Chişinău-Bangkok, one way// Pe malul Gangelui

corinaajderPatru bărbaţi duc pe umeri corpul neînsufleţit, acoperit şi îmbălsămat, al altuia, rostind o rugăciune. Mă opresc şi le fac loc să treacă pe străduţa îngustă din Varanasi. Unul dintre cei patru îmi zâmbeşte şi îmi face şugubăţ cu ochiul. ‘Eşti frumoasă’, îmi zice şi îşi continuă drumul cu corpul în spate. 

 
Episodul a declanşat o supă de reacţii tâmpe – un mix de consternare, confuzie şi şoc. În primul rând, n-am mai văzut corpuri neînsufleţite defilate prin oraş. Iar despre flirt – puţin mai târziu. 
 
În Europa, mai ales la oraş, moartea e subiect negru, un pic tabu, ţinut în familie. În India, şi mai ales în Varanasi, oraşul sfânt al hinduşilor de pe malul Gangelui, moartea nu e un fenomen obscur, dramatic, ieşit din comun – ci unul normal, parte din forfota zilnică a oraşului. Pe străzile pline de magazinaşe, restaurante, pieţişoare, muzică, motociclete, oameni şi vaci, sunt perfect integraţi şi cei ne-vii. 

 
Zeci, poate sute de corpuri neînsufleţite sunt aduse zilnic aici din toate părţile Indiei pentru a fi incinerate şi aruncate în Gange – ritual care, în hinduism, duce la moksha, sau eliberare. Corpurile sunt purtate prin oraş într-un fel de tur de rămas-bun de la viaţă: cam la fiecare 5-10 minute, trece o noua cohortă cu un corp. Curând, acesta va fi incinerat în public, pe malul râului, iar localnicii şi turiştii mai curajoşi pot asista la întreaga ceremonie. 
 
După vreo 2 zile, după ce socul iniţial se epuizează, mulţi străini îşi pun următoarele întrebări: de ce suntem atât de secretoşi în vest? De ce nu vorbim deschis despre moarte? 
 
În India, moartea e parte din viaţă. Când vezi atâtea corpuri, moartea nu mai e un concept abstract înfricoşător. În timp ce mănânci un iaurt, mai trece un corp pe lângă tine şi e ok. Îţi dai seama ca vei fi şi tu un corp, iar daca te-ar vedea pe stradă – un turist se va opri pe o clipa din mâncatul iaurtului, va face un comentariu scurt despre tine, iar apoi îşi va întoarce atenţia la iaurt. Fără fanfare şi bocete. Şi în loc să întristeze aceasta realitate, ea mai degrabă eliberează de bagajul importanţei de sine. 
 
Flirtul, în schimb, a fost niţel excesiv.

Corina Ajder