Cine l-a ucis de fapt pe Motorola?

motorola1

La Doneţk a fost omorât unul dintre cei mai cunoscuţi „eroi ai miliţiei populare” a republicii populare Doneţk, Arsen Pavlov, 33 de ani, alias „Моtorola”. Şi chiar dacă liderul republicii Doneţk, Aleksandr Zaharcenko, a calificat moartea acestuia drept „declaraţie de război” adresată autoproclamatei republici Doneţk, analizând reacţiile oficiale, nici Kievului şi nici Moscovei nu îi convine o nouă tensionare a situaţiei din estul Ucrainei, scrie gazeta.ru.

„Asasinarea lui Motorola este al cincilea omor, în decurs de doi ani, al bine-cunoscuţilor în cercurile simpatizanţilor „republicilor populare” comandanţi de campanie din Donbass. În urma unor atentate au fost eliminaţi Aleksandr Bednov (Batman), Aleksei Mozgovoi (Prizrak), Pavel Dremov (Batea) şi Evgheni Işcenko (Мalîş).

Toate aceste omoruri, potrivit versiunilor oficiale ale autorităţilor „republicilor populare”, au fost comise de către „grupuri diversioniste ucrainene neidentificate”. Niciunul dintre aceste cazuri nu a fost investigat. Niciunul nu a fost asumat de autorităţile ucrainene, care, probabil, le-ar fi adus un anumit rating”, consideră autorul.

„Motorola a fost omorât cu mult profesionalism. Instalarea pe cablul liftului unui bloc cu mai multe etaje şi omorârea a doi oameni, cu ajutorul unei bombe plastice, pentru ca nimeni să nu sufere, ar putea fi făcută doar de oameni foarte bine instruiţi. Este o misiune prea complicată pentru nişte „răzbunători populari”, chiar şi pentru nişte „neonazişti ucraineni””, susţin cei de la gazeta.ru.

„Oficialii ucraineni nu jubilează, poate doar unii adjuncţi ai ministrului Afacerilor Interne postând pe Facebook. Deşi însuşi preşedintele Poroşenko a promis că îl va pedepsi pe Motorola pentru omorârea unui soldat ucrainean, la 5 septembrie 2016. Chintesenţa reacţiei publice ucrainene a fost comentariul unui jurnalist local, Iuri Butusov, care a scris că Motorola a fost întruchiparea „lumii ruse” ca lift social – un spălător de maşini a devenit un mare „comandant”, şi-a procurat un apartament într-un bloc de elită şi o nevastă tânără. Însă în Rusia „un spălător de maşini” trăieşte mai mult decât un erou al republicii Doneţk”, a conchis Butusov.

Rusia nu îşi plânge oficial cetăţeanul şi nu acuză „diversioniştii ucraineni”. Doar Vladimir Soloviov, în cadrul emisiunii sale, a declarat despre Motorola ceva de genul: „Veşnică pomenire eroului”. Un lucru surprinzător este faptul că echipa de filmare a postului TV „Life” s-a pomenit la locul crimei imediat după omor şi a difuzat un reportaj.”

„Apologeţii „primăverii ruseşti” şi clovnii politici au decis totuşi să facă puţin PR pe acest subiect. De exemplu, deputatul Dumei de Stat, Milonov, a propus ca o şcoală din Sankt Petersburg să poarte numele „Motorola”, ce s-ar potrivi ideologic cu podul „Ahmat Kadîrov”, de asemenea, în Sankt Petersburg, precum şi cu dezvelirea monumentului „Ivan cel Groaznic” în Oriol. Scriitorul Aleksandr Prohanov, în cadrul unui interviu acordat pentru postul TV NSN, a declarat că Motorola „trebuie să devină un erou naţional, în jurul căruia să fie construită mitologia rezistenţei”. „Ar fi un răspuns celor care l-au omorât”, a subliniat el.”

„Până atunci însă, conform articolului 359, „Despre mercenari”, din Codul Penal al Rusiei, Motorola nu este erou, ci mai curând un „soldat norocos”. Potrivit versiunii oficiale, Rusia nu este angajată în război cu Ucraina şi autorităţile ruse nu au mobilizat pe nimeni pentru a merge să lupte în Donbass.

Însăşi poziţia de nerecunoaştere a participării în conflictul din Donbass nu permite deplângerea acestui om care s-a făcut cunoscut după ce a împuşcat soldaţi şi ofiţeri ucraineni. Pesemne că în Rusia începe să se înţeleagă vulnerabilitatea „războaielor hibride”, inclusiv pentru animarea mişcării patriotice. Nu întâmplător e faptul că în Duma de Stat a fost propus proiectul de lege privind contractele pe termen scurt pentru militari, care va permite legalizarea voluntarilor în Siria.

Reacţia la omorul lui Motorola arată meteahna morală a întregii „primăveri ruseşti”. Astfel, gazeta.ru comentează: „De obicei, războiul este considerat în popor unul drept, dacă împărtăşim convingerea statului că dreptatea este de partea noastră. Iar aici suntem obligaţi să negăm apartenenţa directă la Rusia a comandanţilor republicilor Lugansk şi Doneţk, care sunt cetăţeni ruşi, născuţi în Rusia”.”

„În asemenea situaţie, glorificarea oficială a eroilor republicilor Lugansk şi Doneţk şi păstrarea memoriei lor ar însemna pentru Rusia nu doar glorificarea unor criminali sadea (anume de acest lucru nu se sperie nimeni la noi, în Rusia, căci şi Stalin şi Ivan cel Groaznic le place multora). Dacă Rusia îl va recunoaşte ca erou naţional pe Motorola, va confirma implicarea sa în război.

Pentru Rusia, conflictele din Ucraina şi Siria au atins acum punctul culminant.”

The following two tabs change content below.