Cine împinge PCRM-ul în impas? // NEGRU

Referendumurile au început să curgă peste noi ca din cornul abundenţei sau, mai corect, ca din cutia Pandorei, deschisă în mod egoist, iresponsabil de liderii Alianţei, în pofida avertismentelor că vor crea un precedent nedorit, periculos pentru stabilitatea RM. Unul dintre ei mai continuă să deplângă eşecul aventurii constituţionale, blamându-i pe cei care s-au opus referendumului nelegitim, lipsindu-l de postul râvnit cu pasiunea inconştienţei.

Arma referendumului

După cum s-a mai spus, Alianţa nu numai ca a pus în funcţie arma referendumului constituţional, trăgând din ea fără nicio noimă, dar a umblat şi la Codul Electoral, reducând pragul minim de participare pentru referendumurile în care nu se pun la vot „dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului”. Pentru înlocuirea simbolicii statale sunt suficiente voturile unei treimi din alegătorii înscrişi pe listele electorale.

Dodon salvează RM de alegeri anticipate ca tot el să se grăbească să o împingă într-o confruntare stupidă, ce nu are cum să aducă beneficii statului, riscând să declanşeze un război total în societate, speriind şi ţinând la distanţă investitorii. Pentru tricolor s-a luptat pe baricadele perestroikăi, s-a vărsat sânge pe Nistru, şi încercarea de a-l înlocui cu un steag comunist este un sacrilegiu, o ofensă la adresa celor care s-au bătut atunci cu imperiul pentru independenţa RM. Acum cineva doreşte să le confişte statul pe care l-au construit.

O singură ţintă

Toate cele trei partide de stânga, care au anunţat până acum că vor să ceară „sfat cu poporul”, urmăresc nişte scopuri care bat într-o singură ţintă: caracterul românesc, prooccidental al RM, repunerea sa pe fundamentul RSSM şi reorientarea spre Est. Chiar dacă PSD, PSRM şi PCRM nu îşi coordonează acţiunile, coincidenţa de interese este vizibilă, ca şi miza pe voturile aceloraşi alegători proimperiali, care s-au opus independenţei RM. Nu este exclus ca ele să fie plătite din acelaşi buzunar. De aceea, pentru preîntâmpinarea concentrării de „capital” politic într-o singură mână, ar trebui luate urgent măsuri pentru transparentizarea finanţării partidelor. Ca să ştim cine, totuşi, stă în spatele iniţiativelor destabilizatoare.

De ce nu au răbdare comuniştii?

Cele mai mari semne de întrebare le ridică PCRM. Deşi recunoaşte că nu procedează normal, că cetăţenii RM nu trebuie „violaţi” cu permanentele chemări pe baricade, Voronin continuă eforturile de clătinare a bărcii, conform principiului cu cât e mai rău, cu atât e mai bine.
După alegerea preşedintelui, care s-a lungit, e adevărat, mult peste aşteptările noastre, după recunoaşterea acestuia nu numai de Curtea Constituţională, dar şi de Europa, Ucraina şi Rusia, boicotarea şedinţelor Parlamentului nu mai are sens. PCRM însă nu poate să se împace nicidecum cu gândul că a pierdut alegerile din noiembrie 2010, că nu deţine majoritatea şi trebuie să permită Alianţei să guverneze patru ani. De ce nu au răbdare comuniştii?

Semănare de vânt

Oricum, criza încă nu s-a încheiat. Chiar dacă vor fi efectuate toate reformele necesare, e puţin probabil ca efectele acestora să se facă simţite de populaţie până la încheierea mandatului Alianţei. Aşa că, dacă nu se destramă, PCRM mai are şanse de revenire la putere. Însă, cu chemările sale nesăbuite la nesupunere civilă, însoţite de arborarea pe clădirile publice în localităţile controlate de comunişti a unui steag atribuit în mod fals lui Ştefan cel Mare, fiind de fapt un drapel de partid, liderii PCRM seamănă vântul unei destabilizări criminale, pentru care vor trebui să plătească. Ei strigă „Maldova!”, împărţindu-ne din nou în două tabere, asmuţându-i pe unii împotriva altora, împingându-ne în prăpastia unui război civil.

Între violenţă şi capitulare

Dacă e adevărat ceea ce spune Voronin, că nu a dat indicaţii în privinţa arborării drapelului PCRM, că autorităţile respective acţionează din capul lor, înseamnă că el nu mai controlează situaţia, că altcineva îi conduce pe comuniştii din raioane şi sate. Cine o face în locul său?

Oricare va fi rezultatul referendumului planificat de comunişti, acesta nu are cum avea efecte juridice, Parlamentul nu poate fi dizolvat nici măcar dacă s-ar pronunţa împotrivă sută la sută din alegători, inclusiv transnistrenii. Liderii PCRM ştiu prea bine lucrul acesta, ceea ce înseamnă că partidul este împins în mod deliberat într-o situaţie de impas şi mai mare, din care nu se poate ieşi decât prin violenţă sau capitulare ruşinoasă.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)