Cealaltă Basarabie // „Vom protesta oriunde vor fi organizate concerte cu iz politic!”

Interviu cu Constantin Chicu, preşedintele Asociaţiei moldovenilor creştini din Italia

Constantin Chicu alături de soția sa, Natalia

Constantin Chicu este originar din raionul Călăraşi. Locuieşte de 18 ani la Veneţia, Italia. Aici s-a căsătorit cu o moldoveancă din or. Drochia şi împreună au trei copii. Este fondatorul şi administratorul unei întreprinderi de construcţii şi restaurare. Este unul din organizatorii acţiunii de protest din 21 octombrie împotriva Partidului Şor, ai cărui reprezentanţi s-au prezentat la Veneţia însoțiți de interpreta Anastasia Lazariuc.

Domnule Chicu, cum vă explicaţi concertele acestea cu iz politic – Şor parcă ar fi impresarul artiştilor, artiștii parcă ar fi impresarii lui Șor? E firesc ca un partid să se facă remarcat prin concerte?

Evident că nu, partidul trebuie să se facă cunoscut prin acţiunile şi programul de care se conduce. Partidul Șor însă încearcă să se extindă și în diasporă cu aceleași tactici pe care le folosește acasă. O mai mare bătaie de joc de oameni ca în R. Moldova nu am văzut. Ni se face greu pe suflet când ne întoarcem la baștină. Mulţi dorim să revenim. Din 2009 până în 2014, pe timpul AIE 1, AIE2, am sperat că acest lucru va fi posibil. Avem casă la Chişinău, avem un apartament la Călăraşi, copiilor le place Moldova. Atât timp însă cât nu avem locuri de muncă, nu vedem cu ce ne-am ocupa în Moldova. Este inimaginabil cum un pensionar cu o mie de lei, din care 700 de lei îi achită pentru facturi, supravieţuieşte cu 300 de lei. Oare interpreţii care acceptă să-i facă imagine unui partid, al cărui lider a fost în fruntea băncilor din care s-a furat un miliard de dolari, se întreabă cum trăiesc aceşti oameni furaţi şi umiliţi?

Imediat ce am aflat că vine Partidul Şor cu un concert al Anastasiei Lazariuc la Veneţia, Asociaţia moldovenilor creştini din Veneţia, mai mulţi moldoveni din Padova şi alte oraşe, ne-am mobilizat la telefon. Am solicitat autorităţilor italiene autorizarea unui flash-mob timp de o oră și am protestat. Când a apărut vicepreședinta partidului, Marina Tauber, am întrebat-o de unde ia bani pentru onorariul Anastasiei Lazariuc. Mi-a spus că nu costă chiar atât de mult. Dar fie și un euro, aș vrea să știu de unde l-au luat. Nici Tauber nu a venit în Italia pe bani munciți de ea. Noi fiecare euro îl câștigăm din greu, știm de unde îl luăm, nici un ban nu se ia din aer.

Ne-au acuzat că am fi plătiți de opoziție. Suntem însă o organizație apolitică, nu îndemnăm lumea să voteze un partid ori altul, ci să se informeze și să iasă la vot. Deseori ne mobilizăm pentru acțiuni de caritate pe care le facem la baștină ori ajutăm pe cineva de aici ajuns în impas.

Reprezentanții Partidului Șor de la Bologna au anunțat că s-au adresat la procuratură, ați fost citați de procurori, poliție?

Oamenii Partidului Șor de la Bologna, unde reprezentantă este o oarecare Cristina, au adus un tânăr cu dizabilități care ne-a filmat în timpul protestului. Aici, ca și în Moldova, ei se folosesc de persoane vulnerabile. Dar era o acțiune autorizată. Am protestat pașnic, în limite legale. Nimeni nu ne-a citat nicăieri.

Anterior am avut o întâlnire cu Maia Sandu. Ea nu era păzită de bodyguarzi, nu a organizat concerte. A vorbit simplu, i-am putut adresa întrebări. O întâlnire similară am avut și cu Andrei Năstase. Tauber însă era păzită. Ilan Șor trebuie să înțeleagă că noi vom continua să cerem socoteală pentru miliardele furate.

Deputatul în primul parlament, Mihai Druță, un om care se bucură de respectul nostru aici, în Italia, a venit de la Parma la protest, s-a deplasat timp de trei ore cu mașina ca să protesteze împotriva concertului Anastasiei Lazariuc, prezentată pe fundalul bannerului Partidului Șor. Data viitoare vom fi și mai mulți. Nu veniți în Italia! Venim și la Roma, și la Napoli, ne adunăm câți suntem aici din toate orașele ca să nu vă permitem să vă bateți joc de noi.

Se apropie alegerile parlamentare. Sistemul de vot mixt limitează reprezentativitatea diasporei în viitorul Parlament. V-ați gândit cum veți vota pentru a dejuca aceste planuri?

La alegerile prezidențiale din 2016, dacă ne lăsau să votăm, Dodon nu ar fi ajuns președinte. Vă amintiți cum la secțiile de votare din Padova, Verona și alte orașe din Italia s-au terminat buletinele de vot și mii de cetățeni nu au putut să voteze. Doar aici, la Veneția, suntem în jur de 9000 de moldoveni. Actuala guvernare se teme de diasporă, care este mai informată, știe care este nivelul de trai al cetățenilor din statele europene și cât de important e să locuiești într-un stat democratic, unde legea e pentru toți lege, iar corupția este concepută ca o crimă și un pericol la adresa securității statului. Mulți au decis să vină să voteze acasă. Din păcate, nu toți își vor putea permite acest lux, că trebuie să-și ceară voie de la angajator, dar sperăm să ne mobilizăm măcar jumătate ori chiar un sfert să ne întoarcem.

Locuiți de 18 ani în Italia. Când reveniți acasă, observați vreo schimbare în Moldova?

Mie îmi place acasă și vreau să mă întorc, măcar la pensie. Cea mai mare și cea mai actuală dilemă a cetățenilor noștri de aici, când moare cineva, nu știu ce să facă cu defunctul, să-l îngroape în Italia ori să-l aducă în R. Moldova. Oamenii ar vrea să se întoarcă și totodată le e frică că acolo nu-i așteaptă nimic bun și că nu se vor putea întoarce. Ultima oară am fost cu băieții în Moldova în 2016. Avem doi copii gemeni de 13 ani și un fiu de 8 ani. Vorbim în limba română, ca să poată comunica cu bunicii și rudele de acasă. Le-a plăcut Moldova, să scoată apă din fântână, obiceiurile noastre. Au observat trei mari probleme – drumurile, lipsa condițiilor sanitare și muștele. Aceste lucruri însă pot fi schimbate de fiecare dintre noi, să facem ordine și să amenajăm locurile din jurul nostru, ca localitățile să fie mai atractive. Eu însă am observat că oamenii au ochii tot mai triști. Sunt storși de sistemul care i-a sărăcit fizic și moral, de fapt ca să-i poată folosi și manipula mai ușor.

A fost greu să plecați la muncă în anii 90? Cum v-ați adaptat în Italia?

Suntem doi frați care am rămas devreme fără tată. În 1999, nu vedeam altă soluție decât să risc, am împrumutat 2500 de dolari și am pornit pe căi ilegale în Italia. Aici am început să muncesc la negru în construcții. Am restituit datoria timp de un an, aproape că se dublase. Nu știam limba la început. O săptămână am dormit la gară. Ziua mergeam în parcul unde se întruneau moldovenii, să-mi caut de lucru. Acum suntem mii, atunci însă eram puțini. Au fost multe greutăți. Azi am propria întreprindere, facem reparații, mai puțin sofisticate ca cele din Moldova, italienii preferă simplitatea. Prin intermediul Asociației moldovenilor creștini din Veneția, împreună cu preotul Ion Ciobanu din Treviso, am acumulat ajutoare, paste făinoase, crupe, haine, scutece, o acțiune destinată familiilor vulnerabile din satul Zubrești. Din păcate, am avut mari bătăi de cap cu aceste ajutoare. A trebuit să perfectăm o sumedenie de acte, birocrația este foarte mare. La vama internă ne-au cerut 2000 de lei, pentru servicii de broker, le-am spus că sunt ajutoare, nu vindem, oricum ne-au obligat să plătim. Credem că și alții au fost în această situație, oameni care vor să facă un bine pentru conaționalii noștri, dar li se pun bețe în roate. Din păcate, în Moldova sistemul nu e conceput să servească cetățenii, ci cetățenii să slujească sistemul. De aceea trebuie să ne dăm conștient votul la viitoarele alegeri, să nu ne lăsăm cumpărați cu concerte ori cu alte daruri electorale.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu