Centenar Alexandru Ciurea

Pr. prof. Alexandru Ciurea face parte din galeria personalităţilor din perioada interbelică, făurite prin contribuţia corpului profesoral al Facultăţii de Teologie din Chişinău. Cu ocazia centenarului naşterii, câteva cuvinte despre „părintele academic”.

Nina Negru

Selectăm date biografice din „Dicţionarul teologilor români” de pr. prof. univ. Mircea Păcurariu. Al. Ciurea se năştea la 17.11.1912 în Tătăreni, Vaslui. Făcea studii teologice la seminarele din Huşi şi Iaşi şi la Facultatea de Teologie din Chişinău (1932-1936), cu specializare la Facultăţile de Teologie catolică şi protestantă din Strasbourg (1936-1939). În 1943, susţinea doctoratul la Facultatea de Teologie din Cernăuţi.

Alexandru Ciurea ar fi putut rămâne la Chişinău

În 1939, se întorcea la Chişinău, unde era prefect de studii la internatul Facultăţii de Teologie, iar între 1940-1941 – asistent la catedra de Istorie a Bisericii Române. Din 1941 până în 1948, a fost asistent la aceeaşi catedră, a universităţii din Cernăuţi-Suceava. Din 1948, se mută la Bucureşti ca asistent la secţia istorică a Institutului Teologic.

Citind biografiile multor personalităţi din acea epocă, am constatat aceleaşi fracturi biografice şi de carieră, cauzate de raptul teritorial şi refugiul intelectualilor din provinciile Bucovina şi Basarabia. Ce oraş evoluat spiritual şi cultural ar fi fost acum Chişinăul, dacă nu venea ocupaţia sovietică şi s-ar fi dezvoltat normal în secolul XX! Profesorii Nichifor Crainic, Teodor M. Popescu, I.G. Savin, C. Tomescu, mari personalităţi care şi-au pus amprenta pe bunul început şi calitatea  studiilor făcute la facultatea din Chişinău, după sovietizarea României au fost închişi în puşcăriile din Aiud şi Sighet.

Dar era de aşteptat ca facultatea de teologie să reînvie în condiţiile anilor 1990-1992, când Mitropolitul Daniel de la Iaşi şi Arhiepiscopul Vladimir de la Chişinău reluaseră legătura frăţească. Avem dreptul să-l întrebăm atât pe Mitropolitul Vladimir al Moldovei, cât şi pe Mitropolitul Petru al Basarabiei: ce-i cu seminarele şi facultăţile noastre de teologie?

Prin 1992, profesorul Mircea Păcurariu (discipolul lui Al. Ciurea), care preda Istoria BOR la Iaşi, putea fi invitat şi la Chişinău. La Facultatea de Istorie a aceleiaşi universităţi erau invitaţi profesori din România. La Teologie, însă, nu s-a putut pentru că Academia noastră de Teologie de sub jurisdicţie rusă devenise chiar în primii ani după 1990 o citadelă a antiromânismului.

Nu pot uita conflictul dintre decanul pr. Petru Buburuz şi studenţii de la teologie, care-i cereau în gura mare demisia după ce trecuse sub jurisdicţia Patriarhiei române. Am rămas cu impresii de neuitat legate de comportamentul acelor studenţi. În camerele unde locuiau am văzut uşi ciuruite de mult ce s-a aruncat în ele cu cuţitul. Era spaţiul în care, cândva, Sergiu Bejan se făcuse vestit pentru buna organizare şi curăţenia exemplară a internatului. Cred că descreştinarea bolşevică a lăsat urme atât de adânci în Basarabia, încât fără ajutor din România, aşa cum s-a procedat în 1926 în privinţa corpului profesoral, noi nu vom putea creşte un cler normal. Ce ar fi fost să fi îmbătrânit profesorul Ciurea pe meleaguri basarabene?

Pune începutul lucrării misionare pe meleaguri scandinave

Hirotonit preot în 1951, prorectorul Institutului de Teologie din Bucureşti Al. Ciurea este detaşat în anii 1971-1979 ca superior al noii parohii ortodoxe române din Stockholm, unde a mai înfiinţat trei parohii, cu 10 filiale în Norvegia, Danemarca şi Finlanda. Ce a influenţat această alegere a lui pentru misiune printre luterani? Încă din 1958 Al. Ciurea era preocupat de cercetarea unui moment din viaţa cunoscutului cărturar Nicolae Milescu Spătarul: călătoria lui în 1666 la Stockholm şi  opera scrisă acolo „Stella Orientalis Occidentali splendens” (Steaua Orientului strălucind Occidentului), tradusă prima dată în româneşte în 1958. Este o carte scrisă de spătar la cererea protestanţilor, care încercau să se apropie de ortodocşi pentru a lămuri nuanţe ale dogmei referitoare la Taina Euharistiei. Profesorul Ciurea a păşit pe urmele precursorului său, conjugând spiritualitatea şi cultura, mărturisirea dreptei credinţe şi deschiderea faţă de luterani, care i-au oferit bisericile lor pentru săvârşirea Sfintei Liturghii. Înfiinţează la Stockholm un Institut de studii româneşti cu bibliotecă bogată şi revista „Candela”, care se numeşte acum „Candela Nordului”. Astăzi la Stockholm există un Institut de Studii Ortodoxe condus de un director suedez convertit la ortodoxie. Există o misiune ortodoxă suedeză şi o mănăstire ortodoxă cu monahi de origine suedeză.

Dar care este folosul misiunii preotului cărturar Al. Ciurea pentru etnicii români care locuiesc în aceste ţări? În 2002, ortodocşii din Suedia şi Scandinavia au fost declaraţi confesiune cu statut de persoană juridică, iar în 2007 ia fiinţă Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord. Aşa a lăsat urme frumoase în Peninsula Scandinavă părintele Al. Ciurea, când putea să rămână la Chişinău, unde noi cădem ca frunzele.

Legendă Foto:

Patru decenii de rugăciune ortodoxă românească la Stockholm

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău