„Cine nu-i cu puterea nu poate să se țină locului”

Foto: Carolina Chirilescu

Redacţia ziarului JURNAL de Chișinău îşi continuă campania de promovare în localităţile republicii. Duminica trecută am vizitat piețele din Sărătenii Vechi și oraşul Telenești. În cele două târguri am întâlnit mai mult pensionari care îşi vând ce mai au ca să supravieţuiască. Cu toate astea, ei nu se plâng, cel mai elocvent caz e cel al lui nea Ion Cucoș, 67 de ani, din Ciulucani, care crede cei mai amărâţi ar fi cei tineri, care „nu au niciun interes, pentru că nu sunt informați, nu pot să se unească pentru o cauză. Ei nu au nici cât am eu, dar ce vor avea copiii lor?”, crede bătrânul.

Pe la 10.00 dimineaţa suntem în piața din Sărătenii Vechi, Telenești, unde vinde lumea de prin împrejurimi tot ce mai are, pentru a putea să supravieţuiască. Primul negustor pe care îl întâlnim, Vitalie din Dobrogea Veche, Sângerei, vinde trandafiri și plante decorative în afara pieței, la intrare. Încerc să discut cu el, dar se eschivează, sortează şi leagă în continuare trandafiri, răspunzând în acelaşi timp la întrebările cumpărătorilor. La insistenţa mea de a scoate o vorbă din el, mă invită la Dobrogea Veche ca să văd cât este de frumoasă localitatea. „Toate pământurile, circa 70–80%, sunt acoperite de trandafiri. Lumea din sat cultivă doar aceste flori din 1980”, îmi spune bărbatul.

În piață văd mobilă veche – scaune, mese, dulapuri – produsă acum vreo trei decenii şi ţesături de asemenea ponosite. Un bărbat de vreo 50 de ani îşi strânge deja lucrurile înșirate pentru că piața se încheie pe la ora asta. Este din Câșla şi vinde mobila din casă. „Nu ne mai trebuie atâta mobilă”, îmi spune el. Îl întreb dacă o vinde pentru a pleca în afară, la care el îmi răspunde: „Nu, o vând ca să ne întoarcem”, îmi schițează un zâmbet trist.

Casnică cu şapte copii și patru vaci

Valentina Său din Zaharovca ne citește de un deceniu și se abonează în fiecare an la JURNAL de Chişinău. „Îl citesc pentru că îmi place, mă informez, căci televizorul trunchiază uneori informația”, opinează femeia. Familia sa are o stână cu peste 260 de oi.

Şi Valentina Uncu din Chițcanii Noi vinde lactate: brânză de vaci, smântână și unt de casă. Are o pereche de tineri alături și un nepot. „Pentru patru vaci trebuie să lucrez cu patru mâini, dar nu cu două”, îmi spune femeia. Plăteşte zece lei pentru acest loc la piaţă, vine aici în fiecare duminică, mai merge și la alte târguri ca să-și desfacă toată produsele. „Sunt invalidă de gradul doi, nu pot trăi din pensia de invaliditate”, ne explică ea. Are şapte copii, cinci sunt aici, iar doi peste hotare. „Toți lucrăm, pentru că vrem să trăim”, afirmă ea.

Alături de Valentina Uncu, o pensionară vinde ouă de casă, borcănașe cu sos de roşii şi ardei iuţi, miere şi legume. „Nu mă duc cu banii acasă. Îi cheltuiesc aici, cumpăr din piață ce îmi trebuie. Mi-am luat lactate”, îmi arată Raisa B. din Sărătenii Vechi. Trăiește singură, soțul ei nu mai este, iar copiii sunt mari și locuiesc la Chișinău. Deși are şase hectare de pământ pe care le dă în arendă, pensionara spune că este ajutată de copiii săi să trăiască decent.

De la Sărătenii Vechi mergem la piața din oraşul Telenești. Ajungem în centrul urbei și, imediat ce ne văd cu ziare, oamenii întind mâinile să-şi ia câte un exemplar. Prima femeie care s-a apropiat de noi este Tatiana Macari, trecută de vârsta a doua, zâmbind, aceasta ne spune că citeşte ziarul la bibliotecă, unde merge frecvent.

Peste vreo câteva minute îl întâlnesc pe Nicolae Andronic, medic ginecolog. Ia un ziar de la noi și ne spune că ne citește în fiecare săptămână. „Asta fac de când sunteți”, ne asigură el.

„Acasă am pianul, unica amintire de la soț”

La poarta pieței, o vânzătoare la o tarabă de mărunțișuri, Tamara Ungureanu, ne spune că ne citește de multă vreme, fie se abonează, fie îl cumpără de la poștă. Aproape toată lumea reușeşte să-şi ia câte un ziar fiind mirată că este gratuit, unii ne întreabă de la ce partid suntem.

Maria Ioniță, 70 de ani, îmi cere un ziar şi îmi spune că îi place mult să îl citească. Vinde la piață pentru că are o pensie de 900 de lei, după 35 de ani de lucru în calitate de asistentă medicală. Are doi copii care, după ce au absolvit Colegiul de muzică „Ștefan Neaga” și Academia de Muzică, Teatru, Arte Plastice, fiind pianiști buni, au plecat la muncă în Germania. Iar nora sa, care are studii juridice, nu s-a putut realiza aici, nu avea din ce trăi. „Sunt singură, fără nepoți. Soțul a decedat. El a fost fondatorul Şcolii de muzică din Telenești. Acasă am pianul, unica amintire de la el”, ne relatează ea.

„Cine nu e cu puterea nu prea se ține locului”

Pe la mijlocul pieței îl întâlnesc pe Ion Cucoș, 67 de ani, din Ciulucani. Cu doi puieți de copaci în mână, acesta ia un ziar de la noi. Nu îi place să se plângă, îmi spune că are din ce să trăiască la bătrânețe. „Mai rău de cei tineri. Am o pensie de 1.000 de lei, dar ca să trăiesc mai bine lucrez pentru Concordia. Transport zilnic prânzul la zece bătrâni, cu bicicleta, în Mândrești și Ciulucani. Am două fete peste hotare și una la Telenești. Nu știu cât va mai sta și ea pe aici, căci cine nu e cu puterea nu se poate ține locului”, îmi mărturisește bărbatul.

Şi soția sa e pensionară, a lucrat învățătoare. „Se întâmplă să stau de vorbă cu bărbați mai tineri ca mine. Și îmi dau seama că nu au niciun interes, pentru că nu sunt informați, nu pot să se unească pentru o cauză. Ei nu au nici cât am eu, dar ce vor avea copiii lor?”, întreabă trist bătrânul.

„Aceștia nu sunt moldoveni, dar moldovaci, dar vor fi degrabă moldoboi”, zice bătrânul cu tristețe, accentuând că pleacă lumea pe un capăt din sate şi orașe. „Nu văd viitor cu bandiții ăștia de la putere”, îmi zice moșul și își duce mâna la cap, îşi aranjează pălăria, urându-ne sănătate.

The following two tabs change content below.