Cei peste 100 de clopoţei ai familiei Pelin

Răbdarea, dragostea, compromisul şi interesele comune, ingredientele unei cuplu durabil

Tot mai des se aud clinchete de clopoţei, fără de care ar fi greu de conceput Crăciunul. Dar care e povestea acestora? Clopotele sunt în general trase pentru a anunţa un eveniment major sau o ocazie specială, în momente de bucurie sau de doliu.

La Crăciun, ele însă anunţă naşterea lui Iisus. Familia renumitului meşter popular, cioplitor în lemn Victor şi Vera Pelin din s. Bălţata, raionul Criuleni, a adunat timp de zece ani o colecţie de peste 100 de clopoţei. Aceştia au fost procuraţi din ţări din Europa, din spaţiul ex-sovietic, dar şi din ţări mai îndepărtate, cum este India.

Victor Pelin, membru al Uniunii Meşterilor Populari din Moldova, şi Vera Pelin, soţia sa, pot fi văzuţi alături în atelier, la pescuit pe malul iazului, la expoziţii, în ţară şi peste hotare. Formează un cuplu de 37 de ani.

Sărbătoresc Crăciunul de două ori pe an

De la un timp, sărbătoresc Crăciunul şi pe stil nou, şi pe stil vechi. „Fiica Ecaterina şi-a făcut studiile în România. Treptat, am început să sărbătorim şi pe 25 decembrie şi pe 7 ianuarie. Când eram mai tineri, ne duceam noi să urăm, să colindăm. Acum îi aşteptăm pe alţii să ne treacă pragul. Nu-mi imaginez sărbătoarea fără colindători”, ne mai spune meşterul.

Au călătorit mult în special în ultimele două decenii. Au participat la expoziţii în România, Italia, Germania, Rusia, Elveţia şi în alte ţări. De pretutindeni s-au întors cu câte un clopoţel, două, majoritatea din ceramică, sculptate cu ornamente caracteristice tradiţiilor ţărilor pe care le-au vizitat.

„E principala pasiune a soţiei mele şi tot ea are grijă de ea”, ne spune meşterul. Acum, în atelierul său parcă i-ar lipsi colecţia de măşti de Crăciun la care a lucrat intens în ultima perioadă. Aceasta bucură ochii vizitatorilor fiind expusă la Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău, expoziţie lansată 21 decembrie. Printre măştile expuse, figurează capra, ursarii cerbul ş.a.

Meşteşug preluat de la părinţi

Primele lucrări ale meşterului au fost nişte suporturi pentru lumânări şi stilouri create din rădăcini. A învăţat meşteşugul de la tatăl său. Şi la rândul său l-a transmis fiicei, Ecaterina, şi ginerelui Eugen, jurist de profesie. „Tatăl meu lucra profesor de română la Orhei. Cioplea multe lucruri frumoase. Dacă nu era la pescuit, îl găseai în atelier”, îşi aminteşte meşterul. „Madona”, „Gingăşie”, „Tango”, „Serenada”, „Fata cu părul de foc”, sunt câteva din denumirile lucrărilor sale.

„Am lucrări care îmi plac mai mult şi de care mi-e greu să mă despart. Una din ele îmi aminteşte de soacră, o femeie deosebit de inteligentă. De această lucrare am decis să nu ne despărţim.”

În trecut, soţia Vera a lucrat profesoară la Institutul de perfecţionare a cadrelor didactice, iar el – inginer în domeniul telecomunicaţiilor. Ultimii 22 de ani i-au dedicat meşteşugului. De dimineaţă până în seară, pot fi văzuţi în atelierul cu două etaje. Meşterul realizează schiţele, ciopleşte, execută pirogravura, soţia se ocupă de şlefuirea şi vopsirea lemnului. Unele lucrări sunt realizate în stil tradiţional – plosca, blidarul, lingurile de lemn, cele mai multe însă sunt lucrări de autor.

„Oricât l-aş ruga să facă ceva mai comercial, până lucrarea nu va trece prin sufletul lui, nu se atinge de bucata de lemn. Când sunt gata, schiţele îmi solicită opinia”, afirmă Vera pelin.

Călătoresc mult

O mare problemă cu care se confruntă un meşter popular, potrivit soţilor Pelin, ţine de realizarea mărfurilor pe piaţă. Familia a creat SRL-ul „Pelin Art”. Iniţial, a început să comercializeze produsele pe piaţa de lucrări de artizanat din centrul mun. Chişinău, apoi la diverse expoziţii. Au creat şi un site pe care şi-au expus lucrările. „Se întâmplă că ne întoarcem de la expoziţii şi încă un timp mai primim comenzi de la cumpărătorii impresionaţi de lucrările noastre. Sunt binevenite aceste călătorii. Ne întoarcem cu idei noi, cu prieteni noi”, ne spune meşterul. Principala muză a lui Victor Pelin este soţia. La întrebarea care e secretul unei căsnicii durabile, soţii se completează reciproc: răbdarea, dragostea, compromisul şi interesele comune.

Svetlana COROBCEANU

The following two tabs change content below.