la Vlad Plahotniuc, care are motive personale ca să nu-i placă noul director al TEI. Dar ce treabă are Plahotniuc cu teatrul?

Un concurs simulat

De dragul adevărului trebuie să spunem că regizorul cu care discutam despre TEI nu a pomenit numele lui Plahotniuc, ci al D.G. soţia unui lider de partid important, funcţionară la Ministerul Culturii. Nu este exclus că cineva din umbră manipulează, profită de numele ei. Oricum şi oricât ar părea de incredibil, faptul este fapt: peste două luni după ce s-a răspândit zvonul că D.G. nu-l agreează pe Val Butnaru, Ministerul Culturii a imitat organizarea unui concurs, pe care l-a anulat imediat din motivul că dosarele altor doi concurenţi nu erau complete. Păi, dacă nu erau complete, de ce nu au fost anunţate persoanele respective, de ce nu s-a amânat desfăşurarea concursului, dacă nu corespundea rigorilor stabilite de minister? De ce s-a făcut lucrul acesta numai după ce a ieşit câştigător Val Butnaru ?

Focşa apucă prăjina

Acum Focşa apucă iute, cu neruşinare, prăjina concursului, de a cărui organizare a fost responsabil şi pe care l-a sabotat şi l-a torpilat! El încearcă să se dea spiritual, ironic, spunând, cu aluzie la Vutcărău şi Butnaru, care se revoltă în mod îndreptăţit, că „cei implicaţi pare să fi încurcat procedurile administrative cu montarea unui spectacol”. Însă cel cu „încurcătura” este chiar ministrul însuşi, „spectacolul” concursului îi aparţine, este „semnat” de el. Ironia sa este de fapt cinism, bătaie de joc, lipsă de demnitate, ticăloşie măruntă.

Un test simbolic

Cazul Val Butnaru devine un test simbolic pentru guvernarea AIE. Ca o foaie de turnesol, acceptarea sau respingerea lui Val Butnaru va demonstra dacă Alianţa şi-a venit în fire, dacă este una sănătoasă, dacă pune mai presus interesul public, se conduce de „valori şi principii”, nu de resentimente, de ranchiună, de interese meschine sau mafiote.

Nicolae Negru

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)