Cine se teme de sfârșitul lumii?

Vladimir Beșleagă, scriitor:

„Sfârşitul lumii? Nu, nu mă tem. Dar care… lume? Cea mare? Cea medie? Sau cea… mică? Despre Lumea Mare au zis-o încă vechii înţelepţi: se va sfârşi în FOCUL FINAL. Iar până atunci mai sunt nişte miliarde de ani. Lumea Medie poate să se sfârşească doar printr-o catastrofă geologică sau printr-un impact cu un asteroid gigantic. Cât priveşte Lumea Mică, adică lumea interioară a fiecăruia dintre noi, aceasta se sfârşeşte în fiecare clipă trăită, dar şi renaşte la fel, în fiece moment.

Ce voi face pe 21 decembrie 2012? Ca de fiecare dată într-o zi de vineri: voi merge la chioşc să procur “Timpul”,”Ziarul de gardă”,”Adevărul” şi, desigur, “Jurnal de Chişinău”, în care o să citesc răspunsul meu”.

 

Arhimandritul Andrei Caramalău, Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei, Durlești:

 

„Nimeni nu știe când va fi sfârșitul lumii! De ce vorbim atâta despre sfârșitul lumii? Ar trebui să ne preocupe mai mult sfârșitul personal”.

 

Arcadie Suceveanu, președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova:

 

Deși în poezia mea din ultima perioadă persistă frisoanele preapocaliptice și previziunile escatologice, nu cred în povestea sfârșitului lumii. Convingerea mea este că da, ne aflăm în punctul revolut al unui ciclu cosmic, că trebuie să se întâmple ceva, și chiar se va întâmpla ceva cu această lume care a luat-o razna, că ne aflăm în preajma unui nou început. Odată și odată, omenirea va trebui să pună punct și s-o ia de la capăt. Cum și când? Păi, asta e, că nu se știe cum. Și când.

Pe 21 decembrie mă voi comporta în mod obișnuit și sunt convins că îmi voi bea ceaiul sau cafeaua tot în banala mea bucătărie, și nu undeva pe steaua Epsilon sau pe Calea Lactee…”.

 

Simona Popescu, scriitoare, București:

 

„Vineri seară mă întâlnesc cu prietenii mei cu care am scris romanul ‘Rubik’. Legat de cuvântul sfârșit, aș zice: Orice sfârșit înseamnă un nou început. Am terminat un roman colectiv, fiecare a început să-și scrie propria carte. Cât despre sfârșitul lumii… Pentru noi, cei din România, s-a sfârșit – sper – o lume tulbure. Ne punem mari speranțe într-un nou început. Să aveți un An Nou frumos!”.

 

Leo Butnaru, scriitor:

 

„În Lituania, la Vilnus, în luna mai a anului curent, am participat la un simpozion ce avea ca temă: ‘Sfârşitul lumii. E timpul să scriem poezie’. Comunicarea mea s-a intitulat ‘Poetul – cel mai bun «specialist» în sfârşitul lumii’, care a şi fost deja publicată în limbile lituaniană şi rusă. O voi publica şi în româneşte.

Pentru vineri aveam programată o plecare la Văleni, Cahul, unde să ne amintim de poetul Gheorghe Vodă. Acum când răspund, prognoza meteo e destul de nefavorabilă, drumurile din sud ar putea fi blocate. Prin urmare, aş putea rămâne la Chişinău, la masa mea de scris”.

 

Dan C. Mihăilescu, scriitor, București:

 

„Nu am de gând să șoptesc nicio vocală despre subiectul cu pricina”.

 

Alex. Ştefănescu, scriitor, București:

 

„Nu mi-e teamă de sfârşitul lumii, mi-e teamă de prostia celor care cred în sfârşitul lumii. Mă întreb ce explicaţii vor da pe 22 decembrie. Când eram adolescent, visam să înceapă un război, pentru ca bărbaţii să plece pe front, iar mie să-mi rămână femeile. Nu mi s-a împlinit visul, au trecut anii, şi, îmbătrânind, am devenit pacifist. Nu mai vreau niciun război. Mi-ar fi teamă să rămân singur cu atâtea femei.

În schimb, mi-ar plăcea să vină sfârşitul lumii, ca să trăiesc, în sfârşit, ceva grandios, după ce o viaţă întreagă am avut în faţă doar imaginea cozilor la carne şi a rufelor puse la uscat în balcoanele blocurilor.

Vineri am să particip (şi am să vorbesc) la lansarea unei cărţi publicate de Robert Turcescu (cel mai inteligent, talentat şi curajos realizator emisiuni TV din România) la Editura Maşina de scris, condusă de soţia mea, Domniţa Ştefănescu (care şi ea este cea mai)”.

 

Alina Nelega, dramaturg, Târgu-Mureș:

 

„Habar n-am avut că vineri e sfârşitul lumii. Dar asta sună bine. Măcar se termină odată toată porcăria asta. În rest, vax. Vă pup și ne pregătim de tăieri de buget în cultură. Sărbători fericite!”.

 

Emilian Galaicu-Păun:

 

„Nu cred că m-aş ruga pentru o ‘amânare’ în caz de ‘Sfârşitul lumii’ (nu bătrânul Noe e personajul meu favorit din Vechiul Testament, ci Iov!); dar aş fi în stare să muşc ţărâna, târându-mă pe brânci, doar să nu mi se ia poezia!”.

 

Gheorghe Erizanu, scriitor:

 

„Nu e domeniul meu sfârșitul lumii. Fac lucrurile care depind de mine. Nu sunt un șmecher care să bea vin și să pună lumea la cale cu Dumnezeu”.

 

Larisa Turea, critic de teatru și film, Lisabona, Portugalia:

 

„Cred în lumea nesfârşită, salvată de Frumuseţea transcedentală. Din 21 decembrie aştept să se lungească zilele şi să sosească primăvara”. Vineri e o zi specială, plină de griji plăcute. Voi cumpăra fructe, legume şi, neapărat, o crenguţă de brad ce va închipui Pomul de Crăciun. Voi mai căuta fleacuri dulci de pus sub brad şi voi expedia felicitări cu urări de noroc prietenilor mei de pe toate meridianele”.

Călina Trifan, scriitoare:

 

„Viaţa şi moartea sunt lucrări ale destinului. De aceea sunt indiferentă, dar nu neutră…, nimic nu e ferm pe lume. Sentimentul de frică bineînţeles îmi macină şi mie convingerile până la confuzie, însă vizavi de moartea mea ca individ, nu şi de sfârşitul lumii, care, cel puţin acum, nu e decât o strategie de marketing”.

 

Maria Şleahtiţchi, scriitoare:

 

„Nu, nu mi-este frică. Nici de sfârşitul lumii, nici de uneltirile ‘prietenilor’, nici de ‘dragostea’ duşmanilor. Prin urmare, despre care sfârşit al lumii mai putem vorbi? Etapa filozofică din viaţa mea este încă înainte. Apoi, lumile, universurile sunt fără sfârşit. Vineri sper să ajung cu bine la serviciu, avem o şedinţă importantă a Senatului USM”.

 

Ecaterina Bargan, poetă:

 

„Nu, nu mi-e frică. Mi se pare chiar amuzant faptul că unii iau în serios acest lucru. Eu o să urc vineri în autobuzul Constanţa-Chişinău să ajung acasă de Crăciun”.

 

Ion Buzu, poet:

 

„Nu mă tem de sfârşitul lumii, îl aştept. E ok, e lucrul care trebuie să se întâmple, umanitatea s-a distrat destul, sezonul sportiv a luat sfârşit, a început să pută. Oribil. Doar că nu va veni vinerea asta, o altă cacealma. Cumva, îmi imaginez apocalipsa ca pe un fenomen egalizator, fără să sară peste cineva, dar care vine cu semnale credibile ce vor da de înţeles omenirii că a mierlit-o. Ce va fi pe 21 și după? Va trebui să continui naveta Ratuş-Chişinău, oficiu, cantină, oficiu, veceu, navetă, acelaşi set de acţiuni bine tencuite”.

 

Diana Frumosu, poetă, Verona, Italia:

 

„Nu am luat niciodată în serios această previziune. Ieri însă am avut o discuție cam tristă cu mama. La urmă, probabil încercând să mă facă să râd m-a întrebat preocupată ce voi face pe 21. Vineri voi dormi mai mult ca de obicei și mă voi întâlni cu Romeo. Voi citi istorie, iar seara – teatru”.

 

Dan Melnic, student la actorie, AMTAP:

 

„Mai tare mi-e frică de examenul la dans pe care îl am pe 22 decembrie, sâmbătă, o zi mai târziu… Vineri, o să fiu în proces de muncă, o să mă pregătesc, pentru orice eventualitate, de examen”.

 

Hose Pablo, poet:

 

„Nu mă tem de ziua de vineri, 21 decembrie 12. Însă, citind diferite porcării pe net sau văzând câtă importanţă acordă bunăoară presa acestui subiect, mă cam trec fiori. Omul se teme de moarte, fireşte. Dar o conştiinţă sănătoasă, spun eu, educată în cel mai bun spirit creştinesc, nu ar trebui să se teamă de nuştiu ce sfârşit al lumii anunţat de nu ştiu care. Vineri o să mă trezesc ca de obicei după ora 14 şi o să mă gândesc cum să-mi planific după-amiaza. Eventual o plimbare, o bere etc. Crăciun Fericit!”.

 

Grupaj de Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)