Cine nu-l iubeşte pe Mark Tkaciuk? // NEGRU

Un şir de scurgeri de informaţie din ultima vreme, în legătură cu evenimentele din 7 aprilie 2009, publicate de union.md, JURNAL de Chişinău, difuzate prin internet, reaprind spiritele şi stârnesc dispute care, de cele mai multe ori, se împotmolesc în detalii, în încercarea de a stabili dacă acestea sunt veridice sau nu.

Din punctul nostru de vedere, sunt. Este discutabil modul în care le interpretăm. După cum a scris Petru Bogatu în numărul trecut al JURNALULUI, aceste scurgeri confirmă, în fond, ideile mai vechi lansate în primii doi ani de după eveniment. Cu o singură excepţie. Este vorba despre implicarea lui Mark Tkaciuk şi rolul hotărâtor care i se atribuie, când direct, când indirect, în filmul sus-menţionat, „Operaţiunea 7 aprilie”.

Un comunist anticomunist?

Logica informaţiilor care ni se prezintă sugerează că scenariul acelei zile a fost scris de consilierul lui Voronin şi realizat de Baghirov, că implicarea ruşilor a fost de ordin strict personal. Dacă e să-l credem pe Baghirov, fiind anticomunist, el nu a ezitat să le facă ceva rău comuniştilor moldoveni, de aceea a răspuns unei solicitări venite… din partea unui comunist moldovean. Pentru care i s-a promis o sumă frumoasă.

Dar, în afară de declaraţiile unui provocator de meserie, pe care îl putem suspecta de relaţii cu serviciile secrete ruseşti, ideea respectivă nu prea are puncte de sprijin. Legăturile lui Tkaciuk cu liderul „Noii Drepte” şi cu alţi indivizi suspecţi nu sunt dovedite, iar relaţia cu Natalia Morari (care lipseşte în film) pare mai mult de natură sentimentală.

Motivele pentru care Baghirov l-a „murdărit” pe Tkaciuk mai urmează a fi stabilite, dar nu este exclusă elementara răzbunare. Întrebarea e dacă autorii filmului au crezut sau doar au mimat că au crezut ceea ce spune Baghirov. În primul caz ar fi vorba de naivitate şi lipsă de profesionism, în cel de-al doilea, de o acţiune premeditată, conjugată, îndreptată împotriva lui Tkaciuk personal. El le stă multora în cale, la Chişinău şi la Moscova.

Ideea implicării ruseşti

Personal nu cred că a scris scenariul provocărilor din 7 aprilie 2009. Faptul că se cunoaşte cu Baghirov nu înseamnă că este şi el aventurier sau sinucigaş politic. Pentru prima dată s-a văzut că admiratorul lui Che Guevara s-a speriat, i-a tremurat vocea, a sărit imediat să dezmintă declaraţiile „omului de încredere” al lui Putin.

În conversaţiile sale cu europenii pe marginea evenimentelor din aprilie 2009, Tkaciuk însuşi şi-a permis să avanseze ideea implicării ruse. Jurnalista franceză Natalie Nougayrede, care a discutat cu el la Chişinău în aprilie 2009, a scris, într-un articol publicat la întoarcerea sa la Paris, în „Le Monde”, că „eminenţa cenuşie” a lui Voronin consideră că „serviciile secrete ruseşti nu l-au iertat pe preşedintele Voronin” pentru faptul că s-a legat cu americanii şi pentru că a refuzat, în 2003, să accepte un plan rusesc de reglementare transnistreană. Şi pentru că a început un proces de apropiere de Uniunea Europeană.

De-a pisica şi şoarecele

A plătit Tkaciuk pentru aceste „sincerităţi”? Se joacă Moscova cu el de-a mâţa şi şoarecele, pentru a-l compromite şi a-l elimina din politica moldovenească? Chiar dacă azi şi-a retras declaraţiile, spunând că a „glumit”, că nu îl cunoaşte pe Tkaciuk, mâine Baghirov poate să se răzgândească. Dacă a minţit o dată, poate minţi şi a doua, şi a treia oară. După cum demonstrează documentele publicate de union.md, cei doi se cunosc din 2008. Într-un schimb de SMS pe care Baghirov l-a avut cu Natalia Morari după alegerile din 5 aprilie 2009 se vorbeşte despre un contract existent între Baghirov şi Tkaciuk. În general, de ce s-a băgat Baghirov „în gura lupului”, de ce s-a lăsat prins, şi de ce l-au lăsat şefii săi atâta timp pe mâna procuraturii moldoveneşti?

Natalia, spre „sfâşiere”

Ajungând la Natalia Morari, semnele de întrebare nu sunt mai puţine. Fiindcă apariţia şi implicarea ei pare să ne trimită direct la Moscova, tocmai de aceea ar trebui să fim mai prudenţi în aprecieri. Cineva oferă opiniei publice „spre sfâşiere” imaginea ei de luptătoare pentru drepturile omului. Dar cu ce scop? După ce i s-a permis zilele trecute să intre în Rusia, interdicţia de acum patru ani şi ceva pare un spectacol bine regizat, pentru moldoveni şi nu mai puţin credulii occidentali. De altfel, şi faimosul articol din ziarul moscovit „The New Times” despre spălarea de bani de către înalţi funcţionari din administraţia lui Putin nu avea cum să fie scris fără ajutorul FSB. Autoarea însăşi face trimitere într-un loc la „surse apropiate de FSB”. Cam ce ar însemna asta? Că sursa respectivă era vecină cu vreun agent secret?

Oricât ar apăra-o şi s-ar autovictimiza Publika, la nişte întrebări privind rolul Nataliei Morari va trebui să răspundă odată şi odată. Altfel îi va atârna mereu deasupra capului sabia suspiciunii. Indiferent cum au nimerit în presă schimburile de SMS între ea şi Mark Tkaciuk, între ea şi Baghirov, opinia publică este în drept să cunoască ce o lega pe apriga luptătoare anticomunistă şi membră a grupului de organizare a protestului de influentul deputat comunist şi consilier al lui Voronin. Despre ce contract între Baghirov şi Tkaciuk era vorba?

Imixtiunea Rusiei

Natalie Nougayrede mai scrie că opoziţia de atunci nu credea în explicaţiile lui Tkaciuk privind implicarea serviciilor secrete ruseşti, acestea având avantajul de a-l proteja pe Voronin de orice suspiciuni, de a-i permite să continue să ceară asistenţă financiară europeană pentru a „rezista” mai bine presiunilor ruseşti.

Totuşi ei greşeau. Implicarea Rusiei putea fi ghicită după comportamentul ei, aşa cum astronomii descoperă unele corpuri cereşti urmărind devierile de comportament ale corpurilor vecine. Mult înainte ca s-o spună autorităţile comuniste, despre „tentativa de lovitură de stat” şi „implicarea României” a vorbit ambasadorul Rusiei la UE. Pe la ora 15, el i-a telefonat unui înalt responsabil european, transmiţând acest mesaj. „Trebuie să înţelegeţi că vă telefonez sub instrucţiunile stricte ale Moscovei, pentru a vă spune că e vorba despre o lovitură de stat instigată de România”, a insistat el, când i s-au cerut dovezi. „Frapantă rapiditate a reacţiei ruseşti”, scria „Le Monde”.

În aceeaşi zi, MID-ul Rusiei îşi exprima „profunda îngrijorare faţă de evenimentele de la Chişinău”, referindu-se iarăşi la „pericolul pentru statalitatea şi procesele democratice din R. Moldova”, care pericol, din punctul de vedere al Moscovei, putea fi dedus „judecând după lozincile scandate în piaţă, mulţimea de drapele româneşti în mâinile celor care au făcut dezordinile”. Moscova ştia ce spune, căci cine să-i fi „convertit” pe naţional-bolşevici la „unionism”, plasându-i în fruntea „Noii Drepte”?

Un alt indiciu al implicării ruseşti este nimicirea, în condiţii misterioase, a Declaraţiei de Independenţă a RM, care „le sta în gât” comuniştilor, forţelor proimperiale. Nu Bucureştiul era interesat de distrugerea unui document care se referea la „ocuparea prin forţă” a Basarabiei, care deschidea calea pentru reunificarea RM cu România.

Cui prodest

Orice ar spune azi Voronin, un şir de întrebări apar şi în legătură cu comportamentul său, cu modul în care au fost distruse preşedinţia şi parlamentul. Numai opoziţia nu avea cum câştiga în urma acestor distrugeri, care au continuat şi pe timp de noapte, când parlamentul se afla sub stăpânirea poliţiei. Cei care spun că filmul este o făcătură „uită” de o declaraţie a liderului PCRM din 8 aprilie, făcută pentru Agenţia RIA-Novosti. „Autorităţile au avut toate motivele să aplice toate mijloacele disponibile pentru apărarea clădirilor administrative, însă a fost luată decizia să le cedăm pentru o zi tot ce jinduiesc: cabinetul preşedintelui (care, totuşi, nu a fost cedat – N.N.) şi al spicherului, sala de şedinţe a parlamentului, telefoane şi calculatoare… Am decis să le cedăm totul la ce se rezumă în imaginaţie puterea de stat.”

Îşi masca astfel Voronin surprinderea, neputinţa sau interesul? Până la urmă, nu contează. El trebuie să apară în faţa justiţiei şi să răspundă pentru aceasta. Până atunci vom urmări cu sufletul la gură tot felul de filmuleţe montate de securişti şi vom citi cu dezgust SMS-uri…

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)