„Chestia” care îi strică somnul doamnei Ana Guţu

Dna Ana Guţu, deputat PL, în cadrul emisiunii „Mai aproape de Europa” de la Arena FM, se întreba: „Ce fel de preşedinte al Republicii Moldova poate fi doamna Natalia Gherman dacă limba ei maternă este rusa? Eu una m-am săturat. Nu vreau să mergem mai departe pe chestia asta că suntem stat multicultural. Nu cred că mai avem nevoie de o perioadă de tranziţie când R.M. ar fi condusă de o fiică a unui fost preşedinte cu o limbă rusă şi aşa mai departe. Şi la urma toată nu suntem o ţară mahomedană unde se transmite prin ereditate postul de preşedinte. Cu toată stima şi respectul pentru doamna Gherman”.

Andrei STRÂMBEANUDoamna deputat ne asigură că „s-a săturat”, dar noi n-o credem, căci, după ce îi atribuie Nataliei Gherman nişte idei care nu-i aparţin că limbă maternă a acesteia e rusa, după ce o lipseşte de dreptul conferit de Constituţie de a candida pentru orice post în stat, cu o răutate pur femeiască, o înghimpă cu un pleonasm la sfârşit: „Cu toată stima şi respectul!”.

Doamna deputat uită că Mircea Snegur deja de 15 ani e pensionar; în RM, preşedintele este ales de Parlament; SUA, deşi nu sunt ţară mahomedană, l-au ales preşedinte pe Bush tatăl, apoi pe Bush fiul; deşi limba maternă a lui Carol I Hohenzollern-Sigmaringen era germana, el a obţinut Independenţa (1878) şi a modernizat România; nepotul său, regele Ferdinand, neamţ şi el, a creat, în 1918, România Mare; regele Suediei a decorat-o pe Natalia Gherman cu Steaua Polară în Rang de Comandor de Gradul I pentru consolidarea relaţiilor moldo-suedeze în calitate de ambasador şi promovarea Valorilor Europene în calitatea sa de ministru adjunct al Afacerilor Externe şi al Republicii Moldova; aceeaşi Natalia Gherman la Reuniunea Europeană a Trilateralei Washington–Paris–Tokyo, din 16 octombrie 2010, de la Bucureşti, fără urmă de accent rusesc, a răspuns reprezentantului Federaţiei Ruse, în problema Transnistriei, cu atâta demnitate şi profesionalism încât a fost aplaudată pe parcursul discursului, determinându-l pe temutul Cristian Tudor Popescu să scrie în ziarul „Gândul”: „Natalia Gherman ar trebui să fie ministru de Externe al României”; Natalia Gherman, fiica unei rusoaice, născută în România, cu studii la Bucureşti şi Londra, ajungând preşedinte, ar putea repeta fapta lui Ferdinand, reunindu-ne cu Patria-mamă, România, de ce nu?

Că doar nu o să monopolizeze unionismul un singur partid. Ana Guţu uită că Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (ULIM) există datorită ex-preşedintelui Mircea Snegur, că ea, unionista Ana Guţu, în calitate de prim- vicerector şi şef de catedră de limbi trăine, a pus umărul la lichidarea Catedrei Limba Română de la ULIM şi i-a înălţat un vibrant laudaţio comunistului Vladimir Voronin cu ocazia conferirii acestuia, de către ULIM, a titlului de Doctor Honoris Causa, că multicultura care îi repugnă, printr-o coincidenţă, reprezintă un pericol de moarte, alături de islamism, şi pentru odiosul criminal norvegian, Andrias Breivik, ucigaşul a 77 de oameni nevinovaţi la Oslo şi pe insula Utoya.

În fine, doamna deputat uită că atunci când s-a vehiculat ideea înaintării a unor femei la postul de preşedinte al Republicii Moldova, cum ar fi Corina Fusu sau Natalia Gherman, ultima, public, şi-a manifestat cu fermitate dezinteresul pentru aşa ceva. De ce dar această falsă alarmă? De ce n-o fi încăpând „rusoaica” Ana Petrova-Guţu de „rusoaica” Natalia Snegur-Gherman?

Citind şovina declaraţie de mai sus, total străină firii noastre, te întrebi: oare de ce Dumnezeu n-a făcut lumea numai din români? De ce trebuia s-o facă, de exemplu, şi din ruşi şi, mai seamă, din rusoaice? Cum să procedăm cu „rusul” Nichita Stănescu care e născut tot de o rusoaică? Oare ce s-ar întâmpla cu creaţia lui poetică de excepţie dacă ar deveni preşedinte Ana Guţu, să zicem?

De ce trebuia târâtă Moldova în acest scandal cu limba rusă tocmai acum când, peste câteva luni, în 2012, se vor împlini 200 de ani de când nu putem scăpa de ocupaţia rusească? Nu cumva Ana Petrova-Guţu cântă concomitent la fluier şi balalaică? Bunica mea credea că toţi cei care poartă ochelari sunt oameni învăţaţi şi deştepţi. Pe când eram student, aflând că sunt „nevîezdnoi” (fără drept de a părăsi ţara), am considerat că nu are rost să studiez o limbă capitalistă, franceza.

Astăzi îi invidiez pe toţi cei care posedă o limbă străină. Pentru mine, ei sunt ca cei cu ochelari pentru bunica. Mea culpa!

Cu toată stima şi respectul pentru Ana Guţu!

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău