Cine îl va ajuta pe Pavel Bălan să editeze „Rugă pentru Neam”?

 

Pavel Bălan, tânăr la 75 de ani.

„Rugă pentru Neam” e titlul noului volum pe care l-a pregătit pentru public maestrul Pavel Bălan, cunoscut cineast, regizor, operator, fotograf, autor de cărți, realizator de filme documentare.

Pavel Bălan a împlinit 75 de ani

La 75 de ani abia împliniți, lucrează la cea mai amplă, reprezentativă lucrare a sa ce va conține reproduceri de icoane rare, de pictură și arhitectură bisericească, de fortificații din Moldova medievală, opere ecleziastice descoperite în muzee și locuri sfinte (de exemplu, pe muntele Athos sau la Putna), aceste materiale fiind culese din România, Grecia, Ucraina, Polonia, Rusia și Republica Moldova.

De ce „Rugă pentru Neam”? „Fiindcă orice lucrare de artă este ca o rugăciune. Ceea ce fac e pentru mamă, tată, bunei, copii, nepoți, pentru Neamul întreg”, îmi răspunde maestrul, precizând că scrie „Neam” cu majusculă.

Pavel Bălan: „Orice lucrare de artă e o rugăciune”

Născut pe 17 iulie 1938 în satul Călinești, comuna Hâncești, județul Bălți, Pavel Bălan a avut o educație creștinească din familie: „Port cu mine, de o viață, acel sacru ungher al casei părintești, cu icoana împodobită cu prosop și busuioc, cu candela veșnic aprinsă. Chipul milostiv al sfântului Nicolae mă privea cu blândețe din icoana de cununie a părinților mei, moștenită de la bunici. Știam că orice aș face, mă vede Cel de Sus”.

Când studia în anul doi la Institutul de Artă Cinematografică din Moscova, în 1962, a făcut prima mare călătorie din biografia sa – a mers de la izvoarele Nistrului, din satul Vovce (situat altădată în Polonia, actualmente în Ucraina) până la gura fluviului, la Cetatea Albă. A vrut să vadă cu ochii lui cum „se adună Nistrul picătură cu picătură, cum devine pârâiaș, apoi un râu măreț”. „O sumedenie de urme românești duc de la Nistru până în Crimeea, Caucaz, Kazahstan și dincolo de Ural, până la Kamceatka”, afirmă Pavel Bălan.

„Sunt născut pe malul Prutului”

„Prutul l-am văzut din copilărie, satul meu e pe malul Prutului”, ne povestește omul care a îmbogățit bibliotecile noastre cu volume de neprețuit, din care menționăm legendarul „Poliptic Moldav” (apărut în 1985), „Icoana sufletului nostru”, „Ștefan cel Mare și Sfânt”, „Tradiții populare în arhitectura moldovenească”, „Biserica Adormirea Maicii Domnului de la Căușeni”, „Cetățile sufletului. Mănăstiri și schituri basarabene” (2002).

Lucrarea „Rugă pentru Neam” e o continuare a „Polipticului Moldav”, completată cu numeroase materiale noi, inedite, ce au valoare de unicat. „În trei luni ar putea fi gata, dar nu o pot edita… nu am finanțare”, mărturisește Pavel Bălan. Îl întreb cum se descurcă din punct de vedere material, la această vârstă onorabilă. „Am o pensie de 2000 de lei, nu e ușor, am noroc că mă ajută frații, feciorii”, ne spune maestrul.

A făcut filme, albume, cărți, a săpat o fântână cu mâinile sale

L-a sprijinit mereu și acum e alături de domnia sa Valentina, soția, care e fiica celui mai mare duhovnic de după război din Basarabia, arhimandritul Damian. Cu doamna Valentina împărtășește de 43 de ani greutățile și bucuriile existenței, alături de ea, de cei doi fii, George și Valentin, se simte fericit și împlinit. Era firesc ca singurul nepot, Pavel, să-i poarte numele.

Amintim că unul din cele 13 filme artistice din biografia maestrului se numea „Fântâna” (1966). „Ați făcut și o fântână reală în viața dumneavoastră, sau măcar ați încercat?” „Sigur că am făcut. Am săpat o fântână cu mâinile mele, la vila de lângă Cojușna. E o apă bună, dar nu prea merg des la vilă, niște vecini au acaparat din teritoriu, au zidit un gard înalt, nu e prea plăcut să stai acolo”, istorisește Pavel Bălan.

Lumina candelei de acasă nu se stinge niciodată

La 75 de ani, încă e un călător pasionat, preferă să meargă la Cetatea Sorocii sau la mănăstirile moldovenești. „Am colindat prin toată Moldova, pot zice că am văzut aproape toate satele basarabene. Erau frumoase pe vremuri, iar acum te apucă tristețea când treci prin ele, a plecat multă lume, nunți nu se fac, doar înmormântări. Parcă sunt niște sate moarte”.

„Salvarea noastră e credința. Dumnezeu m-a ajutat ca lumina candelei de acasă să nu se stingă niciodată, să-mi lumineze și astăzi drumul vieții”, zice Pavel Bălan. „Care e filosofia vieții dumneavoastră?”, îl întreb înainte de a-mi lua rămas bun. „Să nu faci rău, să stimezi bătrânii și copiii”. O deviză simplă, dar pe care e complicat s-o urmezi.

La mulți ani, stimate domnule Pavel Bălan!

Irina Nechit

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

The following two tabs change content below.