Cele trei Anastasii ale lui Iurie

Au tras-o de păr şi au lovit-o strigând: „Bărbat însurat ai vrut! Na, bărbat însurat!”

When the Rain Washes You Clean, You'll Know

„Dragostea e ca o pojghiţă de gheaţă foarte subţire. Dacă este pasiune, poate să dureze mai mult, dacă nu e, se topeşte şi dispare. Să o ştii de la mine, bărbatul iubeşte mai mult şi cu adevărat, iar femeia aşteaptă să fie curtată cu gândul la un trai avut şi comod”, aşa îi spunea mereu taică-său lui Iurie la 15 ani, o vârstă prea fragedă pentru o iubire de-o viaţă, când băiatul se îndrăgostise tare de tot.

Ardea tot în el, era gata să facă orice ca să o cucerească pe fata la care râvnea. Zâna care îl fermecase se numea Nastea. I-a aprins inima într-o vară şi a plecat peste două săptămâni de unde venise – în oraşul ei natal Oriol din Rusia. Povestea a început chiar de ziua lui. Cu această ocazie, a dat o mică petrecere la care îşi invitase toţi colegii de clasă. Nastea, blondă cu ochi albaştri, fără urmă de machiaj, şi cu ţinută avangardistă, venise „la bal” cu una din colegele lui Iurie, era verişoara acesteia. Avea o lumină pe chip şi o căldură sufletească pe care parcă o transmitea tuturor celor din jur. Iurie i-a simţit căldura şi s-a îndrăgostit de ea fulgerător.

S-a îndrăgostit fulgerător

Însă eforturile lui de a o cuceri nu au avut efectul scontat. Fata blondă nu i-a răspuns la sentimente, aşa cum spera. A fost doar un joc de câteva zile cu discuţii aprinse despre viaţă, după care Nastea a plecat, lăsându-l pe Iurie cu fluturi în stomac şi cu un dor mare şi greu în inimă. La câteva zile, într-un moment de inspiraţie magică, băiatul i-a scris o scrisoare de câteva pagini, în care îi mărturisea că ea este fata din visele sale, că e gata să facă orice pentru ea, că iubirea e totul şi el crede în iubire. Fără să aştepte răspuns, i-a scris mai multe scrisori… Abia peste o jumătate de an a primit de la ea un răspuns din câteva propoziţii: „Îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi pentru sinceritate, dar, te rog, nu te mai osteni să-mi scrii. Eşti prea mic pentru a înţelege că nu poţi dărui tot ce îmi vreau eu. Inima mea bate pentru un bărbat bogat, care m-a făcut fericită. Dar tu, dacă crezi cu adevărat în iubire, aşteapt-o, ea va veni”. Ce mare a fost lovitura în sufletul lui fragil de îndrăgostit! Mă rog, trebuia să treacă şi el prin suferinţele primei iubiri…

O altă Anastasie cu aceeaşi pălărie

Peste ani, Iurie s-a însurat cu alta, o fată de gospodari care, spre surprinderea lui, se numea tot Anastasia şi care chiar semăna la chip cu cealaltă. Fata avea o bună educaţie. Iurie considera că destinul i-a scos-o în cale. Părea să fie femeia perfectă pentru el. Ţinea la ea ca la ochii din cap şi nu concepea existenţa fără ea. Ce-i drept, era frumoasă, ageră, dar cu poftele mari. Înainte de a o cere în căsătorie, i-a oferit o vacanţă în Turcia, dar mai apoi, din salariul lui modest de profesor, nu putea să-i asigure răsfăţul pe care şi-l dorea. Iar Anastasia venea în fiecare zi cu reproşuri. Ba că prietena ei, Rodica, a avut vacanţă în Dubai, dar ea duce un trai modest alături de un bărbat care nu progresează. Ba că Elena şi-a cumpărat o blană din Germania de câteva mii de euro, iar ea umblă doi ani într-un palton ponosit. Ba că a şi uitat de când nu a mers cu el în zile de sărbătoare romantice şi tot aşa. După aproape doi ani de viaţă de cuplu, Anastasia l-a părăsit. S-a căsătorit cu un om de afaceri foarte prosper, dar şi foarte urâţel. Josuţ, gras, cu un început de chelie. Nici pe departe nu era idealul ei de bărbat, în schimb, îi oferea o viaţă de huzur. A plecat cu el în Germania şi Iurie a rămas să sufere.

A treia Anastasie şi prima poticnire

A suferit cât a suferit până când s-a împăcat cu soarta şi şi-a văzut de viaţă mai departe. Muncea mult cu elevii şi avea rezultate frumoase. Câţiva dintre ei au ajuns să participe la concursuri internaţionale. Şi când i se părea că viaţa sentimentală nu-l mai interesează, a întâlnit o altă femeie de care avea să se îndrăgostească. Ori Iurie e genul de om care nu acceptă o femeie pe lângă el fără ca să o iubească. N-o să lungesc povestea şi o să vă spun că, spre surprinderea lui, de necrezut, dar tot Anastasia o chema! Doar că spre deosebire de celelalte două, aceasta era brunetă şi era cu şase ani mai mare decât el. O femeie divorţată, dedicată iubirii. Nu invidia, se împăca cu ce avea. Avea şi un copil, o fetiţă ştrengăriţă, care le umplea viaţa de fericire în fiecare zi. Iurie avea 31 de ani şi mama sa, care ţinea foarte mult la el, a hotărât să-i facă o nuntă frumoasă. Au avut o nuntă de neuitat. Mama le-a dorit să fie buni, să se ajute unul cu altul şi să aibă înţelepciune pentru a putea depăşi obstacolele. Nu mult după aceea a venit şi cumătria, li s-a născut încă o fetiţă. Legătura dintre soţi era una puternică.

Şi chiar dacă ţinea la familie mai mult decât orice pe lume, după vreo cinci ani de căsătorie a călcat şi Iurie pe bec – s-a lăsat ademenit de o tânără colegă. Trecuseră vreo două luni de aventură când a ajuns la urechile Anastasiei că soţul ei ţese o poveste de amor cu tânăra profesoară. Femeie înţeleaptă, „cu viziune modernă şi gândire deschisă”, nu i-a zis nimic lui Iurie şi nici nu a făcut scandal în casă. Dar ceea ce a pus la cale avea să-i ducă vestea departe de orăşelul lor.

Lecţia

Într-o duminică, în timp ce amanta trecea pe strada centrală, ticsită de lume, Anastasia cu două prietene de-ale ei s-au năpustit asupra tinerei şi au trântit-o în mijlocul drumului. Au tras-o de păr şi au lovit-o, strigând: „Bărbat însurat ai vrut! Ţine, bărbat însurat!”. Au lovit-o cu pumnii şi picioarele. Trecătorii s-au adunat ciorchine în jurul lor, dar nimeni n-a îndrăznit să-i ia apărarea. Le-au lăsat pe cele trei femei furioase să-i dea „lecţia de învăţătură”.
După ce au umplut-o de vânătăi, i-au scos bluza şi sutienul şi au lăsat-o pe jumătate goală în mijlocul mulţimii. O femeie s-a apropiat, i-a oferit eşarfa cu care amanta s-a acoperit şi a plecat iute spre casă. Scena a fost privită de foarte multă lume, aflată în oraş la acea oră. Iubita lui Iurie nu a mai ieşit din casă câteva săptămâni, apoi a plecat pentru totdeauna din orăşel.

Iar eroul nostru nu a avut replică, a tăcut mâlc şi nu a scos niciun cuvânt cu referire la caz. Nici Anastasia nu i-a zis nimic. După aceasta, cei doi soţi s-au apropiat şi mai mult unul de altul. În şapte ani de când sunt împreună au mai adus pe lume doi copii. Nu au dorinţe exagerate, se descurcă foarte bine cu lefuri pe care le primesc şi nu simt nevoia să aibă mai mult decât au. Iurie zice că Anastasia este norocul vieţii lui, iar Anastasia e de părerea că Iurie e cel care a pus baza acestei căsătorii temeinice, fără de care n-ar putea să existe pe acest pământ.

The following two tabs change content below.