„Cererea la produse ECO în RM există, şi este chiar mai mare decât oferta actuală”

Interviu cu Tamara Șchiopu, fermier britanic, animatoarea festivalurilor agricole

Cu o privire pătrunzătoare, stăpânită de o ținută elegantă, Tamara Șchiopu scapă din când în când câte o expresie englezească. Nu e de mirare, căci de mai bine de zece ani locuieşte alături de jumătatea sa în Marea Britanie, unde n-a mers după câştig, cum fac majoritatea moldovenilor, ci să descopere agricultura Bio, care, în mod evident, și-a pus amprenta pe sufletul ei.

Fără ifose și fițe de English Lady, fosta profesoară de biologie, apoi de engleză, cu masterat american în managementul ecologic, și-a dedicat inima și sufletul agriculturii ecologice, pe care o practică atât în Marea Britanie, cât și în Republica Moldova. Face regulat naveta între aceste două țări, jucând rolul de ambasador al țăranilor moldoveni pe Albion. Iar când revine la baștină, le povestește celor de aici despre tradiția englezilor de a face agricultură ecologică, de a mânca și de a duce un mod de viață sănătos.

E cunoscută pentru „Bostaniadele” colorate pe care le-a organizat în decursul ultimilor doi ani la Lozova, Strășeni, și pentru evenimentele similare pe care le organizează în Marea Britanie, unde sunt invitați atât localnicii, cât și moldovenii stabiliți acolo. Astăzi, ne vorbeşte despre ceea ce unește destinele fermierilor ecologici din R. Moldova și ale celor din Marea Britanie, precum şi despre diferenţele dintre aceştia.

5– Povestiți-ne, vă rog, despre agricultura pe care o practicați în Marea Britanie.

De fapt, de agricultură se ocupă soţul meu. El e agricultor cu o experienţă de 40 de ani. Pământul cu o suprafaţă de 8 hectare îl închiriem de la proprietarul unei moşii din sudul Angliei, între Londra şi Oxford. Eu mă ocup de marketing alimentar şi îmi ajut soţul să-şi promoveze afacerea. Cultivăm peste 80 feluri de legume, inclusiv ierburi şi mirodenii.

De exemplu, avem 10–12 feluri de varză (roşie, albă, verde, conopidă, de Bruxelles etc.). Tehnologia soțului meu este într-adevăr deosebită şi pionieră în felul său, pentru că nu foloseşte îngrăşăminte animale. Fertilizăm solul doar cu „masă verde” (lucernă, trifoi, secară) şi resturi vegetale. Ferma noastră se mai numeşte „fermă vegană”, pentru că lipsesc cu desăvârşire elementele animale.

3– De ce ați optat anume pentru agricultura organică, și nu cea convențională?

Pentru că agricultura convenţională nu poate exista fără aplicare de îngrăşăminte minerale şi pesticide, care, la rândul lor, otrăvesc şi solul, şi oamenii. Odată cu sporirea preţurilor la carburanţi, va creşte şi preţul la îngrăşăminte minerale şi pesticide (pentru că toate au la bază produse petroliere), şi atunci agricultura convenţională va fi într-un impas.

– Cum este solul din Anglia în comparație cu cel moldovenesc?

De exemplu, solul pe terenurile noastre din Marea Britanie este foarte pietros, 40% sunt pietre. Şi asta pentru că moşia Hardwick este pe malul Tamisei, unde cu 40,000 de ani în urmă s-au oprit gheţarii şi unde s-au dărâmat stânci de piatră. Aceasta ne oferă şi beneficii, solul se încălzeşte mai repede (de la pietre), dar ne aduce şi pagube, pentru că se strică maşinile de lucrare a solului. În R. Moldova, solurile au o superioritate netă datorită nivelului înalt de materie organică. Dar acest avantaj scade pe an ce trece, pentru că agricultura este practicată în mod intensiv, fără mare grijă pentru sol şi cu foarte puţini agricultori ecologici, care, prin lege, sunt obligaţi în primul rând să aibă grijă de sol, apoi de culturi.

7– În R. Moldova, mulți dintre cei care practică agricultură ECO își ascut sapele și folosesc la maximum munca manuală. Care este situația la acest capitol în MB?

Şi în Anglia, şi în SUA, şi în toate ţările munca manuală se foloseşte acolo unde cea mecanizată este prea costisitoare sau ineficientă, mai ales la fermele mici. Peste tot se folosesc sapele, lopeţile, furcile, şi nu este nimic ruşinos în asta. De exemplu, în gradina noastră de zarzavaturi (0.5 ha), 90% din munci sunt manuale, pentru că tehnica acolo nici nu încape. Iar în câmpuri, majoritatea culturilor (ceapă, praz, dovleci, porumb zaharat, varză etc.) se culeg cu mâna. Dar cum altfel? Noi nu avem suprafeţe de mii de hectare, unde am avea nevoie de roboţi şi maşini automatizate pentru recoltare.

S-ar părea că R. Moldova este o ţară înapoiată, însă când călătoreşti pe la multe ferme din diferite ţări, observi că ţăranii sunt ţărani peste tot, şi muncesc foarte mult pentru foarte puţin.

¬– Ce atitudine au englezii față de produsele BIO?

Diferită. O parte din populaţie nici nu ştie ce e un produs ECO. Alţii consideră că e o afacere de marketing pentru a scoate mai mulţi bani din buzunarele consumatorilor. Totuşi mulţi sunt adepţii acesteia, susţin ideea, cumpără doar produse ECO, sau chiar le cultivă. Se consideră că 5% din volumul alimentar din MB o reprezintă produsele ECO.

4– Cum vă desfaceţi produsele? Împărtăşiţi-ne secretele de marketing pe care le utilizați.

Cea mai mare parte din legume se vinde direct în familii, care sunt clienţii noștri permanenţi. Avem aproximativ 200 de familii care își primesc săptămânal punga cu legume, fie ea mare, medie, fie mică. Ei nu aleg conţinutul pungii. Asta o decidem noi, în funcţie de ceea ce este pe câmp şi în depozit.

În afară de acest sistem, care este cel mai rentabil, suntem nevoiţi să vindem şi la o piaţă locală în fiecare sâmbătă, avem şi câţiva clienţi angro. Şi avem şi un magazin mic la poartă, unde trecătorii îşi aleg produse şi lasă banii într-o cutie. Din motivul că salariile aici sunt mari, nu ne putem permite să angajăm un vânzător pentru acest magazin. Contăm pe onestitatea trecătorilor, care nu ne-au dezamăgit deocamdată.

– Aceste strategii de marketing ar putea fi aplicate și în R. Moldova?

De ce nu? Există pieţe de fermieri, există angrosişti. Dar magazinele fără vânzător probabil că sunt o chestiune de viitor. Toate formele de marketing însă trebuie promovate pe larg în Moldova şi explicate. De asemenea, noţiunea ECO trebuie promovată şi explicată. ECO nu înseamnă doar neaplicarea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor. E mult mai mult: grijă faţă de pământ, de viitor, un stil de viaţă mai conservativ şi mai puţin costisitor. Nu poți să te consideri consumator ECO dacă cumperi produse ecologice, dar, în acelaşi timp, conduci un Jeep care poluează atmosfera la maximum.

6– La ce aspect ar mai avea de lucrat R. Moldova pentru a dezvolta cu succes agricultura ECO?

În primul rând, e nevoie de promovarea şi explicarea în masă a acestui concept. În al doilea rând, trebuie încurajaţi fermierii, mai ales cei tineri şi începători, care se interesează de agricultura ecologică. Piaţa trebuie dezvoltată bilateral: atât cererea, cât şi oferta.

– Ce condiții ar trebui să îndeplinească R. Moldova pentru a avea o agricultură organică competitivă atât pe piața internă, cât și pe cea externă?

Nu poţi face agricultură organică dacă nu ești competitiv. Altceva este că agricultura organică în R. Moldova se află încă în stare embrionară în sensul volumului produs. Ca să ieşi pe piaţa externă, trebuie să oferi un volum mare de produse, în mod permanent, şi de calitate. Deocamdată, oferta R. Moldova pe piaţa externă este sporadică şi în volum mic. În ce priveşte piaţa internă, cererea la produse ECO există, şi este chiar mai mare decât oferta actuală. Problema rămâne aceeaşi: volumul mic, temporar şi calitatea fluctuantă.

– Vă mulțumesc.

 Interviu realizat de Daniela Galai

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău