Chilina

Medicii spun că omul care vrea să moară oricum îşi face seama, mai devreme sau mai târziu

De fapt, se chema Chiralina. Era numele dublu al bunicilor ei: Chira o chema pe mama tatălui, iar Lina era numele bunicii de pe mamă. Dar niciodată nu i-a plăcut să-l poarte. Am cunoscut-o când învăţam în aceeaşi şcoală, prietenia a durat ani de zile până la măritişul ei şi al meu. Soţii noştri nu s-au agreat, din care cauză ne întâlneam doar noi două. Când aveam ceva pe suflet, ne telefonam. Ieşeam la o terasă şi ne povesteam ceea ce ne durea pe moment. Apoi iar ne despărţeam pentru luni, poate ani de zile, dar ştiam că undeva este un suflet de om, care o să vină la prima chemare dacă voi avea nevoie.

Una la părinţi, oropsită de mamă

Ştiam ce se întâmpla într-o familie și în alta, pentru că și ea trăia în văzul lumii – bărbatul ei era un cunoscut om de afaceri. Bărbatul meu şi cu mine ne-am făcut un nume altfel, dar tot persoane publice eram. Chilina s-a măritat înaintea mea. Reuşit, credeam eu. În câţiva ani, a născut doi copii şi s-a dedicat muncii casnice. Deşi Chilina era unica fiică într-o familie de pedagogi, n-a fost un om fericit. Lipsit de caracter, taică-său a fost toată viaţa sub papucul nevestei, iar soţia sa conducea casa cu o mână de fier. Nu s-a bucurat deloc când s-a născut Chiralina, pentru că şi-a dorit un băiat, dar Dumnezeu nu i-a dat alţi copii. Şi a încercat să educe fata ca pe un băiat.

O punea să facă munci care nu-i plăceau. O trimitea la cercuri sportive, i-a ales şi o profesie departe de ceea ce și-ar fi dorit să facă Chiralina. Până la studenţie, fata se ferea de maică-sa, ne întâlneam totuşi destul de des, mai mult la mine acasă, pentru că nici pe mine nu mă avea la inimă mama Chiralinei. Credea că influenţez rău asupra fiicei ei. O duceam la spectacole, concerte. Dansam pe la petrecerile organizate la facultatea mea şi ea simţea că-i scapă Chiralina, că e influenţabilă și nu se ştie dacă-i va fi de nădejde la bătrâneţe. Tatăl îşi iubea copila şi o susţinea pe ascuns cu bani, cu sfaturi, dar niciodată n-a opus rezistenţă voinţei mamei. Poate de aceea s-a şi măritat Chilina cu primul bărbat care a cerut-o în căsătorie.

Ion era mai mare de ani şi, vă spuneam, avea şi o afacere pusă pe picioare. A plecat din familia ei de sub aripa maică-si şi a nimerit şi mai rău, pentru că nici soţul ei nu era o fire înţelegătoare. Cum a hotărât el, aşa trebuia să fie. Nu bătea cu pumnul în masă, dar se uita la Chilina cu ochi atât de răi şi încruntaţi, încât, ca să fie pace, ea făcea cum zicea el. În câţiva ani i-a născut doi copii şi nu i-a mai dat voie sa lucreze. A devenit casnică, s-a înstrăinat de prieteni şi trăia doar cu grijile familiei. În casa lor nu intra nimeni, pentru că Ion era bănuitor, gândindu-se că nu relaţii sincere încearcă să înnoade acei oameni, ci doar din interes.

Soţul, şi el un tiran

Nu ne-am văzut ani de zile, deşi încercam ca la fiecare sărbătoare să-i invităm la noi, unde era cu totul altă atmosferă și ne înconjurau oameni care veneau de dragul nostru, nu din interes. Chilina venea la aceste întâlniri de obicei singură, câteodată cu copiii și de fiecare dată se grăbea acasă, nu cumva să-și supere bărbatul. S-a întâmplat că nu ne-am văzut ani buni și ne-am reîntâlnit la spital, unde fusese internată cu o boală misterioasă. Toate analizele arătau că e sănătoasă deşi slăbea văzând cu ochii, pierduse 22 kg timp de o lună. Mi-a telefonat și m-a rugat să vin să-și ia iertate.

Abia atunci am aflat cum a dus-o în toți anii cât n-am văzut-o. Ion ajunsese impotent și da vina pe nevastă-sa pentru necazul acesta. Ajunsese s-o bată, să fie gelos de câte ori ieşeau undeva, bănuind-o că are relaţii extraconjugale. A încercat să divorţeze, chiar a înaintat documentele în judecată, dar, pentru că nu avea cu ce întreține copiii, trebuia să umble cu mâna întinsă ba la Ion, ba la părinții ei, care erau deja bătrâni. Maică-sa nu o susținea în intenția ei de divorț. Se mândrea cu ginerele și-l susținea ori de câte ori acesta îi cerea ajutorul. Copiii își iubeau tatăl pentru că era darnic cu ei şi le îndeplinea orice dorință.

Așa s-a trezit Chilina că nu are niciun suflet apropiat. Mă avea pe mine, dar mare ajutor nu-i puteam da. Îi ziceam: „Angajează-te și ia-ţi viața de la început”. Nu s-a hotărât niciodată să facă pasul acesta. Încerca și iarăși dădea înapoi. Banii și iar banii. De aceştia avea de ajuns, numai fericire – nu. Apoi un timp iarăşi nu ne-am întâlnit, ca să mă sune mai târziu și să-mi spună ca și-a făcut un amant și că e dispusă, în sfârșit, să-și părăsească șotul, să se angajeze și să ia viaţa de la început. Între timp, muriseră părinţii ei şi, curios lucru, testamentul l-au scris pe numele lui Ion. Unicei fiice nu i-au lăsat nimic, nici casa părintească, niciun obiect care să-i amintească de părinţii ei. A fost o mare lovitură pentru ea, pentru că se gândea femeia, după divorţ, să se mute în casa părintească, să trăiască acolo câte zile va mai avea.

Încearcă să divorţeze

Și-a găsit de lucru la o agenție de publicitate pentru că a făcut ziaristică și-și cunoștea bine meseria, dar, întorcându-se într-o seară acasă, au tăbărât peste ea doi bărbați și au violat-o. Și-a dat seama că soțul ei îi plătise pe derbedei. Aflase că are amant și n-a putut-o ierta. Așa că ceea ce pornise a rămas pe loc. N-a mai divorțat, amantul a părăsit-o și s-a trezit Chilina că nu mai vrea să trăiască. Nu mai vedea în viaţa ei viitor. Se bucura de succesele copiilor, mai ales băiatul o susţinea. Nu o dată a intervenit copilul între mamă și tată ca să-i despartă din bătăi. Deşi vă spuneam că în lumea oamenilor de afaceri are un nume și e respectat, Ion s-a nenorocit și a nenorocit-o şi pe nevastă-sa, cu care a trăit 38 de ani.

Când și-a măritat fata, Chilina credea că o să se mute la copila ei, să aibă grijă de nepoți și să scape de tirania din casa ei, pentru că, deși trecut de 60 de ani, Ion o mai bătea. Când se înfuria foc, o scotea în balconul casei şi o ameninţa că-i dă drumul jos. Dar n-a fost să se mute la fiică-sa, că o altă nenorocire a dat peste ea. Valentina, fiica ei, abia după măritiș a aflat că bărbatu-său era un hoț cunoscut în toate bandele din Chișinău. De unde să bănuiască treaba asta dacă venea la întâlniri fercheş, în mașină, cu bani în buzunar și spunea că-i angajatul unei firme şi câștigă bine acolo? I-a cunoscut părinţii, a văzut că-s oameni cumsecade, că surorile şi fraţii sunt aranjaţi pe la casele lor şi au tot ce le trebuie.

Născuse băieţelul, adică nepotul Chilinei, când peste ei a tăbărât poliţia şi abia atunci a aflat ce ocupație are soțul. A fost judecat pentru mulţi ani, a reuşit să-și ia divorţul și să se mute din nou la părinţi acasă. Nu v-aş fi povestit aceasta istorie dacă vara asta nu mi-ar fi telefonat Chilina cu rugămintea s-o vizitez. „Sunt foarte bolnavă”, îmi spunea ea. „Vreau să-ţi las ceva ca amintire. Cine știe dacă ne mai vedem vreodată.” Am întrebat-o dacă mai poate răbda, pentru că îmi veniseră copiii de peste ţări şi încă nu mă săturasem să stau de vorbă cu ei, în scurt timp urmau să plece. Aşa că am văzut-o peste două săptămâni de la chemarea ei și m-am speriat cum arăta. Din femeia frumoasă și sigură pe care o știam odată, ajunsese o bătrânică slabă de-i tremurau mâinile, capul și vorbea cu mine în mari pauze.

După câteva tentative de suicid, a murit în casa de nebuni

Într-adevăr, mi-a dat niște lucruri din casă ce-i aparțineau, pe care le procurase pe când era domnișoară. Mi-a vorbit de copii, nepoți, de Ion și mi-a spus: „Dacă auzi c-am murit, să vii numaidecât”. Am ieşit din casa Chilinei cu sentimentul că nu ne vom mai întâlni. O nelinişte mă cuprinsese încât nu eram în stare să fac nimic în casă. Peste o habă de vreme i-am telefonat. A răspuns Ion. Zice: „Chilina nu mai este”. De la el am şi aflat cum a murit. Într-o seară, pe când erau toţi acasă, ea a ieşit în curte, chipurile la plimbare. S-a dus în parcul din apropiere – străzile pustii, lume puțină. Luase de acasă o sticlă cu gaz, s-a stropit şi şi-a dat foc.

Un taximetrist care trecea pe alături a văzut pălălaia, a tăvălit-o pe jos şi a chemat urgenţa. Avea arsuri pe 50% din corp. În centrul unde a fost dusă la tratament, ce face Chilina dacă şi-a pus în gând să moară? Se duce în secţia de bărbaţi să ceară o lamă, chipurile să taie ceva. Nu i-au dat o lamă, căci n-avea nimeni, dar un foarfece i-a întins nu ştiu care şi a rugat-o să-l aducă repede înapoi, că l-a luat de la soră. Au găsit-o peste o jumătate de oră, la WC, cu vinele tăiate. Abia au scăpat-o. Fireşte că n-au vrut s-o mai ţină în spital. Au chemat salvarea şi au internat-o în spitalul de psihiatrie. Acolo a şi murit în dureri groaznice. Spun medicii că omul care vrea să moară oricum îşi face seama, mai devreme sau mai târziu.

Mie de una îmi pare rău: că n-am putut fi alături de ea când i-a fost mai greu şi că n-am putut s-o salvez din nevoile prin care trecea.

Lidia BOBÂNĂ

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână