Cel mai colorat beci din Moldova e la Văleni!

Soţii Dumitru şi Irina Nastas se pot mândri cu cea mai impresionantă pivniţă din R. Moldova

1916181_10206128328147525_6431395508392202018_n

Pe nea’ Mitică l-am descoperit vizionând emisiunea „Asfalt de Moldova” de la Jurnal TV, realizată de Elena Briciuc. Ajuns 61 de ani, gospodarul din sat. Văleni. r. Cahul, se poate lăuda cu un beci de toată frumuseţea, dotat cu televizor, telefon şi internet. Solicitată de JURNAL de Chişinău, gospodina casei, Irina Nastas, ne-a povestit despre pivniţa lor ori, mai bine zis, „chimniţă”, căci aşa se zice la Văleni.

Lena NEGRU

În Văleni, soţii Nastas, Ira (59 de ani) şi Mitică (61 de ani), aşa cum îi numesc sătenii, au devenit populari după ce s-a aflat de pivniţa lor cu neobişnuit de multă culoare. Gospodarii îşi decorează beciul, pe care doamna casei îl numeşte, în glumă, „cabinetul preferat al soţului”, în funcţie de anotimp. Cei care coboară pentru prima dată în „chimniţa” lor rămân impresionaţi: ţoluri pe jos, draperii la intrare, televizor, telefon şi chiar conexiune la internet prin WiFi.

 

12791068_10206128329187551_3365317532064737286_n

„Parc-am fi fraţi!”

Soţii Nastas sunt ambii originari din Văleni, iar anul acesta se pregătesc să sărbătorească 40 de ani căsătorie. Deşi nu locuiau departe unul de celălalt, marea întâlnirea a avut loc la bradul de Anul Nou, cu ocazia inaugurării căruia se organizase şi o serată în satul lor. Atunci, după ce au dansat câteva hore, şi-au dat seama că au rămas să se ţină de mână. De atunci s-au îndrăgit. Ea avea 18 ani, iar el – 21. S-au căsătorit peste nouă luni.
„Aveam acelaşi nume de familie, astfel că după ce ne-am luat nici măcar nu a trebuit să-mi schimb actele. Altă coincidenţă e că şi tata, şi socrul meu, purtau acelaşi prenume – Gheorghe. Aşa să eu şi soţul parc-am fi fraţi!”, glumeşte gospodina de la Văleni.

12802943_10206128328787541_5556880628226890101_n

Beciul soţilor Nastas e cartea de vizită a satului

Iniţial au trăit în casa veche a părinţilor, pe care mai târziu au demolat-o şi au ridicat alta în loc. Atunci au făcut şi beciul care astăzi a devenit o carte de vizită a satului Văleni.
„La noi chimniţa se consideră loc de odihnă. La intrare, pe un perete am scris „La Necula”, aşa-i porecla soţului în sat. Acolo am pus şi televizor, şi telefon, şi internet pentru oaspeţi. Am umplut beciul cu de toate, însă principala bogăţie e vinul de nota ’10’”, ne-a declarat doamna Nastas.
Pivniţa are 30 de ani, dar abia acum 10 ani au început să-i acorde atenţie sporită. Atunci avea să pună pe jos ţolurile ţesute la război, moştenire de la mama sa.

2003 asfalt promo.Still001

Butoaiele, numerotate în culorile tricolorului

Gospodina casei lucrează la grădiniţă de mai bine de trei decenii, de ceva vreme fiind şi învăţătoare de muzică pentru pici. Când e vreo sărbătoare, în special când se organizează şezători, Irina Nastas e cea care decorează sala. Şi cum îi place această activitate, s-a gândit să-şi decoreze şi beciul.
„De cum a venit iarna, l-am împodobit cu ghirlande colorate şi fulgi de nea, iar spre primăvară am desenat flori pe butoaie, pe care le-am enumerat pe tăbliţe în culorile tricolorului. Mă ajută soţul când schimb decorul, facem totul în doi. Chimniţa e şi cabinetul lui preferat, deşi nu bea decât câte un păhărel şi doar de sărbători, căci de 15 ani e şofer. Când vine la noi vreun vecin, îl invităm în beci să-l servim cu un păhărel de vin. Nu mai multe, că la ţară nu-i vreme de şezut”, ne asigură doamna casei.

2003 asfalt promo.Still006

Au săpat şi o hrubă

Beciul lor e răcoros „ca un frigider”, iar vara, pe caniculă, acesta e locul lor preferat de refugiu. Privniţa e făcută ca la carte, iar ca să nu nu mucegăiască i-au făcut şi răsuflătoare. Spun că se mândresc cu beciul lor colorat, iar cei care-l vizitează pentru prima dată, se minunează, căci e confortabil ca o casă.
„Poate că în Moldova mai are cineva o chimniţă la fel de colorată, însă noi de a noastră suntem mândri. Nu organizăm petreceri acolo, deşi e destul de spaţioasă. Însă de fiecare dată de sărbători, când invitaţii sunt pe picior de plecare, coborâm în cabinetul soţului pentru a bea ‘la botul calului’”, mai povesteşte Irina Nastas, membră a Ansamblul Folcloric „Vălenişiţele”.

2003 asfalt promo.Still004

Despre locul de suflet

„Suntem 13 în acel colectiv şi purtăm costumele pe care le-am moştenit de la bunicile noastre. Eu am două şi o să le las moştenire nepoţelelor. Le-am trimis costume naţionale şi copiilor noştri, care s-au mutat în Canada împreună cu familiile lor. Îmi place să păstrez ce am moştenit: covoare moldoveneşti, ştergare, vase din lut, ţoluri ţesute, lucrări croşetate, dar şi costume populare vechi. Toate se regăsesc în casa mare”, precizează femeia.
Soţii Nastas le duc dorul celor doi fii ai lor, Georgel şi Oleg. Dacă băiatul cel mare e stabilit cu traiul în Canada de opt ani, mezinul e plecat de doar un an.
„Ne doare sufletul că s-au dus copiii departe de noi… Atunci când aud vreo melodie de jale, eu şi soţul ne înecăm de plâns. Seara vorbim cu ei pe skype şi ne mai potolim dorul, însă asta nu-i de-ajuns. Ne bucurăm că şi băieţii noştri au noroc, ca şi noi, căci soţiile lor, Oxana şi Ina, sunt fete de aur şi foarte bune la suflet”, declară mândra soacră şi bunică a patru nepoţi.

2003 asfalt promo.Still003

„Şi astăzi există dragostea. Cum altfel!”

Ira şi nea’ Mitică spun că, deşi anii îşi lasă amprenta pe chipul lor, în suflet sunt şi vor române mereu tineri, căci au găsit cheia unei căsnicii fericite, în care şi astăzi dăinuie dragostea.
„Le dorim tuturor o familie ca a noastră. Suntem mulţumiţi pentru că ne-a mers în viaţă, suntem norocoşi. Ce sfat le-am da tinerilor? Să fie răbdători, înţelegători, să cedeze când e cazul şi să înveţe să ierte. Noi ne-am luat din dragoste şi vrem să o menţinem până la sfârşitul vieţii. Şi astăzi există acest sentiment. Cum altfel?”, ne-a spus la finalul discuţiei soţia lui nea’ Mitică.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău