Cetatea din Corjova

“Văd ca ieri soldaţii separatişti, care s-au postat cu câini lup la intrare şi întorceau elevii din drum. Au dat foc la cărţi”

IMG_20151017_124133

Timp de două decenii au stat de strajă la hotarul limbii române, au apărat-o în unele cazuri cu preţul propriei vieţi. Ceea ce nu au distrus însă autorităţile separatiste pe parcursul a două decenii a fost distrus de sărăcie şi de guvernările corupte, care, în timp ce promiteau bunăstare, contribuiau la aprofundarea crizei economice şi, în consecinţă, a celei demografice.

Gimnaziul din Corjova a marcat zilele acestea 20 de ani de la fondare. Aici au învăţat 3441 de elevi, copii cărora li s-a oferit şansa să calce cu dreptul în viaţă. Dacă la început învăţau aici 350 de elevi, astăzi, numărul acestora e de cinci ori mai mic, gimnaziul instruind 70 de copiii. La o aruncătură de băţ este o altă instituţie cu predare în aşa-numita limbă „moldovenească” cu predare în grafie chirilică.

Veteranii luptei pentru identitatea naţională

Profesoara Alexandra Barcari are 74 de ani. A participat activ la fondarea gimnaziului. Crede că i-a fost dat de la Dumnezeu să ajungă profesoară. Casa părintească în care a locuit era situată vizavi de şcoală. Copil, s-a târât pe brânci până în curtea şcolii. Un profesor a glumit: Dumnezeu nu în zadar a adus acest prunc în pragul şcolii. A ajuns profesoară de biologie şi geografie şi a predat elevilor aceste discipline timp de 39 de ani. „Am început lupta pentru limba română în anii 90, participam la mitinguri, inclusiv în or. Dubăsari, locuit preponderent de ruşi. Am fost prima şcoală din Transnistria care a trecut la predarea în grafie latină. Văd ca ieri soldaţii separatişti, care s-au postat cu câini lup la intrare şi întorceau elevii din drum. Au dat foc la cărţi. Au scris pe pereţi în limba rusă că locul românilor e peste Nistru. Noi, profesorii, am fost incluşi într-o listă neagră. Am pătimit mult după aceea. Eu am fost bătută în mijlocul străzii, apoi mi-au dat foc la gospodărie. Colega noastră, Maria Coţofană, şi-a pierdut soţul, profesor. Ultima oară a fost văzut la câteva sute de metri de casă. A fost reţinut de doi militari în timp ce se întorcea de la serviciu. Potrivit unor martori, a fost dus la Hidrocentrală unde a fost bătut şi de atunci nu l-a mai văzut nimeni niciodată. Oficial, de 23 de ani, e considerat pierdut fără veste. Tamarei Stepanovna i-au distrus casa cu un obuz. A avut norocul că în acea noapte dormea la fratele său. Soţul ei însă a decedat pe loc. Învăţătoarei Alina Beleavscaia i-au fost aruncate două grenade, i-au găurit casa”, contabilizează fărădelegile la care au fost supuşi profesoara.

IMG_20151017_115952_1

Au salvat sute de copii din ghearele imposturii

După Războiul de pe Nistru (1992), Corjova a continuat să fie o zonă de risc pentru vorbitorii de limbă română. În vara anului 1995, un grup de părinţi s-au apropiat de profesori şi i-au rugat ca elevii să studieze după programe elaborate de Ministerul Educaţiei de la Chişinău, asemenea elevilor din dreapta Nistrului. „Trecuserăm prin multe greutăţi, deveniserăm mai precauţi. I-am îndemnat să scrie cereri şi întreg colectivul de profesori urma să ducem aceste cereri la Comitetul raional Dubăsari, o structură separatistă”, ne povesteşte o altă profesoară, Valentina Curcubet. În zilele următoare, tatăl unui elev a denunţat-o la direcţia de învăţământ subordonată Tiraspolului că ar face agitaţie în favoarea limbii române. „Toţi colegii mi-au întors spatele. Şeful direcţiei de învăţământ mi-a reproşat că facem politică. O astfel de apostrofare nu era lipsită de primejdie”, spune ea.

Spre sfârşitul verii, au mers cu cererile la şeful administraţiei din or. Dubăsari, iar în toamna anului 1995, după discuţii lungi şi anevoioase, Gimnaziul din Corjova a trecut în subordinea Ministerului Educaţiei de la Chişinău. Profesorii cu care am discutat au învăţat între timp câte trei–patru generaţii de copii. De-a lungul a două decenii de activitate, autorităţile de la Tiraspol au continuat să invoce diverse motive, pentru a închide gimnaziul: ba că profesorii nu achită impozite „statului nistrean”, ba că sunt necesari peste un milion de lei – plata anuală pentru chiria clădirii, ba că miliţia locală nu are sediu şi urmează a fi mutată în această clădire. Profesorii au rezistat.
Directorul gimnaziului, Constantin Sucitu, un om cu suflet mare, care a stat la straja respectării drepturilor copiilor de la această instituţie, a relevat că numărul 3441 de elevi, pentru ei este un succes, sunt tot atâtea suflete salvate, pentru care a meritat să se expună riscurilor şi greutăţilor. Aceşti copii au ajuns astăzi medici, profesori, mulţi dintre ei şi-au continuat studiile la universităţi din Chişinău sau România. Fiecare copil din acest gimnaziu ştie imnul de stat pe de rost, pentru că, spre deosebire de alţii, anul şcolar, pentru ei, începea sub supravegherea miliţienilor separatişti şi era interzis să fie difuzat. Îl intonau. Cunosc preţul însuşirii identităţii naţionale.

IMG_20151017_115126_1

Presiunile continuă

Prezent la eveniment, directorul Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol, Ion Iovcev, a relevat că presiunea împotriva limbii române în stânga Nistrului continuă. În această toamnă şi curtea liceului din Tiraspol a fost umplută cu fiare, rable ale unor autobuze aşezate pe butuci. Administraţia de la Tiraspol vrea să transforme curtea liceului într-un depozit de fiare.

Mai mult ca atât, ei refuză să încheie un nou contract de arendă a clădirii liceului, cel vechi a expirat la 9 octombrie. „Vom rezista numai dacă vom fi uniţi, la bine şi la rău”, a spus directorul.

The following two tabs change content below.