Cenuşăreasa (1)


Povestea Nastei, o femeie adusă în casă temporar, dar rămasă în inima și cuibul lui Nichita pentru totdeauna

Frumoasă fată era în perioada în care am cunoscut-o eu. Era înaltă, blondă, avea ochi verzi şi un trup mlădios de fura privirile tuturor bărbaţilor. Şi în acelaşi timp un om nenorocit era fata asta. A rămas de la cinci ani fără mamă. Cel care i-a fost tată a dispărut din viaţa lor la nici un an de când se născuse Năstica. Într-o zi, i-a spus nevestei că este mult prea tânăr, avea doar 22 de ani, nevastă-sa 19 şi un copil de aproape un an, care-i lega mâinile şi picioarele, a motivat că nu se simte bine lângă ele.

Rămasă orfană la cinci ani

A mai zis că vrea să cunoască lumea, să călătorească, să deprindă o meserie și să-și aranjeze viaţa. Dar pe undeva pe-aiurea, pentru asta trebuie să ies din sat, i-a mai spus el. Şi a plecat în Rusia… Din ziua aceea nu l-au mai văzut şi nici nu l-au căutat. Vă spuneam, Năstica avea cinci ani când i-a murit mama. Dintr-o răceală banală şi netratată la timp. Când a simţit femeia că se duce și-și lasă odrasla singură pe lumea asta, a rugat vecina, care venea de câteva ori pe zi s-o vadă, să aibă grijă de fetiţă. „Dă-o, dragă, într-o familie fără copii, poate va avea mai multă milă şi iubire decât am putut să-i dau eu”, a implorat-o cu gură de moarte.

Dar vecina n-a stat mult pe gânduri şi a dus-o la un orfelinat, lasă statul să-şi bată capul! Năstica însă n-a reușit să se deprindă cu oamenii și obiceiurile instituției în care nimerise că, imediat, la nici o lună, o familie din Nisporeni a şi înfiat-o… A trăit în familia aceea vreo zece ani. Toate bune erau acolo, atât că de la o vreme tatăl ei adoptiv o tot pândea prin casă, o strângea la perete şi începea s-o bâjbâie.

Înfiată şi adusă din nou la internat

Fata s-a plâns mamei sale şi aceasta, în loc să-l ia la rost pe soţul pofticios de carne tânără, a pornit vorbe prin sat că orfana se dă la bărbatul ei şi că, mai spunea ea, din om prost nu iese copil deştept. Într-un cuvânt, Năstica ajunge din nou la internat. A terminat şcoala, apoi şi facultatea pentru că era o fată silitoare şi chibzuită. După repartizare, a lucrat învăţătoare într-un sat din nordul republicii. Acolo şi-a făcut prieteni care ţineau la ea nemaipomenit de mult.

 

Dirigintă fiind, copiii din clasa ei umblau după ea ca puii după cloşcă, adică se simţea fata asta după mulţi ani iubită şi respectată. Dar şi binele acesta e cu măsură. La 24 de ani, se îndrăgosteşte Năstica de un coleg de lucru. Însurat era bărbatul, dar o tot ducea cu zăhărelul că uite mâine-poimâine divorţează şi neapărat se însoară cu ea.

E amanta unui coleg de serviciu

Năstica stătea în gazdă la baba Vasiluța și asta, pentru că le vedea pe toate, umple satul că chiriașa ei e în dragoste cu cutare bărbat. Vedea bătrâna cum îi dă Năstica drumul în casă ibovnicului, când ieşea acela în zori și toate i le spunea nevestei lui. Știți mai bine decât mine ce poate păți o femeie care se dă la bărbatul alteia. A bătut-o crunt de tot nevasta ceea pe Năstica. Venise la ea cu un frate de-al ei şi dădeau amândoi în ea, încât nu găseai loc nebetejit pe trupul fetei. De rușine, a părăsit satul.

A venit la Chișinău și aici peste o habă de vreme simte că e însărcinată. Ce să facă? Loc de lucru nu avea, vindea în piaţa agricolă mărunţişuri la o tarabă, loc de trai permanent, nici atâta, și era îngrozită peste seamă Năstica. Din vorbă în vorbă, află fata că un vecin de-al patroanei ei ar vrea să înfieze un copil, să-l ia dintr-o familie, de la oameni cumsecade, pentru că de la o casă de copii, zicea el, nu se ştie peste ce dai. Aşa că stăpâna a sfătuit-o să se întâlnească cu vecinul ei şi să-i propună copilul nenăscut încă. Eşti frumoasă, cu carte, cred că o să-l aranjeze. Atât că, dacă-l dai, uiţi de copil pentru totdeauna!

Hotărăşte să dea copilul unei familii

Era de acord Năstica să facă și lucrul acesta. Nu iubea plodul ce creștea în burta ei, în acel moment ura toți bărbații din lume și mai ales disprețuia femeia care ajunsese să fie ea. Firește că a căzut de acord să se întâlnească cu cel care-i va rezolva cel puțin o problemă. Și iată că, într-o zi, patroana o invită la ea acasă și acolo o aștepta Nichita, bărbatul care era însurat de zece ani și nevastă-sa nu-i născuse nici un prunc. Se topea după copii Nichita și era bolnav de supărare că până acum nu are niciunul! Ar fi alungat femeia lui și și-ar fi luat alta, dar nu se îndura, căci era frumoasă tare și-i plăcea să iasă cu ea în lume, mai era și din neamuri bune și cu relații.

Își dădea bine seama că fără rudele femeii nu ar fi ajuns unde este acum. Avea afaceri serioase Nichita care-i aduceau anual venituri de zeci de milioane de lei, dar nu se simțea împlinit omul dacă nu avea copii. Năstica, la 25 de ani pe care-i avea deja, era o frumusețe de femeie și Nichita n-a trecut cu vederea lucrul acesta. A iscodit-o despre ea şi fata n-a ascuns nimic. „L-am crezut că o să mă ia de nevastă, altfel nu ar fi ajuns amantul meu – i-a spus ruşinată fata. – Dar pentru că s-a jucat cu mine de-a dragostea, nu vreau să-i păstrez copilul.” N-o să-mi pară rău dacă va ajunge pe alte mâini.

I-a pus o condiție Nichita: să treacă cu traiul la el, să aibă el grijă cum se alimentează Năstica, să meargă cu regularitate la medic, iar el să urmărească cum se dezvoltă fătul, altfel nu-l ia. Cu atât mai bine pentru dânsa, care nu avea un loc de trai permanent!

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână